Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi, București

Clădirea Muzeului Național al Hărților și Cărții Vechi este găzduit într-o clădire construită în anii 1920 într-un stil care combină elemente arhitecturale de inspirație gotică – arcele frânte, cu cele de inspirație mediteraneană – loggiile, ce amintesc de vilele venețiene de secol XV.
Patrimoniul muzeului este constituit din peste 1000 de lucrări realizate în perioada secolelor XVI – XX și reprezintă atât hărți ale regiunilor locuite de români și de strămoșii lor, cât și ale continentelor, hărți astronomice și planuri de oraș.

Din patrimoniul muzeului mai fac parte lucrări de grafică cu subiecte diverse: peisaje, portrete, vedute.
Dintre exponatele cele mai de seamă se cuvin menționate hărțile realizate de marii geografi ai secolului al XVI-lea după informațiile provenite de la marii geografi și istorici ai antichității ca: Strabon, Ptolemeu, Herodot și alții.
Printre geografii și creatorii Renașterii, perioadă in care putem vorbi de o producție cartografică realizată pe bază matematică, se remarcă Sebastian Münster a cărui Cosmografie a dominat, prin numeroasele ediții, producția cartografică a celei de-a doua jumătăți a secolului al XVI-lea.

Marii geografi Gerardus Mercator și Abraham Ortelius, inițiatori ai cartografiei științifice, sunt prezenți cu operele lor alături de alți geografi de seamă ai epocii, hărțile concepute de ei pentru spațiul est-european ocupând un loc central.
Puținele exponate realizate mai aproape de zilele noastre se înscriu și ele în inițiativa de a scoate in evidenta unele momente istorice și politice generate de dorința popoarelor de a fi libere.
Adresa Muzeului Național al Hărților și Cărții Vechi Strada Londra nr. 39, sector 1

Ajută și pe alții să descopere: