Nicolae TONITZA, pictor
- Nicolae Tonitza s-a născut la data de 13 aprilie 1886, in Bârlad, Tutova, județul Vaslui, si a încetat din viata in data de 27 februarie 1940, la București.
A fost pictor, caricaturist, litograf, gravor, ceramist, grafician și cronicar de artă român, iar opera lui a rămas una dintre cele mai recognoscibile din arta românească modernă, prin portretele în care privirea – „ochii lui Tonitza” – a devenit centrul de gravitație al întregii compoziții.
S-a născut în familia Anastasiei și a lui Neculai Toniță, fiind primul dintre cei cinci copii. A frecventat școala primară de băieți nr. 2 și a urmat gimnaziul real „Manolache K. Epureanu” din Bârlad. Încă din adolescență, desenul și caricatura i-au fost un reflex al privirii critice asupra lumii.
În 1902 părăsește Bârladul pentru a se înscrie la Școala națională de Belle-Arte din Iași, avându-i printre profesori pe Gheorghe Popovici și Emanoil Bardasare, iar printre colegi i-a avut pe Ștefan Dimitrescu și Leon Viorescu cu care va lega o lungă prietenie.
În 1908 Nicolae Tonitza pleacă în Germania, la München, unde este admis la Königlich Bayerischen Akademie der Bildenden Künste (Academia Regală Bavareză de Arte Frumoase, actualmente Academia de Arte Frumoase München) în clasa profesorului Hugo von Habermann.
Părăsește Germania, fără să-și fi terminat studiile, și călătorește în vara anului 1909 în Italia și în toamnă în Franța, unde rămâne pentru doi ani la Paris, unde frecventează atelierul lui Pierre Laprade și face studii după pictori celebri.
În 1912 termină cursurile Școlii naționale de Belle-Arte și obține prin concurs certificatul de "pictor bisericesc". Va zugrăvi bisericile din Scorțeni, Siliște, Poeni, Văleni și altele.
“M-am înscris la Şcoala de bele-arte din Iaşi, împotriva părinţilor. Aici am pierdut cinci ani de zile, învăţând să lustruiesc hârtia cu estompa, după ghipsuri antice, iar la natura vie să transpun pe pânză aceeaşi carnaţie de clisă rânceadă a aceluiaşi model murdar şi borţos: o ţigancă nenorocită, recrutată de directorul Şcolii din nu ştiu ce mahala suspectă – şi pe care o schingiuiau penibil în atelier, silind-o să ia poze clasice de Afrodită.” Nicolae Tonitza
În 1911 s-a reîntors în țară, mai întâi la Bârlad, apoi la Iași, unde a predat un timp ca suplinitor la desen la Liceul militar. A participat la expoziția Tinerimii artistice.
În 1913 s-a căsătorit cu Ecaterina Climescu, cu care a avut doi copii, Catrina și Petru. Din cauze economice, a renunțat pentru câțiva ani la pictură și a lucrat ca redactor la ziarul Iașul.
În 1916 a expus la București 94 de picturi și desene, împreună cu Ștefan Dimitrescu. Mobilizat și trimis pe front, a căzut prizonier în luptele de la Turtucaia și a fost trimis în lagărul de prizonieri din Kirjali (Kîrdjali), Bulgaria.
A fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, pentru modul în care și-a condus compania din Regimentul 1 Grăniceri în Bătălia de la Turtucaia: „Pentru exemplul de vitejie dat cu ocazia luptelor de la Turtucaia din august 1916. Rănit grav a dat probă de un devotament admirabil, uitând de suferințele sale pentru a nu se gândi decât la compania sa.” Înalt Decret no. 2189 din 6 iunie 1919
În anul 1916 expune la București un număr de 94 de picturi și desene, împreună cu Ștefan Dimitrescu, apoi este mobilizat și trimis pe front, unde cade prizonier în luptele de la Turtucaia (1-6 septembrie 1916), de unde va fi trimis în lagărul de prizonieri din Kirjali, din Bulgaria.
După război se stabilește la București, unde - alături de participările la expoziții și ilustrări de cărți - colaborează la publicații de orientare socialistă cu desene și cronici artistice.
În anul 1933 ocupă catedra de pictură la Academia de Belle-Arte din Iași, rămasă vacantă în urma decesului prietenului său Ștefan Dimitrescu, apoi merge la Balcic unde îşi descoperă atracţia deosebtă pentru peisajele marine şi unde pictează împreună cu Francisc Șirato, în 1933 şi 1934.
În 1924 a expus la Bienala din Veneția, iar în 1925, după ce s-a retras din asociația „Arta Română”, a întemeiat, împreună cu Francisc Șirato, Oscar Han și Ștefan Dimitrescu, „Grupul celor patru”. Până în 1934 au avut loc expoziții repetate ale grupului.
În această perioadă Tonitza a fost considerat „cel mai de seamă pictor român în viață” și a expus și în străinătate: Barcelona (1929), Amsterdam (1930), Bruxelles (1935).
În 1933 a ocupat catedra de pictură la Academia de Belle-Arte din Iași, rămasă vacantă după moartea lui Ștefan Dimitrescu, iar în 1937 a devenit rector. În anii 1933–1934 a pictat împreună cu Francisc Șirato în Dobrogea, realizând tablouri și desene cu peisaje din Balcic.
Tonitza s-a consacrat în pictură ca un remrcabil creator al portretelor, în particular al copiilor – gingaşi şi inocenţi – , dar şi al portretului feminin, pentru care manifestat o atracţie specială, reuşind să-i surprindă, ca nimeni altul, expresivitatea.
Panze precum “Cap de fetita”, “Cap de copil” sau “Cap de fetita cu broboada alba” redau sentimente ca fericire, tristete sau durere, sentimente pe care fiecare le percepe asa cum vede.
Nicolae Tonitza este unul dintre cei mai buni pictori ai Dobrogei, in multe din creatiile sale (“Baia turceasca”, “Geamie”, “Cafenea la Mangalia”, “Poarta lui Osman”, “Strada din Mangalia”, “Cetatea Balcic” etc) regasindu-se orasele Mangalia, Constanta si Balcic.
Tonitza a avut oroare să copieze stilul marilor pictori și a respins cu o repulsie aprigă furtul, fie el material sau moral. Într-un text, a formulat această atitudine cu o asprime care i-a definit nu doar caracterul, ci și felul de a înțelege arta: „Copilașul care fură păpușa cu sfoară de la zmeul vecinului de joacă; elevul de liceu care, strigat la lecție, trege cu urechea la cele ce i se suflă din bancă, sau acela care copiază la teză fără să roșească, sunt cu toții niște răsaduri de viitori mari hoți ai societății [...]”
Între 1935–1937, a pictat, alături de studenții săi, biserica Mănăstirii Durău, folosind tehnica encausticii, bazată pe aplicarea unei baze de ceară fierbinte, care oferea transparență și durabilitate și permitea o umanizare a personajelor biblice prin elemente ale specificului popular.
A pictat și a contribuit la decorarea unor edificii și biserici: Palatul Mitropoliei din Iași (1906), bisericile din Poieni – Vaslui (1911), Scorțeni – Bacău (1912), Grozești – Bacău (1912), Capela familiei Moruzi din Iași (1913), biserica din Netezești – Ilfov (1914).
Pe 31 mai 1970 Liceul de Arte Plastice din București a primit numele unuia dintre prestigioșii pictori români, Nicolae Tonitza (1886-1940), el însuși un ilustru pedagog ce formase multe generații de învățăcei întru artă la Academia din Iași.
„Cap de fetiță cu broboadă neagră” (ulei pe carton, 1929) surprinde inocența delicată tipică lui Nicolae Tonitza, cu trăsături fine, ochi migdalați și o lumină blândă.
„În așternut” (tuș și acuarelă pe hârtie) reprezintă o scenă intimă de interior, cu o figură feminină culcată, surprinsă într-o atmosferă de liniște și retragere.
Femei sărace (ulei pe carton, 1919–1920) este o lucrare de Nicolae Tonitza, realizată în perioada imediat următoare Primului Război Mondial, ilustrând drama celor umili printr-un grup de femei sărace, redat cu empatie și sobrietate.
Nud (din spate) reprezintă un corp feminin așezat, surprins dintr-o perspectivă dorsală, cu volume rotunjite și contururi moi, caracteristice stilului lui Nicolae Tonitza.
„Tătăroaică cu Șalvari Roz (Abibe)” (ulei pe pânză, 65 × 55 cm, 1933) reflectă forța expresivă și sensibilitatea portretistică a lui Nicolae Tonitza.
„Fetiță șezând” (acuarelă pe carton) înfățișează o tânără surprinsă într-o atitudine meditativă, redată prin desen sintetic și accente delicate. Lucrarea exprimă sensibilitatea și lirismul caracteristice lui Nicolae Tonitza, prin economie de mijloace și expresivitate reținută.
Peisaj urban surprinde un cartier vechi, cu acoperișuri în trepte, ziduri scorojite și case masive, dominate de tonuri calde de ocru și brun.
„Piață la Mangalia” (ulei pe carton, 50 × 36 cm, semnat dreapta jos cu roșu, cu inscripții olografe pe verso) deschide o perspectivă urbană luminoasă, Nicolae Tonitza animând piața prin tonuri calde și tușe vibrate.
„Acoperiș la Balcic (Casa Pescarului)” (ulei pe carton, 40 × 30 cm, semnat dreapta jos, cu brun „T.”) evocă, în stilul lui Nicolae Tonitza, un peisaj cald, cu forme simplificate și armonii cromatice.
„Păpușa” (ulei pe carton, 50 × 40 cm, semnat dr. jos, Tonitza, nedatat – 1925–1927) surprinde, la Nicolae Tonitza, grația ludică a copilăriei.
„Balchik”, de Nicolae Tonitza (ulei pe carton, 50,5 × 39,5 cm), surprinde liric austeritatea albă a peisajului dobrogean.
„Fetiță cu păpușă” (tuș pe hârtie, 16 × 14,5 cm, semnat dr. sus, Tonitza, nedatat – 1918–1919) redă, la Nicolae Tonitza, tandrețea gestului copilăresc.
„Fetiță citind pe scaun” (ulei pe carton, 39,5 × 29 cm, semnat stg. sus, 1926–1927) surprinde, cu tandrețea lui Nicolae Tonitza, un copil absorbit de lectură.
„Tătăroaică” (ulei pe carton, 44 × 29 cm, semnat stânga sus, în pastă: „N. Tonitza”) relevă, în stilul lui Nicolae Tonitza, un portret feminin expresiv, cu cromatică intensă și modelaj sintetic.
„Macii” (ulei pe pânză, 51 × 41 cm, semnat dreapta sus, cu brun) redă, în stilul decorativ al lui Nicolae Tonitza, un buchet intens de flori roșii într-un vas albastru.
„Trei copii la masă (După lecție)” (ulei pe carton, 49,5 × 58,8 cm, semnat dr. jos, 1919–1920) surprinde, cu lirismul lui Nicolae Tonitza, copii aplecați asupra studiului.
„Fetiță stând pe scaun” (ulei pe carton, 50,5 × 49 cm, semnat stg. sus, 1926–1927) exprimă, prin delicatețea lui Nicolae Tonitza, o atitudine copilărească meditativă.
„Puritate” (ulei pe carton, 60 × 49,5 cm, semnat dreapta sus, nedatat, 1925–1926) evocă, prin lirismul lui Nicolae Tonitza, un chip feminin interiorizat, scăldat în calm.
„Primăvara” (ulei pe carton, 38,5 × 32,5 cm, semnat stg. jos, nedatat, 1924–1925) sugerează, prin lirismul lui Nicolae Tonitza, un chip feminin în armonie cu motive florale.
„Fetiță de magnat” (ulei pe pânză, 59,8 × 50,2 cm, semnat dr. sus, nedatat, 1921–1924) redă, cu rafinamentul lui Nicolae Tonitza, un portret infantil diafan.
