Theodor AMAN, pictor, grafician, profesor
Theodor AMAN s-a născut la data de 20 martie 1831, in Câmpulung-Muscel, si a încetat din viata la data de 19 august 1891, la București.
S-a născut în familia unui negustor bogat, Dimitrie Dimo (poreclit Aman) de origine cuţovlah (macedonean). Mama lui, de origine greacă, Despina, s-a născut la Paris.
Artistul s-a căsătorit în 1865 cu Ana, o tânără care provenea din familia bogatului paharnic Iordache Politimos, iar după mamă se trăgea din boierii Butculeşti şi fusese căsătorită cu Iorgu Niculescu-Dorobanţu.
Ana a primit ca zestre terenul din strada Clemenței pe care a fost construită casa în care este găzduit astăzi Muzeul Aman. Aici a fost locuința pictorului, aceasta fiind prima casă-atelier al unui artist din România.
Theodor Aman a urmat cursurile Școlii Centrale din Craiova unde ia lecții de desen la clasa profesorului Constantin Lecca după care se înscrie la cursurile Colegiului Sfântul Sava din București la clasa profesorului Carol Wallenstein.
În perioada 1850 - 1857 se stabilește la Paris, unde studiază pictura (1850) cu Michel Martin Drolling, apoi, din 1851, cu François-Édouard Picot.
Perioada petrecută în capitala Franței este foarte benefică pentru Theodor Aman. Aici, artistul va deține succesiv două ateliere, unul în rue Lafayette, iar celălalt pe rue Neuve-Bréda, nr. 10.
În anul 1853, începe să expună la Salonul Oficial de la Paris primul său portret, de fapt un autoportret, prima capodoperă a creației sale.
În anul următor, Aman va picta „Bătălia de la Oltenița” pe care va reuși să o vândă sultanului, în timpul unei călătorii la Istanbul, întreprinsă în anul 1854.
Reîntors la Paris, în anul 1855, Aman va expune o nouă pictură istorică, „Bătălia de la Alma”, în cadrul Expoziției Universale de la Paris.
Atât Theodor Aman, cât și Gheorghe Tattarescu au fost, la data de 5 octombrie 1864, întemeietorii Școlii de Arte Frumoase din București.
Calitatea de conducător al noii școli îl va determina pe Theodor Aman să continue să picteze lucrări monumentale cu teme istorice, această serie a sa devenind unică în istoria artei românești, nici un alt pictor autohton nereușind să mai atingă astfel de performanțe.
Pictorul a avut ca teme predilecte evenimente din istoria națională, printre tablourile sale aflându-se „Cea din urmă noapte a lui Mihai Viteazul” (1852), „Bătălia de la Olteniţa” (1854), „Bătălia de la Alma” (1855), „Bătălia românilor cu turcii în insula Sf. Gheorghe” (1859), „Unirea Principatelor” (1859), „Vlad Țepeş şi solii turci” (1861-1864), „Izgonirea turcilor la Călugăreni” (1872), „Tudor Vladimirescu” (1874-1876), „Portul Constanţa” (1882), „Boierii surprinşi la ospăţ de trimişii lui Vlad Țepeş” (1885-1887), „Pe terasă la Sinaia” (1888), „Hora de la Aninoasa” (1890), sau „Stradă în Câmpulung” (1890).
Pentru alegerea temelor, Aman se va adresa mereu lui Nicolae Balcescu ale carei scrieri ii sugereaza pictorului si conceptia patriotica in arta, servindu-I in acelasi timp si pentru o orientare realista, mai apropiata de adevarul istoric al scenei istorice pe care vrea sa o infatiseze.
În calitatea sa de director, dar și de profesor la Școala de Belle-Arte, Theodor Aman a contribuit la formarea multor mari maeștri români. Printre cei care au beneficiat din plin de oportunitatea de a se forma la școala deschisă de Theodor Aman și Gheorghe Tattarescu se numără și Ștefan Luchian sau George Demetrescu Mirea.
Pentru catedra de sculptură, la Școala de Belle-Arte, a fost angajat Karl Storck, un sculptor venit din Germania și stabilit în România.
În 1904 clădirea, colecția de pictură şi gravură, instrumentele de lucru şi mobilierul locuinţei au intrat în posesia statului, iar patru ani mai târziu, în 1908, s-a deschis oficial Muzeul „Theodor Aman”.
Străzi din București, Câmpulung Muscel, Bacău, Baia Mare, Craiova, Ploiești, Timișoara, Constanța, Brăila, Sinaia poartă numele pictorului.
La 10 septembrie 1991, Academia Română i-a acordat titlul de membru post-mortem.