George Demetrescu MIREA, pictor
George Demetrescu MIREA s-a nascut in anu 1852, in Câmpulung Muscel, si a incetat din viata in data de 12 decembrie 1934, in București. A fost fratele sculptorului Dimitrie D. Mirea.
S-a născut ca al doilea dintre cei doisprezece copii ai protopopului Dimitrie Ionescu Mirea. Unul dintre fraţii săi mai mici, Dimitrie D. Mirea, s-a afirmat ulterior ca sculptor.
A urmat în Bucureşti colegiul Sfântul Sava, iar la începutul formării sale a oscilat între medicină şi pictură. A studiat în paralel medicina cu doctorul Carol Davila şi pictura la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti, sub îndrumarea lui Theodor Aman. În cele din urmă a renunţat la medicină şi s-a dedicat în întregime artei.
La recomandarea doctorului Carol Davila, între 1877–1878 a participat la Războiul de Independenţă, ca pictor ataşat Cartierului General al armatei, alături de Nicolae Grigorescu, Carol Popp de Szathmary şi Sava Henţia. Experienţa frontului a reprezentat un moment definitoriu în formarea sa artistică.
În 1878 a primit o bursă de studii şi a plecat la Paris, unde a rămas şase ani. S-a înscris la Şcoala de Arte Frumoase şi a studiat cu H. Lehmann, fost elev al lui Ingres şi apreciat portretist, apoi cu Carolus Duran, în atelierul căruia a rămas până în 1884.
S-a format în spiritul neoclasicismului, al portretului veridic şi al picturii istorice. În această perioadă a devenit un obişnuit al Saloanelor Oficiale pariziene, iar din anii petrecuţi la Paris datează compoziţii precum „Bacantă şi Faun” şi „Vârful cu dor”.
Încă din anii 1880 s-a remarcat prin compoziţii istorice de amploare. Un succes deosebit i-au adus lucrările „Mihai Viteazul privind capul lui Andrei Bathory” (1882) şi „Vârful cu dor” (1884), aceasta din urmă fiind o compoziţie de aproximativ 30 de metri pătraţi.
În 1885 a zugrăvit Catedrala din Constanţa, inovând în spiritul picturii bizantine, şi a pictat, de asemenea, Casa Vernescu. A devenit portretistul protipendadei bucureştene şi s-a impus prin portretul contesei de Chevremont, care i-a adus celebritate.
După reîntoarcerea în ţară, în 1891, a fost numit profesor la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti, iar în 1898 i-a succedat lui Theodor Aman la conducerea instituţiei, devenind director. A rămas în această funcţie până în 1924 (în alte consemnări până în 1927), conducând şcoala aproape trei decenii.
În activitatea sa didactică a format numeroşi artişti care aveau să devină nume importante ale picturii româneşti interbelice: Nicolae Dărăscu, Camil Ressu, Ipolit Strâmbu, Leon Biju, Lucian Grigorescu, Apcar Baltazar şi alţii.
În 1900 a participat la Expoziţia Universală de la Paris, unde a obţinut un premiu „hors concours”. În 1924 a fost distins în ţară cu Premiul Naţional pentru Pictură. A fost, de asemenea, membru fondator al societăţii Tinerimea Artistică.
A realizat decorațiile murale la Banca Națională a României, Casa scriitorilor, Universitatea din Iași.
O stradă din București, din preajma Arcului de Triumf, îi poartă numele.
„Portret de femeie, 1892” dezvăluie delicatețea chipului feminin, surprins cu finețe de George Demetrescu Mirea.
„Nalba” (ulei pe pânză/carton, 53 × 37,5 cm) surprinde flori de nalbă în nuanțe de roz și violet, redate prin tușe dense și vibrante, pe un fundal întunecat care potențează expresivitatea cromatică.
„Portret” (ulei pe pânză, 60 × 49 cm) înfățișează chipul unei tinere cu trăsături fine și privire melancolică, redat într-o cromatică caldă, estompată, cu fundal neutru.
„Portretul lui Alexandru Odobescu” (1890) îl reprezintă pe savant într-o atitudine sobră și demnă, cu privirea frontală și vestimentație elegantă.
„Portretul lui Sava Henția” (ulei pe pânză) surprinde chipul pictorului într-o reprezentare sobră și introspectivă, construită pe contraste discrete de lumină și umbră. Prin sensibilitatea portretistică a lui George Demetrescu Mirea, lucrarea evidențiază personalitatea și prezența calmă a artistului.
„Portret de Fetiță 1895” (ulei pe pânză, 61 × 46 cm, semnat și datat stânga sus, cu galben, „G. D. Mirea, 1895”) surprinde, în maniera lui George Demetrescu Mirea, chipul delicat al unei fetițe, cu expresie calmă și rafinată.
„Maria Deleanu” (ulei pe pânză, 60 × 45 cm, Colecția Mihai Săndulescu) înfățișează un portret de copil cu expresie delicată și sobrietate cromatică, realizat de George Demetrescu Mirea.
„Micul Gavroche” (ulei pe pânză, 59,5 × 35 cm, Colecția Codrin Ștefănescu) redă un copil în atitudine degajată, cu expresie vie și tratare realistă, specifică lui George Demetrescu Mirea.
„Prințesa Aristizza Ghika” (ulei pe pânză, 57,5 × 35 cm, Colecția Codrin Ștefănescu) prezintă o figură feminină elegantă, așezată, redată cu rafinament și atmosferă intimă de George Demetrescu Mirea.
„Portret de Femeie” (ulei pe pânză) înfățișează o tânără cu privire melancolică și atitudine rezervată, redată pe un fundal întunecat care îi accentuează expresivitatea. Prin rafinamentul portretistic al lui George Demetrescu Mirea, lucrarea transmite eleganță, sensibilitate și introspecție.
„Profil de Tânără” (ulei pe lemn, 22 cm) redă, prin tușe delicate și un fundal auriu luminos, sensibilitatea și eleganța feminină specifice artei lui George Demetrescu Mirea.
„La plimbare” (1918), de George Mirea Demetrescu, ulei pe pânză (72,5 × 37 cm), semnat și datat dreapta jos, cu brun, „Mirea, 1918”.
„Cap de fetiță” (1914, ulei pe pânză, 53,2 × 42,5 cm) este o lucrare în ulei pe pânză care reflectă măiestria portretistică a lui George Demetrescu Mirea.
„Portret de bărbat” (ulei pe pânză) surprinde, în maniera rafinată a lui George Demetrescu Mirea, figura unui domn matur, redată cu o lumină gravă și un modelaj sobru.
Expoziţii şi participări
- 1900 – Expoziţia Universală de la Paris
- Participări constante la Saloanele Oficiale pariziene (perioada studiilor, 1878–1884)
Premii şi distincţii
- 1924 – Premiul Naţional pentru Pictură
- 1900 – Premiu „hors concours”, Expoziţia Universală de la Paris
Știi mai multe despre George Demetrescu MIREA, pictor? Spune și altora!