„Biserica din Văleni” (ulei pe pânză, 50 × 40 cm, semnat stânga sus, cu brun „I. Tonitza”) surprinde, în stilul lui Nicolae Tonitza, o arhitectură simplificată, redată în tonuri calde și atmosferă liniștită.
„Natură moartă” (ulei pe pânză) capătă, prin Nicolae Tonitza, o expresie caldă, construită din fructe și contraste cromatice.
„Negustorul cel mic” (1923–1925?, ulei pe carton, Colecția Virgil Cioflec) îl arată pe Nicolae Tonitza surprinzând gravitatea copilăriei.
„Natură statică cu mere” (ulei pe pânză) capătă, prin Nicolae Tonitza, ritm și căldură din armonia fructelor și a tonurilor pământii.
„Fetiță” (tuș pe hârtie, 21 × 17,1 cm, semnat dr. sus, nedatat, 1930–1931) surprinde, prin linia fluidă a lui Nicolae Tonitza, o figură copilărească visătoare.
„Fetiță” (tuș pe hârtie, 20,7 × 14,1 cm, semnat dr. sus, nedatat, 1930–1931) exprimă, prin desenul sigur al lui Nicolae Tonitza, o prezență copilărească meditativ.
„Bust de Tânără cu Fes Verde” (ulei pe pânză, 42,5 × 37,2 cm, semnat și datat stg. sus, 1927) evidențiază, prin rafinamentul lui Nicolae Tonitza, un chip feminin senin.
„Portret de Fată (Cătălina)” (ulei pe carton, 39,5 × 30 cm, semnat dr. mijloc, nedatat, 1926–1928) redă, cu rafinamentul lui Nicolae Tonitza, un chip feminin melancolic.
„Cap de Fetiță” (ulei pe carton, 56,2 × 38,8 cm, semnat dr. sus, nedatat, 1927–1928) exprimă, prin lirismul lui Nicolae Tonitza, un chip infantil interiorizat.
„Fetiță” (tuș pe hârtie, 20,9 × 17 cm, semnat dr. sus, nedatat, 1921–1924) surprinde, prin desenul sensibil al lui Nicolae Tonitza, o figură copilărească meditativă.
„Fetiță” (tuș pe hârtie, 30 × 16 cm, semnat dr. jos, nedatat, 1919–1920) surprinde, prin linia expresivă a lui Nicolae Tonitza, o siluetă copilărească în atitudine introspectivă.
„Bluză Albastră” (ulei pe carton, 49,5 × 40 cm, semnat stg. sus, nedatat, 1925–1926) evidențiază, prin rafinamentul lui Nicolae Tonitza, un portret feminin cu privire melancolică.
„Portret de Domnișoară” (ulei pe carton, 50,2 × 49,8 cm, semnat dr. sus, nedatat, 1926–1928) surprinde, cu eleganța lui Nicolae Tonitza, un chip feminin delicat și introspectiv.
„Portret de Fată” (ulei pe pânză, 60 × 50 cm, semnat dr. sus, nedatat, 1926–1927) relevă, prin sensibilitatea lui Nicolae Tonitza, un chip juvenil melancolic.
„Păpuși” (ulei pe carton, 43 × 40 cm, semnat dr. sus, Tonitza, nedatat – 1927–1928) evidențiază, la Nicolae Tonitza, expresivitatea ludică.
„Fetiță Pădurarului” (ulei pe carton, 41,5 × 34 cm, semnat dr. sus, Tonitza, nedatat – 1926–1928) surprinde, la Nicolae Tonitza, candoarea solemnă a copilăriei.
„Păpușile” (1925–1930, ulei pe pânză, 60 × 50 cm) redă figuri feminine stilizate, în compoziția expresivă a lui Nicolae Tonitza.
„Studiu Pentru «Fetiță Necăjită»” (creion și cărbune pe hârtie, 21 × 13,3 cm, semnat dr. sus, Tonitza, nedatat – 1928) redă, la Nicolae Tonitza, o stare introspectivă.
„Cap de Copil cu Fes” (ulei pe carton, 20,5 × 19 cm, semnat dr. jos, nedatat, 1934–1936) concentrează, prin rafinamentul lui Nicolae Tonitza, o expresie copilărească meditativă.
„Regap Ali” (tuș și acuarelă pe hârtie, 32,5 × 24 cm, semnat, nedatat, 1934–1936) surprinde, prin desenul sigur al lui Nicolae Tonitza, două figuri masculine așezate, în profil.
„Tătăroaice” (guașă pe hârtie, 68 × 47,5 cm, semnat, nedatat, 1934–1936) surprinde, cu lirismul lui Nicolae Tonitza, două figuri feminine așezate, în atitudine calmă.
„Studiu Șezând” (creion pe hârtie, 30 × 19,5 cm, semnat dr. jos, Tonitza, nedatat – 1921–1924) surprinde, la Nicolae Tonitza, postura concentrată a copilului.
„Nud Văzut din Spate” (ulei pe carton, 30 × 30 cm) surprinde, în maniera lui Nicolae Tonitza, un studiu sensibil al corpului feminin, modelat prin tonuri calde și tușe vibrante.
„Gama galbenă” (acuarelă și creion pe hârtie, 14,3 × 13,2 cm, semnat, nedatat – 1918–1920) surprinde, la Nicolae Tonitza, armonia cromatică intimă.
„Fetița în verde” (ulei pe carton, 60 × 39 cm, semnat dr. sus, Tonitza, nedatat – 1924) evidențiază, la Nicolae Tonitza, rafinamentul cromatic.
„Trei frați” (ulei pe carton, 35 × 30 cm, semnat dr. sus, Tonitza, nedatat – 1920–1923) surprinde, la Nicolae Tonitza, intimitatea fraternă.
„Băiatul florăresei” (ulei pe carton, 39,5 × 30 cm, semnat dr. sus, Tonitza, nedatat – 1920) surprinde, la Nicolae Tonitza, introspecția copilăriei.
„În Cerdac” (1921–1924, ulei pe carton, 30 × 27 cm, semnat dreapta sus, cu brun „Tonitza”) surprinde, prin lirismul lui Nicolae Tonitza, o prezență feminină delicată.
