Ion Andreescu, pictorul tărăncilor si al peisajelor câmpenești
Ioan Andreescu s-a născut la data de 15/27 februarie 1850, în București, Țara Românească, și a încetat din viață în noaptea de 22 octombrie/3 noiembrie 1882, la București, la numai 32 de ani, răpus de ftizie (tuberculoză).
S-a născut într-o familie de condiție bună, fiind primul dintre cei șapte copii ai lui Andrei Dobrescu, comerciant de băuturi și proprietar al unui han în Mahalaua Staicului, și ai Anastasiei Pencovici. Nu se știe cu certitudine dacă s-a născut în București sau pe o proprietate a părinților aflată în apropierea orașului.
A urmat cursul primar la pensionul particular al lui Andreas Apostolas, apoi, din 1863, a studiat la Gimnaziul „Gh. Lazăr” din București și ulterior la Colegiul „Sfântul Sava”. În anul 1869, s-a înscris la Școala Națională de Arte Frumoase din București, recent înființată (1864), condusă de Theodor Aman, la secția de Desen linear și Caligrafie.
În anul 1872 a devenit profesor la catedra de desen liniar și caligrafie a Seminarului Episcopal din Buzău. În 1873 s-a transferat la gimnaziul comunal „Tudor Vladimirescu”, iar în 1875 la școala de meserii din aceeași localitate. Profesor de desen într-un oraș provincial, liniștit până dincolo de banalitate, Andreescu s-a dedicat picturii cu o fervoare pe care nimic din atitudinea sa anterioară nu părea să o anunțe.
În anul 1874 a debutat public la „Expoziția artiștilor în viață” din București, cu tabloul „Coacăze”. În 1876 a participat la cea de-a treia expoziție a „Societății Amicilor Belle-Artelor”, prezentând lucrări precum „Oală cu flori”, „Plopi la marginea satului”, „Peisaj din crângul Buzăului”, „Pești”, „Peisaj cu plopi”. Tot atunci a realizat primul său „Autoportret”.
La sfârșitul anului 1878 (1879, ca bursier) a plecat la Paris, unde a frecventat cursurile academiei private Académie Julian și a fost admis la Salonul oficial parizian. A expus acolo lucrări precum „Începutul primăverii” și „Bâlci în România”, iar în 1881 „Iarna la Barbizon”.
Verile a pictat la Barbizon, unde s-a întâlnit cu Nicolae Grigorescu, George Demetrescu Mirea și Alexandru Djuvara. A fost atras de operele peisagiștilor de la Fontainebleau și de creația lui Corot, Millet, Courbet, Monet, cultivând pictura în plein-air. Din perioada pariziană datează lucrări precum „Iarnă la marginea Barbizonului”, „Seară de toamnă la Barbizon”, „Stâncile de la Apremont”, „La treierat”, „Cap de fată”, „Nud de femeie în picioare”.
Biografia sa a fost scurtă și marcată de o condiție modestă și de boală, dar opera sa s-a constituit matur, fără ezitări, cu o unitate remarcabilă de sentiment și atitudine. Pictura a apărut la tânărul solitar, înclinat spre meditație, ca o irupere a nevoii de comunicare și autoexprimare.
Întrebat ce crede despre Ioan Andreescu, Nicolae Grigorescu a răspuns: „Andreescu este cel mai mare artist pe care l-a avut țara, socotindu-mă chiar şi pe mine. Dacă ar fi trăit, ar fi devenit fără îndoială marele nostru artist național.” (Radu Bogdan, Ion Andreescu, Editura Meridiane, 1961)
Contactul cu arta europeană i-a clarificat mijloacele de expresie, iar în ultimii ani ai șederii în Franța el a apărut stăpân pe tehnică, construind spațiile cu o subtilitate cromatică remarcabilă. Începând cu Andreescu, arta românească și-a orientat pentru prima dată actul creativ către o scară de valori care a pus mai presus emoția și expresivitatea decât rigorile academice, creând premisele apariției unor personalități precum Ștefan Luchian sau Nicolae Tonitza.
Copacii pictați de Andreescu au fost transpuneri ale unor profunde sentimente umane. Peisajele câmpenești au emanat o gravă tristețe: „Casa singuratică”, „Cumpăna satului”, „Bordei țărănesc”, „Drum pe coline”, „Casa de ciurari”, „Case la țară”.
Dialogul dintre cer și pământ a fost animat de sentimentul măreției, iar omul, rareori prezent, a participat cu reculegere la acest dialog: „Călăreț în amurg”, „Tăietor de lemne”, „Ecoul”.
A pictat chipuri tinere de țărănci din zona dealului românesc, figuri al căror obraz era încadrat de basmaua sau marama țărănească: „Broboada roșie”, „Țăranca cu traista”, „Fetiță cu găina”, „Țăranca cu broboada verde”, „Cap de fetiță cu broboadă albă”, „Cap de țărăncuță cu tulpan galben”.
În 1882, la Sala Stavropoleos din București, a prezentat 60 de tablouri într-o amplă expoziție, singura retrospectivă din timpul vieții sale.
Opera sa, relativ restrânsă (puțin peste 250 de picturi cunoscute), rămâne una dintre cele mai concentrate și mai valoroase din arta românească.
„Portret de fetiță” (ulei pe pânză, 1873–1876) dezvăluie sensibilitatea cu care Ion Andreescu surprinde profunzimea psihologică și emoțională a subiectului.
„Natură statică” (ulei pe carton) propune, printr-o compoziție sobră, o masă cu pește și legume dispuse pe o pânză deschisă, reliefate pe fundal întunecat.
„Un bătrân” (ulei pe lemn, 1881–1882) redă un personaj absorbit în propriile gânduri, cu capul ușor înclinat și trăsături grave, dar nobile.
Pansele (1881) este o natură statică realizată de Ioan Andreescu, în care un buchet de panseluțe este redat liber, cu tușe dense și pastă bogată.
Stejarul (1879–1880) este un peisaj realizat de Ioan Andreescu, în care arborele masiv, redat frontal, domină compoziția prin trunchiul robust și coroana amplă.
„Portret de bărbat cu pălărie” (tehnică mixtă, 28,5 × 18 cm, semnat dreapta jos) surprinde un chip sobru, cu desen concentrat, caracteristic lui Ion Andreescu.
Ulcioară cu flori de câmp (ulei pe pânză, 25 × 20 cm, semnat dreapta jos, cu roșu, „I. Andr.”) surprinde, prin pastă densă și tușe viguroase, un buchet de flori sălbatice.
Iarna în pădure (1879–1880) este un peisaj realizat de Ioan Andreescu, în care trunchiurile copacilor, despuiate de frunze, se ridică din stratul gros de zăpadă.
Autoportret (1882) este o lucrare realizată de Ioan Andreescu, în care artistul se reprezintă frontal, cu brațele încrucișate și privirea concentrată.
„Pădure desfrunzită” (1880, ulei pe pânză lipită pe lemn) se remarcă prin gravitatea și sobrietatea expresiei plastice, sugerând „noblețea unui temperament înclinat spre contemplație meditativă”, așa cum nota Zambaccian, în viziunea lui Ioan Andreescu.
„Peisaj (Margine De Pădure)” redă un colț de natură liniștită, cu tonuri de verde și brun, surprinse prin tușa densă a lui Ion Andreescu.
„Călăreț în Amurg” (1881, ulei pe pânză) surprinde silueta unui călăreț traversând un peisaj rural la apus, sub un cer dominat de nuanțe calde și umbre adânci. Prin sensibilitatea peisagistică a lui Ion Andreescu, lucrarea evocă liniștea sfârșitului de zi și poezia naturii.
„Ulcică cu Flori” este o natură statică delicată în care Ion Andreescu surprinde frumusețea modestă a unui buchet de flori așezat într-un vas simplu. Tonurile discrete și atmosfera intimă evidențiază sensibilitatea artistului pentru lumină și armonie.
„Peisaj” ilustrează măiestria lui Ion Andreescu în redarea naturii prin tonuri sobre și o lumină delicată. Compoziția transmite liniște, echilibru și frumusețea discretă a peisajului românesc.
„Peisaj din Franța” (ulei pe pânză) surprinde, prin viziunea lui Ion Andreescu, o stradă liniștită, redată în tonuri sobre și atmosferă calmă.
„Iarna la Barbizon” (ulei pe pânză) surprinde un peisaj hibernal cu uliță acoperită de zăpadă, case joase și arbori desfrunziți, redat prin tonuri reci și o pastă densă.
Trandafiri roz (1881) este o natură statică realizată de Ioan Andreescu, în care un grup de flori deschise este redat cu tușe libere și pastă densă.
„Grânar” (ulei pe lemn) reprezintă o construcție rurală izolată într-un peisaj deschis, redată cu o cromatică temperată și tușe dense.
Stradă din Barbizon (1879–1880) este o scenă de peisaj urban realizată de Ioan Andreescu, surprinzând o uliță liniștită, flancată de case joase și arbori.
„Drum de țară” (ulei pe pânză) surprinde un drum rural care conduce privirea spre o gospodărie izolată, animată de prezența carelor și a animalelor.
Natură statică cu coș și legume (1876) este o compoziție realizată de Ioan Andreescu, în care un coș împletit, legume răsfirate și o pânză albă sunt redate cu tușe dense și cromatică sobră.
