Francisc ȘIRATO, pictor, desenator, grafician
Francisc Șirato s-a născut la data de 13 august 1877, la Craiova, si a încetat din viata in data de 4 august 1953, la București.
A fost descendentul unei familii de țărani francezi colonizați la sfârșitul secolului al XVIII-lea în Banat. Bunicul său, fântânar, s-a mutat înainte de Unirea Principatelor la Craiova. Tatăl, constructor de binale, s-a stabilit cu familia în mahalaua Dăneștilor, la marginea orașului, acolo unde viitorul artist a văzut lumina zilei și unde, încă din copilărie, și-a simțit vocația.
După cursurile primare, tatăl său, care îl vedea negustor sau contabil, l-a dat la o școală comercială din Craiova. În loc să se supună unei profesii „cuminți”, Șirato își pierdea timpul desenând figuri și hărți sau citind cărți de istorie și, tocmai de aceea, mergea adesea la atelierul de litografie al Institutului Grafic din Craiova.
Acolo a fost inițiat în metodele de imprimare, și-a însușit temeinic tehnicile grafice și, începând din anul 1897, a executat afișe în culori, considerate primele de acest gen din România.
Prima lui lucrare importantă a fost afișul pentru romanul „Cum iubim” de Traian Demetrescu, pentru care a primit 120 de lei, iar Constantin Mille i-a adus elogii într-un articol din presa craioveană.
Șirato hotărăște să se dedice picturii și, în 1898, pleacă în Germania la Düsseldorf. Neavând suficiente resurse materiale, nu reusește să urmeze cursurile Academiei de Artă de acolo.
În 1899 se întoarce în țară, iar în anul următor se înscrie la "Școala Națională de Arte Frumoase" din București. Își câștigă existența lucrând afișe în diverse tipografii și, mai ales, desenând și litografiind icoane în culori.
Expune pentru prima dată la „Salonul Oficial” în 1907, pictura sa nu este remarcată, dar desenele sale nu pot trece neobservate. Ele apar cu regularitate în paginile revistei „Furnica”, unele din ele inspirate din răscoalele ţărăneşti din 1907.
„Multă vreme, pictura nu a fost pentru Şirato un mijloc de trai, ci o amantă costisitoare, căci artistul sacrifica din modestul său salariu ca să poată picta” Krikor H. Zambaccian
Francisc Sirato a abordat toate genurile in pictura de sevalet si tehnicile in pastel, acuarela, guase, tusuri, laviuri sau carbune si creion.
"Şirato vibrează adânc în faţa realităţii, fiindcă ochiul său subtil nu se opreşte numai la aparenţele fizice ale oamenilor şi ale lucrurilor, ci trece dincolo de ele, pătrunzând în profunzimile lor spirituale" Nicolae Tonitza
În 1917 a devenit custode la Muzeul Național de Artă populară, iar mai târziu, în anul 1932, Șirato a fost numit profesor la "Academia de Belle-Arte" din București, remarcându-se ca un bun pedagog.
În timpul Primului Război Mondial a realizat cicluri de desene care au înfățișat dramele războiului, lucrări prezentate la expoziția personală din 1921. Prin această expoziție s-a încheiat o primă perioadă din activitatea lui, deosebit de valoroasă în grafică, și s-a consacrat tot mai mult picturii.
În 1920 a aderat la gruparea „Arta Română”, în cadrul căreia a expus până în 1924. În 1925 a înființat, împreună cu pictorii Nicolae Tonitza și Ștefan Dimitrescu și cu sculptorul Oscar Han, „Grupul celor patru”. Grupul nu și-a alcătuit un program declarat, dar pe cei patru i-au unit o concepție comună despre artă și o prietenie strânsă.