„Trei frați (Copii pietoni)” (ulei pe carton, 50 × 60 cm, semnat dr. sus, Tonitza, nedatat – 1920–1923) surprinde, la Nicolae Tonitza, gravitatea copilăriei.
„Coada la lapte” (tuș și creion pe hârtie, 21,5 × 18,5 cm, semnat, nedatat – 1919) surprinde, la Nicolae Tonitza, tensiunea socială a așteptării.
„Culae, Sică, Tinca” (creion pe hârtie, 41 × 29,5 cm, semnat dr. jos, Tonitza, nedatat – 1925–1926) surprinde, la Nicolae Tonitza, firescul copilăriei.
„Studiu pentru «Copil obosit»” (tuș pe hârtie, 26 × 17 cm, semnat dr. centru, Tonitza, nedatat – 1919–1921) relevă, la Nicolae Tonitza, expresia epuizării infantile.
„Frații Tudu” (1920–1924, ulei pe carton, 60 × 48,2 cm) redă trei copii într-un portret de grup, în viziunea lui Nicolae Tonitza.
„Studiu pentru «Țăran»” (tuș pe hârtie, 14,5 × 12,6 cm, semnat dr. jos, Tonitza, nedatat – 1919–1920) fixează, la Nicolae Tonitza, postura copilului.
„Studiu pentru «Orfani»” (tuș și acuarelă pe hârtie, 19,2 × 13,7 cm, semnat dr. jos, Tonitza, nedatat – 1919–1920) evocă, la Nicolae Tonitza, fragilitatea copilăriei.
„Dimineața la Balcic” (pastel, 42 × 31 cm) surprinde, prin tonuri blânde și ritmuri line, un peisaj litoral luminat calm, specific lui Nicolae Tonitza.
„Peisaj la Balcic” (1934–1936, ulei pe carton, 38,5 × 48 cm) redă țărmul și marea într-o compoziție luminoasă de Nicolae Tonitza.
„Cap de păpușă” (ulei pe carton, 40 × 30 cm, semnat dr. sus, Tonitza, nedatat – 1925–1927) concentrează, la Nicolae Tonitza, farmecul decorativ.
„Portret de copil” (ulei pe carton, 52 × 42 cm, semnat stg. jos, N. Tonitza, nedatat – 1924–1925) redă, la Nicolae Tonitza, melancolia delicată a vârstei fragede.
„Fetiță în câmp cu flori” (ulei pe carton, 60 × 50 cm, semnat dr. sus, Tonitza, nedatat – 1925) redă, la Nicolae Tonitza, gingășia copilăriei în natură.
„Joc de copii” (tuș pe hârtie, 21,2 × 16,8 cm, semnat dr. jos, Tonitza, nedatat – 1924) surprinde, la Nicolae Tonitza, dinamica jocului.
„Joc de copii” (ulei pe carton, 59,5 × 50 cm, semnat dr. jos, Tonitza, 1924) redă, la Nicolae Tonitza, intimitatea ludică a interiorului.
„Copil șezând” (tuș pe hârtie, 25,3 × 16,5 cm, semnat dr. sus, Tonitza, nedatat – 1925–1927) surprinde, la Nicolae Tonitza, atitudinea meditativă.
„Băiat de țăran din Făgăraș” (tuș pe hârtie, 31,7 × 18,4 cm, semnat jos, Tonitza, nedatat – 1925–1927) fixează, la Nicolae Tonitza, demnitatea rurală.
„Copii de țărani” (tuș pe hârtie, 34 × 27,5 cm, nesemnat, nedatat – 1925) redă, la Nicolae Tonitza, sobrietatea și firescul copilăriei rurale.
„Țărăncuță” (tuș și acuarelă pe hârtie, 25,7 × 15 cm, semnat dr. sus, Tonitza, nedatat – 1925–1927) surprinde, la Nicolae Tonitza, simplitatea rurală.
„Țărăncuțe din Țara Oltului” (studiu pe hârtie, 27 × 17,4 cm, nedatat, 1925–1927) surprinde, prin linia sigură și expresivă a lui Nicolae Tonitza, două figuri feminine tinere.
„Idilă” (tuș pe hârtie, 26 × 20,9 cm, semnat dr. jos, 1925–1927) surprinde, prin desenul liber al lui Nicolae Tonitza, un cuplu țărănesc într-o scenă intimă.
„Copii din Argeș” (tuș și laviu pe hârtie, 14,5 × 13 cm, semnat dr. jos, nedatat, 1927–1927) redă, în maniera sensibilă a lui Nicolae Tonitza, două figuri de copii în costume populare.
„La războiul de țesut” (tuș și acuarelă pe hârtie, 19,3 × 23,1 cm, semnat stg. sus, 1925–1927) surprinde, prin observația atentă a lui Nicolae Tonitza, interiorul domestic animat de muncă.
„Copil din Făgăraș” (ulei pe carton, 20,5 × 14,5 cm, semnat dr. jos, nedatat, 1925–1927) dezvăluie, prin sensibilitatea lui Nicolae Tonitza, un portret infantil melancolic.
Autoportret înfățișează chipul artistului redat cu tușe largi și pastă densă, într-o gamă cromatică sobră de brunuri și verzi.
Casă iarna (1933) înfățișează o locuință modestă acoperită de zăpadă, văzută printre pomi desfrunziți, într-o atmosferă tăcută și intimă.
Orfana înfățișează o tânără așezată frontal, îmbrăcată într-o bluză albă, cu privirea melancolică și reținută. Simplitatea compoziției și pasta densă accentuează fragilitatea și introspecția personajului.
„Fată cu garoafe” surprinde o tânără așezată, redată cu sensibilitate și tușe expresive, în care Nicolae Tonitza valorifică armonia cromatică și delicatețea gestului, creând o atmosferă intimă și melancolică.
Casa la Mangalia (1928) surprinde o arhitectură domestică luminoasă, cu arcade și acoperișuri joase, redată prin tușe energice și cromatică caldă.
„Casă la Mangalia” (acuarelă, tuș, creion pe hârtie lipită pe carton, 13 × 20,5 cm, semnată stânga jos cu creionul) de Nicolae Tonitza prezintă o casă tradițională, cu acoperiș de țiglă, ferestre și prispă, în fața căreia se află un personaj așezat și un vas mare.
„Cap de copil” (ulei pe carton, 33,7 × 45,7 cm) surprinde un chip infantil învăluit în alburi calde, unde Nicolae Tonitza exprimă tandrețea și fragilitatea copilăriei.
„Pruncul (detaliu)” surprinde un copil adormit, cu forme rotunjite și cromatică blândă, așa cum Nicolae Tonitza concentrează tandrețea și intimitatea.
Fata pădurarului (1937–1938) înfățișează un portret feminin juvenil, plasat într-un decor vegetal dens, construit din tușe vii de verde.
„Limanul dezolării” (ulei pe carton, 40 × 50 cm, colecție particulară) exprimă, prin tensiunea cromatică a lui Nicolae Tonitza, un peisaj auster și melancolic.
Casa la Balcic (1927–1928) prezintă o curte liniștită, cu mese simple și vegetație abundentă, construită din tușe pastoase și contraste calde.
„Portret de fată” surprinde un chip tânăr, cu expresie melancolică și modelaj fin, așa cum Nicolae Tonitza transpune delicatețea și introspecția.
„Portret de băiat” redă figura copilului cu trăsături simplificate și privire reținută, unde Nicolae Tonitza accentuează expresia prin sobrietate cromatică.
„Nud culcat văzut din spate” (ulei pe carton) surprinde, prin sensibilitatea lui Nicolae Tonitza, un trup feminin redat cu tonuri calde și o expresivă simplitate plastică.
Studiu din Mangalia (1925) redă o stradă liniștită cu case albe, siluete umane și volume simplificate, tratate prin tușe dense și pastoase.
„Portret de copil” (creion pe hârtie, 17 × 11,3 cm) surprinde un chip infantil din linii simple și sensibile, prin care Nicolae Tonitza exprimă fragilitatea și inocența.
„Scenă de război” (tuș pe carton, 21 × 14 cm) prezintă un soldat căzut și o figură aplecată asupra lui, într-un desen dramatic semnat dreapta jos de Nicolae Tonitza.
„Copil în interior” (cerneală și acuarelă pe hârtie, 17 × 22,8 cm) redă un copil izolat într-un spațiu auster, unde Nicolae Tonitza sugerează singurătatea prin simplitatea liniei.
„Femeie cu copil în pat” (tuș și acuarelă pe hârtie, 16,8 × 22,7 cm, semnat stânga jos, nedatat [1919–1920]) surprinde o scenă intimă, tratată cu sensibilitate de Nicolae Tonitza.
„Studiu de copii” (creion și acuarelă pe hârtie, 12,4 × 16,8 cm) reunește siluete schițate liber, prin care Nicolae Tonitza surprinde gestul și spontaneitatea copilăriei.
„La capul bolnavului” (ulei pe carton, 70 × 50 cm, 1924) redă o scenă de interior încărcată de empatie, în care Nicolae Tonitza surprinde grija și solidaritatea umană.
„Maternitate” (tuș pe hârtie, 13,5 × 11 cm, 1918–1919) surprinde legătura intimă mamă–copil, așa cum Nicolae Tonitza reduce scena la esența gestului protector.
„Portret de băiat” (tuș și lavis pe hârtie, 18,8 × 14,6 cm, 1921–1922) fixează un chip sobru, unde Nicolae Tonitza concentrează expresia prin economie de mijloace.
„Soția artistului cu fetița Irina” (tuș pe hârtie, 27 × 19,6 cm, 1918–1919) surprinde o scenă familială intimă, în care Nicolae Tonitza valorifică gestul protector.
„Mamă cu copil” (ulei pe carton, 50 × 57 cm, 1927–1929) exprimă apropierea afectivă prin chipuri contopite, așa cum Nicolae Tonitza concentrează emoția în cromatică reținută.
„Cap de copil” (ulei pe carton, 14,5 × 11 cm, nesemnat, nedatat (1925–1926) surprinde un chip adormit, unde Nicolae Tonitza concentrează fragilitatea prin tonuri estompate.
Nud culcat prezintă un fragment de corp feminin redat sintetic, cu volume ample și contururi moi, așezat pe un fundal decorativ stilizat.
Peisaj cu case surprinde o uliță îngustă mărginită de locuințe albe, cu acoperișuri joase și vegetație abundentă, redată într-o cromatică luminoasă și echilibrată.
„Nud în iatac” (acuarelă pe hârtie, 21,5 × 29,5 cm, semnat dreapta sus cu negru) surprinde un interior intim, Nicolae Tonitza sugerând senzualitatea formei prin contur fluid și tonalități calde.
Curte iarna înfățișează un colț de curte urbană acoperit de zăpadă, străbătut de siluetele subțiri ale copacilor desfrunziți.
„Nud” (sepia pe hârtie) reprezintă un studiu de corp feminin redat cu linii fluide și modelaj delicat, punând accent pe volum și expresivitatea formei.
„Furtuna” propune o compoziție dramatică, cu simboluri apăsătoare și linii tensionate, în care Nicolae Tonitza concentrează expresiv angoasa și fragilitatea umană.
„Bărbat lovind o fetiță” (cărbune pe hârtie, 18,8 × 14,6 cm, 1919) redă o scenă tensionată, în care Nicolae Tonitza exprimă dramatic violența și vulnerabilitatea.
„Desenul «copil-părinți»” (după Universul literar, 26 septembrie 1926) exprimă relația afectivă dintre figuri, așa cum Nicolae Tonitza surprinde tandrețea și legătura familială.
„Cap de copil” (ulei pe carton, 15 × 20 cm, semnat dreapta jos, nedatat 1925–1926) redă un chip infantil estompat, unde Nicolae Tonitza concentrează tandrețea prin pastă delicată.
