Casa-Muzeu Avram Iancu, Baia de Criș, Hunedoara

Ansamblul cuprinde Monumentul lui Avram Iancu, Obeliscul lui Avram Iancu și Casa-muzeu „Avram Iancu”, la care se adaugă mai multe monumente istorice , precum clădirea fostei Prefecturi de Zarand (sediu al respectivei Prefecturi sub conducerea lui Ioan Buteanu, în timpul evenimentelor de la 1848-1849), Spitalul vechi sau Mănăstirea franciscană, datând din secolul al XV-lea, dar marcată arhitectonic de semnificative transformări la sfârșitul secolul al XVIII-lea.
Casa unde a trecut la eternitate Avram Iancu a fost reconstruită în vara anului 2003, în localitatea Baia de Criș.

Casa este formată din două săli interioare și o prispă. În sala de istorie se prezintă activitatea revoluționară a lui Avram Iancu, iar cea de etnografie înfățișează un interior țărănesc-moțesc.
Prispa locuinței simbolizează locul tragediei, aici fiind găsit Avram Iancu mort în dimineața zilei de 11 septembrie 1872. Lângă el a fost găsit fluierul, de care era de nedespățit în ultimii ani din viață, iar în buzunarul de la haină a fost găsită o scrisoare pe care, cu ani în urmă, dorea să o trimită împăratului Franz Iosif.
În interior, casa-muzeu este formată din două săli. Prima este sala de istorie unde se prezintă activitatea revoluţionară a lui Avram Iancu, începând cu Adunarea de la Blaj. Sunt expuse aspecte din marile bătălii pentru apărarea Munţilor Apuseni prin fotografii ale prefecţilor revoluţionari, fotografii ale armelor şi luptătorilor, schiţe ale luptelor din 1849, fotocopii de scrisori şi documente.

În cea de-a doua sală din cadrul Casei-Muzeu, sunt expuse piese de etnografie locală. Multe dintre aceste obiecte de etnografie expuse aici poartă amprenta tricolorului românesc. De exemplu, sub tabloul reprezentându-l pe Avram Iancu, este expusă o pătură de lână, ţesută în cele trei culori naţionale, roșu, galben și albastru, pe care eroul a stat când a participat la un eveniment la Ţebea.
Tot ca unicat sunt și cele două tablouri care îl înfăţişează pe Crăișorul Munților în întregime îmbrăcat în straie moţeşti, tablouri foarte puţin mediatizate. Nu lipseşte nici tradiţionalul tulnic, primit de la un nepot de-al lui Iancu.