Ion Andreescu, pictorul tărăncilor si al peisajelor câmpenești

Pictorul Ion Andreescu, unul dintre reprezentanţii impresionismului românesc şi un admirabil peisagist al secolului al XIX-lea.
Inca de la primele tablouri, cu toate stângăciile inerente ale începătorului, Ion Andreescu prezinta o pictura grava, așezata, paleta de culori este redusa la câteva tonuri cam întunecate: un verde închis, un alb cenușiu, un galben sur, un roșu cărămiziu.

Astfel câteva peisaje cu colibe pictate la mărimea unui sat din împrejurimile Buzăului prezinta un artist in dezvoltarea lui.

Copacii pictați de Andreescu sunt transpuneri ale profundelor sentimente umane.

Peisajele campenesti emana o grava tristete: ,,Casa singuratica”, ,,Cumpana satului”, ,,Bordei taranesc”, ,,Drum pe coline”, ,,Casa de ciurari”, ,,Case la tara”.

Dialogul intre cer si pământ este animat de sentimentul măreției, omul rareori prezent in natura participa cu reculegere la acest dialog: ,,Călăreț in amurg”, ,,Tăietor de lemne”, ,,Ecoul”.

Ion Andreescu pictează chipuri tinere de tărânci din zona dealului romanesc, figuri al caror obraz este încadrat de basmaua sau marama țărăneasca: ,,Broboada roșie”, ,,Taranca cu traista”, ,,Fetită cu găina”, ,,Taranca cu broboada verde”, ,,Cap de fetită cu broboada alba”, ,,Cap de țărăncuța cu tulpan galben”, ,,Fetița”.
Ion Andreescu (15 februarie 1850, București- 22 octombrie 1882, București), este primul dintre cei șapte copii ai unei familii de negustori, fiul lui Andrei Dobrescu și al Anastasiei Pencovici.
A urmat cursurile primare ale unui pension particular, cursurile Gimnaziului „Gh. Lazăr” din București, apoi ale Colegiului „Sf. Sava”. S-a format la Școala Națională de Arte Frumoase, condusă de Theodor Aman.
A fost profesor la Seminarul Episcopal din Buzău (1872). În 1873 s-a transferat la Gimnaziul comunal „Tudor Vladimirescu”, iar în 1875, la Școala de meserii din aceeași localitate.
Artistul şi-a perfecționat stilul la Paris, unde a plecat ca bursier la sfîrşitul anului 1878. A urmat cursurile Academiei Julian şi a expus în cadrul unor expoziţii pariziene.

A preferat pictura în aer liber, după natură, nu lucrul în atelier, fiind atras de operele peisagiștilor de la Fontainebleau, Monet, Corot, Millet și Courbet și de aceea a plecat la Barbizon, unde a lucrat alături de George Demetrescu Mirea sau Nicolae Grigorescu.
A debutat în 1874 la „Expoziția artiștilor în viață” din Bucureşti.

În 1876 a participat la cea de-a treia expoziţie a „Societăţii Amicilor Belle-Artelor”, iar în 1881 a expus la Salonul parizian şi la „Expoziţia artiştilor în viaţă” de la Bucureşti.
Grav bolnav de tuberculoză, Ion Andreescu s-a stins din viață la 22 octombrie 1882, la numai 32 de ani, la București.
După moartea artistului, opera sa este readusă în faţa publicului, cu prilejul unor expoziţii dedicate artei româneşti.

Astfel, în 1924 cinci opere ale sale sunt prezente la cea de-a XIV-a Expoziţie Internaţională de Artă a oraşului Veneţia.
A fost ales membru de onoare post-mortem al Academiei Române, la 28 octombrie 1948.

Ajută și pe alții să descopere: