Muzeul Momârlanilor, Petroșani, Hunedoara

Muzeul Momârlanului din Petroșani a prins viață în incinta a două clădiri vechi de peste 200 de ani, dar și într-o curte destul de generoasă.
Inițial, numele de momârlani era folosit ca o insultă și a fost dat băștinașilor din așezările Văii Jiului spre sfârșitul secolului XIX şi este tradus prin „rămășițe” sau „urmași”. Ulterior, însă, termenul a căpătat un sens pozitiv, iar momârlanii sunt, de fapt, locuitorii din Valea Jiului, acesta fiind un epitet folosit pentru aceste persoane.
În replică, unele surse fac trimitere chiar la limba latină, “momârlan” fiind compus din cuvintele “momo” (=ţăran) şi “lan” (=băştinaş), termenul fiind alterat în timp. De asemenea, momârlanii mai erau numiți şi “jieni” datorita râului Jiu (amintit de Herodot şi de Ptolemeu ca Gilfil sau Gilpil) care străbate zona.
Pentru a nu se pierde obiceiurile și tradițiile locului, Elena Mălinesc si familia Mălinesc a decis să deschidă un muzeu al momârlanilor, într-un cadru cât se poate de pitoresc.

Aici pot fi admirate sute de obiecte specifice zonei, de la îmbrăcăminte veche de zeci de ani, până la unelte tradiționale, unele rudimentare, folosite în ogrăzile familiilor momârlănești.
Una dintre încăperile muzeului a fost amenajată cu temă „nunta”, pentru că pentru momârlani, nunțile și înmormântările erau și sunt evenimente importante din comunitate. Aici pot fi admirate costume ale mirilor, nașilor, plosca ce era „plimbată” din poartă în poartă atunci când erau invitați oamenii la nuntă, fotografii vechi în care au fost surprinse diferite ipostaze ale celor două mari evenimente.

În cea de-a doua cameră pot fi admirate mai multe unelte și obiecte ce erau folosite la munca din gospodărie. Aici este și un război de țesut, furcă de tors, dar și un fuior cu lână pe el. În aceeași cameră mai există și o sobă cu ajutorul căreia membrii familiei se încălzeau, dar pe care o foloseau și pentru gătit. Tot în această încăpere se pot vedea și multe obiecte ce erau folosite de femei în bucătărie.