În căutarea mijloacelor de limbaj care să redea mai pregnant conținutul, Șirato a fost tot mai preocupat de construirea imaginii prin lumină. Primele soluții importante au apărut în compoziția „Întoarcerea de la târg” (lucrare dispărută), prezentată la Salonul Oficial din 1926, unde delimitarea formelor s-a făcut prin contraste de culoare și lumină, rezultate din alăturarea a două culori de valori diferite.
Ca pictor, Francisc Sirato a fost prezent in toate expozitiile organizate in acea vreme. Lucrarile lui au fost expuse in cadrul Saloanelor oficiale, in manifestarile ,,Tinerimii artistice” si ,,Arta romana”.
„Șirato vibrează adânc în fața realității, fiindcă ochiul său subtil nu se oprește numai la aparențele fizice ale oamenilor și ale lucrurilor, ci trece dincolo de ele, pătrunzând în profunzimile lor spirituale...” (Nicolae Tonitza)
„Francisc Șirato e artistul care, cu pensula și culoarea, gândește. Și gândul lui continuă departe în tabloul zugrăvit, dincolo de el, și nu se mai isprăvește. El va umbla mereu când altora se va fi sfârșit încă de mult” (Tudor Arghezi)
În 1947, expoziția sa personală s-a bucurat de un mare succes și a rămas ultima sa expoziție. A încetat din viață la 4 august 1953 și a fost înmormântat în cimitirul evanghelic luteran din București. În 1956 i s-a organizat o amplă retrospectivă postumă în parcul Herăstrău din București.
Principalele muzee din ţară prezintă în expoziţiile lor permanente cele mai valoroase lucrări ale artistului.
„Natură moartă cu lalele” (ulei pe carton, 1941) prezintă, în culorile intense și luminoase proprii lui Francisc Șirato, un buchet de lalele roșii și galbene într-un vas rustic.
„Femeie în fotoliu” (ulei pe carton) surprinde, în tușele moi și atmosfera intimă a lui Francisc Șirato, o femeie odihnindu-se într-un fotoliu verde, lângă o măsuță cu fructe și ceașcă.
„Întoarcerea de la târg” (1926, ulei pe pânză, 117 × 89 cm) prezintă două femei în port tradițional surprinse într-o scenă rurală, lucrare realizată de Francisc Șirato, aflată la Biserica ortodoxă română „Sfântul Dumitru”, Manhattan, New York.
„Întoarcerea de la târg” (1923, ulei pe carton, 64,5 × 49,5 cm) prezintă o femeie în port tradițional într-o scenă rurală, versiune păstrată la Muzeul Național de Artă al României, realizată de Francisc Șirato.
„Natură statică cu fructe | 1930”, ulei pe carton, 49 × 38,5 cm, semnat și datat dreapta jos, cu brun „Șirato, (1)930”, evidențiază armonia cromatică a lui Francisc Șirato.
„Cârciumărese” (1913) prezintă o natură statică alcătuită dintr-un buchet de flori viu colorate, două vase și un platou cu fructe, într-o compoziție echilibrată și caldă. Prin armonia cromatică și tușa expresivă, Francisc Șirato surprinde farmecul unei scene cotidiene.
„Iriși” (ulei pe pânză lipită pe carton, 45 × 39 cm, semnat stânga jos, colecție particulară) prezintă un buchet delicat în tonalitățile picturale ale lui Francisc Șirato.
„Flori în ulcică verde” (ulei pe carton) evidențiază paleta vibrantă a lui Francisc Șirato, cu petale roșii și roz modelate în tușe groase, așezate într-o ulcică verde luminată frontal.
„Peisaj cu pomi și apă”, de Francisc Șirato, ulei pe pânză.
„Stradă” (ulei pe carton) surprinde, în stilul expresiv al lui Francisc Șirato, o scenă urbană animată, cu siluete trecătoare și case luminoase.
Stradă din Balcic, după ploaie (1938) surprinde un peisaj urban animat, cu case colorate dispuse pe colină și siluete umane în prim-plan.