„Prințesa” (ulei pe carton, 50 × 40 cm, semnat stânga sus, nedatat 1927–1928) înfățișează un copil idealizat, învăluit în tonuri diafane, așa cum Nicolae Tonitza concentrează delicatețea și visarea.
„Odaia copiilor” surprinde un copil absorbit de gesturi simple, într-un interior cald, unde Nicolae Tonitza evocă fragilitatea și intimitatea copilăriei.
„Muza pamfletarului” prezintă o figură feminină frontală, cu prezență solemnă și accente simbolice, prin care Nicolae Tonitza construiește un portret de forță și introspecție.
„Fata Ciobanului” prezintă un portret de copil în costum tradițional, unde Nicolae Tonitza exprimă sensibilitatea și candoarea copilăriei.
Autoportret (u/p) prezintă bustul artistului într-o lumină sobră, cu modelaj fin și tonalități închise, accentuând introspecția și gravitatea expresiei, într-o viziune concentrată și echilibrată a lui Nicolae Tonitza.
„Fetiță” (tuș) prezintă o figură infantilă redată cu linii sigure și expresive, într-o compoziție simplificată, cu accente grafice ferme.
„Jocul de-a dentistul” (tuș și laviu pe hârtie, 18,5 × 23,1 cm, semnat stg. jos, Tonitza, 1912) surprinde, cu finețe narativă, scena copilăriei la Nicolae Tonitza.
„Compoziție cu trei fete” (tuș pe hârtie, 22,7 × 15,4 cm, nesemnată, nedatată – 1918–1919) redă, cu simplitate expresivă, gesturile cotidiene la Nicolae Tonitza.
„Copil în pat” (creion, tuș și acuarelă pe hârtie, 20,7 × 17 cm, semnat stg. jos, Tonitza, nedatat – 1919–1920) surprinde intimitatea domestică la Nicolae Tonitza.
„Studiu pentru «Orfani»” (creion pe hârtie, 21 × 17 cm, semnat stg. jos, Tonitza, nedatat – 1919–1920) evocă, la Nicolae Tonitza, atmosfera copilăriei vulnerabile.
Portret de copil este o lucrare de Nicolae Tonitza, realizată în tehnica ulei pe carton, reprezentând un portret infantil cu trăsături simplificate și expresie delicată, caracteristică stilului intim și sensibil al artistului.
„Portretul lui Gala Galaction”(Omul unei lumi noi) este o lucrare de Nicolae Tonitza, realizată în 1919–1920, în tehnica ulei pe carton, reflectând preocuparea artistului pentru temele sociale ale perioadei postbelice.
„Copil în roșu citind” (ulei pe carton, 1924–1925) îl înfățișează pe Petru, fiul lui Nicolae Tonitza, surprins din copilărie, concentrat asupra unei cărți așezate pe genunchi.
„Portretul lui Milică Mohor” (ulei pe lemn) este o lucrare de portret realizată de Nicolae Tonitza, în care chipul personajului este surprins din profil, cu o expresie concentrată și o modelare picturală energică.
Femeie în interior (ulei pe carton, 1925) o prezintă pe Ecaterina Climescu, soția lui Nicolae Tonitza, într-un interior cu mobilier și pânze colorate, evocând casa artistului de la Vălenii de Munte. Lucrarea a fost expusă la Salonul Oficial din 1925.
„Katiușa Lipoveanca” (ulei pe carton, 1926) prezintă un portret de copil în interior, realizat de Nicolae Tonitza, în care figura frontală, expresia reținută și detaliile vestimentare sunt puse în valoare.
„Nud de adolescentă” de Nicolae Tonitza din Colecția Victoria și Vasile Parizescu.
„Nina în verde” (ulei pe carton, 1926) este un portret realizat de Nicolae Tonitza, având-o ca model pe Nineta (Nina) Gusti, personaj recurent în creația artistului, ușor recognoscibil prin părul negru, scurt și ciufulit, redat într-un interior intim.
„Nud pe fond decorativ” (1927–1930, ulei pe pânză) prezintă un nud feminin așezat, integrat într-un fundal decorativ dominat de tonuri calde și accente cromatice.
„Cap de fetiță cu broboadă albă” (ulei pe carton) surprinde delicatețea luminoasă caracteristică lui Nicolae Tonitza, cu trăsături fine, ochi mari și o cromatică palidă.
![Tânără și copil pe scaun [1928–1930] – Nicolae Tonitza](https://vatra-mcp.ro/assets/images/uploads/1765292005/tanara-si-copil-pe-scaun-1928-1930-nicolae-tonitza.webp)
„Tânără și copil pe scaun” (ulei pe carton, 1928–1930) reflectă tandrețea familială caracteristică lui Nicolae Tonitza, cu două figuri apropiate, modelate în tușe calde și simplificate.
„Copil” (ulei pe carton, 1925–1930) surprinde o fetiță așezată cu mâinile în poală, într-o atitudine calmă și meditativă. Chipul oval, ochii întunecați și expresivi.
„Case sub zăpadă” (ulei pe carton, 1933) surprinde, în tonurile calde și liniștite specifice lui Nicolae Tonitza, un peisaj de iarnă cu acoperișuri grele de zăpadă și un copac arcuit ce domină compoziția.
„Nud văzut din spate [1927–1928]” (ulei pe carton), în maniera suavă a lui Nicolae Tonitza, prezintă silueta feminină redată din spate, în tonuri calde și netede.
„Nud pe fond verde” (ulei pe carton, 1938) explorează feminitatea într-o viziune luminoasă și calmă, modelată în tonurile catifelate specifice lui Nicolae Tonitza.
„Peisaj – Balcic” (ulei pe carton) surprinde, în maniera caldă a lui Nicolae Tonitza, stâncile luminoase și vegetația arsă de soare de pe litoralul Balcicului.
„Interior” (ulei pe carton) surprinde, în nota intimă a lui Nicolae Tonitza, un colț liniștit de cameră: patul acoperit cu țesături moi, cărțile așezate pe scaun și o vază simplă pe masă.
„Curte din Mangalia” (1929–1930, ulei pe pânză) surprinde, în tușele calde ale lui Nicolae Tonitza, o curte însorită cu case ocru, acoperișuri roșiatice și vegetație abundentă.
