Casa Memorială Crișan, Hunedoara

Clădirea a fost reconstruită în anul 1979, după o fotografie publicată de către istoricul Ioan Lupaș în anul 1934, în același loc în care era vechea gospodărie.
Inițiatorii proiectului au fost Muzeul Civilizației Dacice și Romane Deva și Unitatea Militară de Vânători de Munte din Brad care au dorit să întâmpine bicentenarul răscoalei, prin ridicarea acestei case memoriale. Crișan era singurul dintre cei trei conducători ai răscoalei care nu avea un astfel de edificiu.

Casa memorială are aspectul unei case țărănești din secolul al XVIII-lea și respectă arhitectura specifică începutului de secol al XVIII-lea.
Edificiul are o fundație din piatră, iar cele două camere și cămara sunt din bârne de lemn.
Toată locuința este acoperită cu paie, iar împreună cu târnațul cu stâlpi cu arcade oferă o imagine care te transpune în acele vremuri.

Într-una din încăperile amenajate aici sunt prezentate câteva documente referitoare la istoria locală, la contextul economico-social din Transilvania în perioada răscoalei, dar și informații referitoare la evenimentele din acea perioadă. Tot aici, se pot consulta câteva date cu privire la contribuția lui Crișan la răscoală, dar și despre sfârșitul tragic pe care acesta l-a avut, împreună cu Horea și Cloșca.

În cealaltă odaie, se regăsesc câteva dintre obiectele pe care aproape orice om le avea în locuință, în acea vreme, mai exact în secolul al XVIII-lea. Se pot admira aici câteva vase folosite în bucătărie, din lut sau lemn, un pat și alte obiecte specifice vremii și zonei. Mobilierul din interior, țesăturile, ceramica și obiectele din lemn au fost adunate din satele comunei Ribița.

Marcu Giurgiu (Gheorghe Crișan) s-a născut în anul 1733 în localitatea Vaca, ce astăzi poartă numele Crișan.
A primit numele de Crișan pentru că prin această zonă trece și Crișul Alb, iar oamenilor de aici li se mai spunea și crișeni.
Crișan a fost căsătorit şi a avut un copil.
Fost militar în armata imperială, era o fire aprigă şi hotărâtă, era mândru, impunător şi sever.
În locurile unde a acţionat, confruntările dintre țărani şi oamenii înarmați ai nobililor unguri au fost de o deosebită violenţă.
După ce au pornit răscoala, el a fost prins, pe 30 ianuarie 1785, și închis la Alba Iulia, urmând a fi judecat și condamnat la moarte.
S-a sinucis în celula sa pe 13 februarie 1785, sugrumându-se cu curelele de la opinci.