Castelul Corvinilor, Hunedoara

Prima fortificație de piatra de la Hunedoara, a fost datata de majoritatea cercetătorilor în secolul XIV (Gheorghe Anghel), deși exista specialiști care atribuie castrul regal primei jumătăți a secolului XV (Elemér Mályusz, Adrian Andrei Rusu, Radu Lupescu).

Aceasta prima fortificație avea o forma elipsoidala, cu capetele de nord si sud ascuțite, marcate de piatra de talie.
Zidurile, cu grosimi de până la 2 m, au fost construite din blocuri de calcar dolomitic si piatra de râu, direct pe stânca nativa.
Ioan de Hunedoara inițiază, după 1440, construcții de mare amploare vizând transformarea cetății într-un castel, prima etapa cuprinzând ridicarea a doua curtine în jurul vechii cetăți, construite din blocuri de calcar dolomitic, prevăzute cu creneluri la partea superioara.

Aceste ziduri de curtina erau flancate de turnuri circulare si rectangulare, primele constituind o noutate pentru arhitectura militara a Transilvaniei secolului XV. Turnurile circulare (Turnul Capistrano, Turnul Pustiu, Turnul Toboșarilor), cu excepția turnului pictat (Turnul Buzdugan), erau prevăzute cu un parter din zidărie plina, urmat de doua niveluri, cele de la partea inferioara fiind utilizate ca si camere pentru pușcași, iar cele de la partea superioara ca si zone de locuit si/sau zone de apărare.

Palatul propriu-zis, amplasat pe latura vestica, este compus din Sala Cavalerilor, Sala Dietei si scara spirala si reprezintă un exemplu unic în spațiul transilvănean de arhitectura civila de un rafinament ridicat.
O alta construcție unica de factura militara este reprezentata de galeria si turnul Nje Boisia (Nu te teme), denumire impusa probabil sub influenta mercenarilor sârbi, aflați în garnizoana castelului.
În secolul XVII, principele Gabriel Bethlen, modifica în spiritul vremii, parți din castel, modificări dictate atât de necesitați civile cât si militare.

Se construiește pe latura estica, peste fundații mai vechi, un corp de clădire, denumit Palatul mare dinspre oraș, compus din doua niveluri, respectiv camere de locuit si o sufragerie. Tot în plan civil, Sala Dietei este reamenajata, prin demontarea întregii arhitecturi gotice de piatra, si compartimentarea ei, rezultând încăperi cu funcționalități diverse.
Tot în secolul al XVII-lea se construiește curtea exterioara (curtea husarilor), spațiu care adăpostea locuințele administratorului, ale funcționarilor, casa ogarilor si depozitele pentru hrana si fânaț.

Pe blazonul familiei Corvinilor este inscripționat un corb care tine în cioc un inel de aur. Atribuirea acestui simbol al familiei are o legenda.

Se spune cã Ioan de Hunedoara era fiu nelegitim al lui Sigismund de Luxemburg, rege al Ungariei, cu o frumoasa femeie din Tara Hațegului, pe nume Elisabeta.
Pentru a o feri de necinste, regele îi da de sot pe unul din vitejii săi, Voicu, daruindu-i totodată si un inel ca si dar pentru copilul nenăscut, cu scopul de a fi recunoscut atunci când va creste si va merge la curtea regala. In timpul unei calatorii făcută de familia lui Voicu, poposind pentru a prânzi, inelul este uitat pe o margine a ștergarului pe care erau puse merindele.

Un corb, atras de strălucirea inelului îl fura încercând sa plece cu el. Copilul Ioan de Hunedoara ia un arc si săgetează corbul, recuperând astfel inelul.

Atunci când creste si ajunge la curtea regala, povestește această pățanie, iar regele, impresionat de aceasta istorie, decide ca simbolul familiei hunedorenilor sã fie corbul cu inel de aur în cioc.