„În lagărul de la Cărdjali” (tuș, cerneală sepia și acuarelă) surprinde, în maniera umanistă a lui Nicolae Tonitza, un grup de prizonieri așezați la sol, schițați cu linii nervoase și pete sepia.
„Portret de copil” (ulei pe carton, 1925–1930) surprinde chipul unei fetițe concentrate, conștientă de rolul ei în cadrul picturii.
„Câmpul cu maci” (ulei pe carton, 23,8 × 27,8 cm, nedatat) este o lucrare în care Nicolae Tonitza surprinde vibrația luminoasă a peisajului printr-o armonie subtilă de culori și texturi.
„Prizonierii (Dezertorii)” (ulei pe carton, 1919) provine din perioada captivă a lui Tonitza la Kırdjali. Artistul surprinde chipuri și gesturi ale prizonierilor într-o cromatică ternă.
„Gutuie și struguri” (ulei pe carton) prezintă, în maniera caldă și delicată a lui Nicolae Tonitza, un aranjament de fructe – gutui, struguri negri și albi – așezate pe o pânză luminoasă.
Pescarul și muza (guașă pe hârtie, 61 × 31 cm, semnat și datat în creion, dreapta și stânga jos, „N. N. Tonitza, 1934”) este o compoziție alegorică realizată de Nicolae Tonitza, în care personajele sunt redate într-un registru poetic și simbolic.
Pe verandă (ulei pe carton, 59,5 × 49 cm, semnat dreapta jos, cu brun, „Tonitza”) înfățișează o tânără mamă cu copilul în brațe, într-o compoziție luminoasă și decorativă, realizată de Nicolae Tonitza; lucrarea are o proveniență istorică documentată, legată de familia Pallady–Diamandy.
„Case la Mangalia” (ulei pe carton, 1927–1928) surprinde, în stilul luminos și echilibrat al lui Nicolae Tonitza, farmecul dobrogean: case albe, umbre calde și vegetație densă.
„Curte la Mangalia” (acuarelă și tuș) prezintă o gospodărie dobrogeană cu acoperișuri roșiatice, ziduri albe și obiecte risipite în curte, surprinse în tușe sensibile și contururi viguroase, într-o viziune caldă și atent observată de Nicolae Tonitza.
„Tors” (ulei pe carton, 1930–1935) surprinde un trup feminin culcat, redat cu eleganță reținută și atenție pentru volume și linii fluide.
„Nud” (ulei pe pânză, 1930–1935) prezintă un trup feminin văzut din spate, modelat cu finețe și sensibilitate reținută.
„Nud” de Nicolae Tonitza este o lucrare în ulei pe carton ce surprinde figura feminină într-o atmosferă intimă și rafinată, evidențiind sensibilitatea cromatică și expresivitatea caracteristice marelui artist român.
„Fată în roșu” (ulei pe pânză, 1930–1935) este un studiu pentru panoul Splin, Chip din Sâmbăta de Sus, în care Nicolae Tonitza surprinde frumusețea expresivă a chipurilor din Țara Făgărașului.
„Portret de fetiță” (ulei pe carton, 1925–1926) evidențiază sensibilitatea cu care Tonitza surprinde lumea copilăriei.
„Portret de femeie” (1922–1924?, ulei pe carton, Colecția Virgil Cioflec) evocă, prin Nicolae Tonitza, o feminitate interiorizată.
„Casă și curte la Mangalia” (ulei pe carton, 19,5 × 25 cm, nedatat – 1925) este o lucrare în care Nicolae Tonitza surprinde un colț de arhitectură dobrogeană printr-o pictură spontană, vibrantă, construită din pastă groasă și tușe energice.
Țărancă cu copil în brațe (ulei pe carton) este o lucrare de Nicolae Tonitza ce reprezintă o femeie din mediul rural ținând un copil în brațe, compoziția concentrându-se pe relația maternă și pe expresivitatea figurilor.
„Răniții” (1918–1919, ulei pe carton) concentrează, prin Nicolae Tonitza, suferința și solidaritatea celor marcați de război.
„Portret de fetiță” (1923–1925?, ulei pe carton) exprimă, prin Nicolae Tonitza, fragilitatea și gravitatea tăcută a copilăriei.
„Fetiță citind” (ulei pe carton, 40 × 30,5 cm, nedatat – 1924) este o lucrare în care Nicolae Tonitza surprinde cu sensibilitate calmul și intimitatea copilăriei.
„Fetița acrobatului” (ulei pe carton, 60 × 48,3 cm, nedatat – 1925–1930) este o lucrare în care Nicolae Tonitza explorează delicatețea, vulnerabilitatea și solemnitatea copilăriei.
„Cap de fetiță” (ulei pe carton, 23 × 32,5 cm, nedatat – cca. 1925) este o lucrare în care Nicolae Tonitza surprinde esența copilăriei prin delicatețe, puritate și o expresie enigmatică.
„Natură moartă cu pâine” (ulei pe carton, 39,5 × 49 cm, nedatat – cca. 1928) este o lucrare în care Nicolae Tonitza valorifică obiectele simple ale cotidianului printr-o compoziție luminoasă, echilibrată și expresivă.
„Cafeneaua mică – Balcic” (ulei pe carton, 50 × 60 cm, nedatat – cca. 1928–1929) este o lucrare în care Nicolae Tonitza surprinde atmosfera intimă și luminoasă a Balcicului interbelic.
„Soția sculptorului Han (Studiu de portret – Dana Han)” (ulei pe carton, 40 × 30 cm, nedatat – 1926) este o lucrare în care Nicolae Tonitza surprinde delicatețea feminină printr-un portret redus la esențial.
„Țărăncuță în albastru” (ulei pe pânză, 39,8 × 32 cm, 1931) este o lucrare în care Nicolae Tonitza surprinde cu spontaneitate și vibrație cromatică figura feminină rurală.
„Flori de câmp” (ulei pe carton, 49,5 × 39,8 cm, nedatat) este o lucrare în care Nicolae Tonitza explorează bogăția cromatică și vitalitatea unui buchet spontan de flori.