Fagi în pădure (1876) este un peisaj realizat de Ioan Andreescu, în care trunchiurile de fag, redate frontal și monumental, structurează compoziția verticală.
Casă la țară (ulei pe pânză, 1876–1879) înfățișează o locuință rurală cu acoperiș de paie, redată într-o paletă sobră de tonuri pământii.
Vânat (1881) este o natură statică realizată de Ioan Andreescu, înfățișând un animal de vânat suspendat, redat cu tușe dense și cromatică rece.
Fâneață (1880–1881) este un peisaj realizat de Ioan Andreescu, în care un câmp deschis, presărat cu stânci și vegetație joasă, este redat sub un cer larg, instabil.
Nud în pădure (1879–1881) este o compoziție realizată de Ioan Andreescu, în care figura feminină este redată culcat, integrată firesc în spațiul natural.
Sălciile (1880–1881) este un peisaj realizat de Ioan Andreescu, în care arborii solitari, cu trunchiuri noduroase, structurează un câmp deschis traversat de apă.
Ghiocei (1874–1876) este o natură statică realizată de Ioan Andreescu, în care florile fragile sunt așezate simplu pe o suprafață modestă.
Mestecăni (1880) este un peisaj realizat de Ioan Andreescu, în care un luminiș cu mesteceni, apă stătătoare și vegetație joasă este redat cu tușe libere și observație directă.
Drumul mare (1879–1880) este un peisaj amplu realizat de Ioan Andreescu, în care un drum șerpuiește printr-o câmpie cultivată, animată de siluete umane, căruțe și grămezi de fân.
Stânci și mesteceni (1881) este un peisaj realizat de Ioan Andreescu, în care bolovanii masivi și mestecenii subțiri sunt integrați într-un relief accidentat.
„Casă singuratică” (ulei pe pânză) prezintă, în tonurile sobre și atmosfera meditativă a lui Ioan Andreescu, o casă izolată pe un câmp larg, sub un cer greu.
Cap de țărancă (1881) este un portret realizat de Ioan Andreescu, în care profilul unei tinere femei este redat cu sobrietate și introspecție.
Târg de Drăgaică (1876–1877) este o scenă de gen realizată de Ioan Andreescu, surprinzând o adunare rurală animată, cu siluete dispuse ritmic în fața construcțiilor joase.
„Peisaj cu căpițe” – Ion Andreescu redă un câmp vast cu căpițe și țărani la lucru, într-o atmosferă liniștită, dominată de cerul larg și lumina blândă.
Fetiță cu găină (1876–1879) este un portret realizat de Ioan Andreescu, reprezentând o tânără țărancă în picioare, ținând o găină la piept.
Cegă (Sterlet) (1879–1880) este o natură statică realizată de Ioan Andreescu, înfățișând peștele așezat pe o masă, redat cu tușe dense și cromatică sobră. .
Femeie în fotoliu (1881) este un portret realizat de Ioan Andreescu, reprezentând o tânără așezată, îmbrăcată elegant, surprinsă într-o atitudine calmă și introspectivă.
„Peisaj din Franța” (ulei pe lemn) surprinde, în tonurile sobre și atmosfera liniștită tipice lui Ioan Andreescu, un colț rural francez cu dealuri, case izolate și o figură feminină pe malul apei.
„Femeie în albastru” – Ion Andreescu surprinde o tânără în ținută albastră și pălărie largă, într-un portret calm, cu lumină moale și expresie introspectivă.
„Peisaj de câmp” (ulei pe pânză lipită pe carton, 1876–1879) surprinde un orizont liniștit, unde verdele câmpurilor și cerul tulburat de nori creează o atmosferă meditativă, redată cu sensibilitatea specifică lui Ioan Andreescu.
„Rață sălbatică” (1875, ulei pe pânză, 34,5 × 27 cm) este o lucrare în ulei pe pânză care reflectă rigoarea observației lui Ioan Andreescu și forța expresivă a naturilor sale moarte.
Expoziții
1924 – Participare cu cinci lucrări la cea de-a XIV-a Expoziție Internațională de Artă, Veneția
1882 – Expoziție la Sala Stavropoleos, București (retrospectivă cu 60 de tablouri)
1881 – Salonul parizian („Iarna la Barbizon”)
1881 – „Expoziția artiștilor în viață”, București („O dimineață la Barbizon”, „Drumul mare”, „Călăreț în amurg”)
1876 – A treia expoziție a „Societății Amicilor Belle-Artelor”, București
1874 – „Expoziția artiștilor în viață”, București (debut public)
Premii și distincții
28 octombrie 1948 – Ales membru de onoare post-mortem al Academiei Române
Știi mai multe despre Ion Andreescu, pictorul tărăncilor si al peisajelor câmpenești? Spune și altora!