Iulia ONIŢĂ, sculptor, profesor

Iulia ONIŢĂ s-a născut la Dorohoi, Suceava, in anul 1922 si a încetat din viata in anul 1987, la Bucureşti.

Crescută într-o familie în care arta, cultura, treceau drept hrană a formării spiritului, toţi cei 4 copii ai Sofiei Irimia şi a lui Ştefan Moraschi au pus formarea artistică şi educaţia morală ca hotare personalităţilor lor.

In perioada 1941 – 1943 a studiat la Academia de Belle-Arte, profesor de sculptură Ion Irimescu, profesor de desen I. L.Cosmovici, Iaşi; iar intre anii 1943 – 1946 a urmat Academia de Belle-Arte, profesor Cornel Medrea, Bucureşti.

În 1952 a devenit membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România iar din 1963 a devenit profesoară la Facultatea de Arte Plastice din Universitatea București, unde a predat sculptura.

Trăsătura definitorie a experienței artistice a Iuliei Onița, cea pe care opera sa o păstreză în profunzime, se regăsește în capacitatea adâncă și vie de înțelegere a formelor umanului.

Petru Comarnescu scria la 1965 despre artista dorohoiancă: „Fiecare dintre sculpturile sale sînt mărturia unei durate luminoase, a unei stări de intuiție, fie că aceasta provine din bucurie sau îngîndurare, fie dintr-o stare în care fuzionează calda subiectivitate a artistei cu nașterea în material a expresiei”.

„Iulia Oniţă e unul dintre sculptorii cei mai reprezentativi ai unei generaţii de sculptori care a contribuit în chip esenţial la afirmarea unei viziuni specifice româneşti în acest câmp al artelor” Dan Grigorescu

Lucrări monumentale:
1958 – Monumentul ostaşului român (arhitectura Mircea Anania), Oradea, Bihor;
1961 – Tinereţe, Eforie Nord, Constanţa;
1965 – Maternitate (bronz);
– Reverie (bronz);
– Troiţă (ghips patinat);
1966 – Motiv folcloric (ghips);
– La târg (ghips patinat);
1969 – Coresi, Muzeul de Istorie a Tiparului, Târgovişte, Dâmboviţa;
– Solidaritate (bronz);
1970 – Portret de ţărancă (bronz);
– Tors (bronz);
1973 – In memoriam (bronz);
– Îmbrăţişările (bronz);
– Ana Ipătescu (bronz);
1973, 1975, 1982 – Ciclul icaric (bronz);
1974 – Gărzile patriotice, Drobeta-Turnu Severin, Mehedinţi;
1975 – Pace (bronz);
1977 – Ecaterina Teodoroiu (arhitect Mircea Dîmboianu), Târgu Jiu, Gorj;
1980 – Pavor (bronz);
1980 – 1984 – Magna mater (bronz);
1981, 1984 – Evocare (bronz);
1982 – Minerii, Baraolt, Covasna;
1984 – Pro memoria (bronz);
1987 – Minerii, Baraolt, Covasna.

Portrete:
1959 – Alexa Dumitrache (bronz);
1961 – Ileana Iliescu (bronz);
1968 – Portret de ţărancă (bronz);
1970 – Prinţesa dacă (bronz) Domniţa (bronz);
1971 – Ana Ipătescu (bronz);
1982 – Maria Bordanache (bronz).

Lucrări în colecții publice:

• Muzeul Militar, Bucureşti;
• Muzeul Naţional de Artă al României, Bucureşti;
• Muzeul Naţional de Artă Contemporană, Bucureşti;
• Muzeul Judeţean, Bistriţa;
• Muzeul Brăilei;
• Muzeul de Artă, Constanţa;
• Muzeul de Artă Vizuală, Galaţi;
• Muzeul de Artă, Iaşi;
• Muzeul de Artă, Piatra Neamţ;
• Muzeul Brukenthal, Sibiu;
• Muzeul de Artă, Timişoara.

Premii şi distincţii:
1953 – „Medalia muncii” la Expoziţia de stat a Artelor Plastice, Bucureşti;
1956 – Premiul al III-lea la Concursul Monumentul eroilor patriei;
1963 – Premiul al II-lea pentru Sculptură din partea Uniunii Artiştilor Plastici din România;
1966 – Premiul al II-lea al Uniunii Artiştilor Plastici din România pentru expoziţia personală 1965;
1968 – Ordinul Cultural cl. a IV-a;
1974 – Primeşte Medalia A 30-a aniversare a eliberării patriei de sub jugul fascist;
1979 – Premiu pentru monumentul Ecaterina Teodoroiu la Festivalul Naţional Cântarea României;
– Premiul I pentru sculptura Evocare;
1980 – Premiul „Ion Andreescu” al Academiei Române pentru portretul Elenei Cuza şi pentru monumentul Ecaternia Teodoroiu;
1981 – Premiul I pentru sculptura Evocare la Expoziţia Republicană Festivalul Naţional „Cântarea României”;
1985 – Premiul revistei „Arta”, acordat de Uniunea Artiştilor Plastici din România pentru expoziţia din 1984 de la Sala Dalles.
Iulia Oniță (fostă Moraschi) a fost declarată cetățean de onoare a Municipiului Dorohoi.