„Flori de câmp” (ulei pe carton, 15,5 × 11,5 cm, semnată stânga jos cu negru, a făcut parte din colecția Marcela Rusu) de Nicolae Tonitza prezintă o vegetație bogată, cu flori albe, roz și roșiatice, răspândite într-un câmp de verdeață. Pensulația liberă creează o atmosferă delicată și naturală.
„Mahală țigănească” (ulei pe carton, 30 × 20 cm, nedatat – 1933–1934) este o lucrare în care Nicolae Tonitza surprinde un colț de periferie urbană printr-o pictură energică, construită din tușe viguroase și culori calde.
„Balcic. Margine de câmp” (ulei pe carton, 48,5 × 61 cm, nedatat) este o lucrare în care Nicolae Tonitza surprinde farmecul luminos al peisajului dobrogean.
„Tătărăoaică cu copil” (ulei pe carton, 65,5 × 50 cm, nedatat) este o lucrare în care Nicolae Tonitza surprinde cu forță expresivă maternitatea și specificul etnic dobrogean.
„Baia turcească” (ulei pe carton, 30 × 39,8 cm, nedatat) este o lucrare în care Nicolae Tonitza surprinde, printr-o pictură caldă și expresivă, arhitectura specifică Balcicului interbelic.
„Flori și ferigă” (ulei pe carton, 50 × 40,5 cm, nedatat – 1934–1935) este o lucrare în care Nicolae Tonitza aduce în prim-plan un buchet exuberant, construit din culori intense și contraste vibrante.
„Bust de femeie – Rachiș, 1938” (ulei pe carton) dezvăluie, în maniera delicată a lui Nicolae Tonitza, silueta feminină surprinsă într-un profil tandru, modelată din tonuri calde și forme moi.
„Portretul Ecaterinei” (ulei pe carton, 38,5 × 29 cm) redă, prin tușe sensibile și expresive, un chip feminin introspectiv, caracteristic stilului lui Nicolae Tonitza.
„Tătăroaice la Balcic” (guașă pe carton subțire, 39,5 × 31 cm, semnat și localizat Balcic) surprinde, în viziunea lui Nicolae Tonitza, două figuri feminine armonizate cu peisajul litoral.
„Peisaj în Franța” (ulei pe carton, 14 × 16 cm, semnat dreapta jos) surprinde, în viziunea lui Nicolae Tonitza, un orizont calm, construit din tonuri stinse și ritmuri ample.
„Vas cu flori” (ulei pe carton) redă, în maniera luminoasă și decorativă a lui Nicolae Tonitza, un buchet bogat de flori galben-roșiatice, așezat într-un vas simplu, cu motiv vegetal.
„Cap de fată” (ulei pe carton) surprinde, în maniera tandră și melancolică a lui Nicolae Tonitza, chipul unei tinere cu privirea coborâtă, modelat în tonuri pastelate.
„Cap de tătărăoaică” (ulei pe carton, 34,4 × 24,8 cm, Balcic, 1936) este o lucrare în care Nicolae Tonitza surprinde cu rafinament liniștea și demnitatea feminină specifice portretelor sale dobrogeane.
„Geamie, Balcic” (ulei pe carton, 79 × 69 cm, nedatat) este o lucrare în care Nicolae Tonitza surprinde farmecul oriental al Balcicului, punând în valoare lumina caldă și arhitectura specifică zonei.
„Casă din Balcic cu minaret” (ulei pe carton) surprinde, în stilul luminos al lui Nicolae Tonitza, o locuință mediteraneană cu acoperiș roșiatic, ziduri ocru și un minaret în fundal.
„Trandafiri” (ulei pe carton, 30 × 39,5 cm, nedatat – 1934–1935) este o lucrare în care Nicolae Tonitza explorează contrastul dintre roșu și alb, conferind florilor un aer solemn și vibrant.
„Turcoaică Demira” (tuș, 32 × 23,5 cm), semnată stg. jos cu tuș brun, redă figura unei femei în port specific, surprinsă într-o postură calmă și contemplativă.
„Joc de copii” (tuș și tempera pe hârtie, 18 × 13,8 cm), semnată stg. jos cu tuș, surprinde spontaneitatea jocului infantil prin linii rapide și pete cromatice discrete.
„Turn din București” (tuș și acuarelă pe hârtie, 40,7 × 27,3 cm), semnată stg. jos cu tuș, prezintă o panoramă urbană văzută de la înălțime, cu acoperișuri calde și copaci luminoși.
„Prizonieri” (tuș pe hârtie lipită pe carton, 34 × 30 cm, semnat dreapta jos cu tuș, parțial pătat) surprinde o scenă tensionată, Nicolae Tonitza accentuând drama prin linii ferme și gesturi expresive.
Expoziții
1970 – Liceul de Arte Plastice din București a primit numele „Nicolae Tonitza” (31 mai 1970)
1940 – Omagiu postum: lucrări expuse la „Salonul Oficial” și la expoziția din cadrul „Lunii Bucureștilor”
1937 – Expoziții internaționale; distins cu „Diploma de onoare” la Paris (menționată în material)
1935 – Expoziție internațională, Bruxelles
1934 – Expoziții ale „Grupului celor patru” (până în 1934)
1930 – Expoziție internațională, Amsterdam
1929 – Expoziție internațională, Barcelona (Grand Prix, menționat în material)
1926–1934 – Expoziții repetate ale „Grupului celor patru”
1924 – Bienala de la Veneția
1921 – Expoziție personală (menționată în material: 78 de lucrări, inclusiv „Omul unei lumi noi”)
1916 – Expoziție la București cu Ștefan Dimitrescu (94 de picturi și desene)
1911 – Participare la expoziția „Tinerimea artistică”
Premii și distincții
1938 – Premiul „Elena și G. Vlasto” din partea Academiei Române (menționat în material)
1929 – „Grand Prix”, Barcelona (menționat în material)
1919 – Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III (Decret nr. 2189 din 6 iunie 1919)
Știi mai multe despre Nicolae TONITZA, pictor? Spune și altora!