„Peisaj din Dobrogea” (1931, ulei pe carton) surprinde, prin Francisc Șirato, calmul auster al unui ținut scăldat în lumină.
În fața oglinzii (1934–1935) prezintă o figură feminină văzută din spate, surprinsă într-un moment intim, în fața oglinzii.
„Vedere din Balcic” (1937), ulei pe carton, 46 × 53 cm, semnat și datat dreapta jos „G. Sirato, (1937)”, ilustrează luminozitatea cromatică specifică lui Francisc Șirato..
„Gospodărie la Tuzla” (ulei pe carton, 48,5 × 61 cm) înfățișează o casă rurală cu acoperiș jos, înconjurată de anexe, arbori și un spațiu deschis, tratat în tonuri calde și verzi
Autoportret (1927) îl reprezintă pe artist într-o atitudine meditativă, cu chipul tratat sintetic și tușe libere, vizibile.
Fată în albastru (1922–1923) surprinde o tânără așezată, absorbită într-un gest intim, redată într-o gamă calmă de tonuri reci.
Ulcele cu flori (1913–1916) prezintă o natură statică dominată de un buchet aerat, așezat într-o ulcică, redat prin tușe libere și culori estompate.
Fată citind (ulei pe carton) surprinde o tânără aplecată asupra cărții, redată prin tușe estompate și o cromatică calmă, care creează o atmosferă intimă și meditativă, specifică sensibilității lui Francisc Șirato.
Case la mare (1931) surprinde un peisaj luminos cu locuințe albe dispuse pe un relief abrupt, deschis spre albastrul mării.
„Rucărene”, acuarelă pe hârtie, 34 × 23 cm, semnat stânga jos, în peniță „Șirato”, evidențiază sinteza grafică a lui Francisc Șirato.
„Lila în interior”, ulei pe pânză, 50 × 70 cm, semnat stânga jos, cu negru „Șirato”, evidențiază intimitatea scenei și armonia cromatică a lui Francisc Șirato.
Dealul Alb (1934–1935) prezintă un peisaj dominat de o colină luminoasă, construită din tușe largi și materie picturală densă.
Fată brodând bluza (1928–1929) înfățișează o tânără absorbită de lucrul mâinilor, surprinsă într-un interior cald, cu accente cromatice temperate.
„Fată cu basma albă” (ulei pe carton) surprinde, în stilul cald și liric al lui Francisc Șirato, portretul unei tinere în costum tradițional, așezată frontal, cu mâinile împreunate.
„Peisaj cu case” redă un sat litoral în tușe moi și culori vibrate, specifice lui Francisc Șirato. Casele cu acoperiș roșu, marea albastră și malul abrupt creează o scenă poetică, construită pe lumini schimbătoare și atmosferă serenă.
„Peisaj dobrogean – Balcic” (ulei pe carton) prezintă o așezare dobrogeană cu volume simple și arhitectură compactă, integrată într-un relief luminos.
„Cernica” (pastel, 28,5 × 38 cm) redă un ansamblu arhitectural dominat de o biserică cu turlă, înconjurată de vegetație bogată, tratată în tonuri vii de verde și albastru.
„Femeie în bluză roșie (Travesti)” (ulei pe carton, 1930) prezintă o figură feminină așezată, redată frontal, cu mâinile împreunate, într-o compoziție sobră și echilibrată.
„Flori în ulcică albastră” (ulei pe carton) dezvăluie paleta intensă a lui Francisc Șirato, cu volumetrii compacte și contraste luminoase.
„Târg dobrogean” (tempera pe hârtie lipită pe carton) surprinde, în stilul vibrant al lui Francisc Șirato, agitația unui târg oriental: personaje numeroase, costume colorate și un vânzător în prim-plan.
„Fată citind” (ulei pe carton, 1927) o înfățișează pe Lila Nădejde, nepoata artistului, surprinsă într-un moment de studiu, cu expresie calmă și lumină blândă.
„Femeie brodând” (ulei pe carton) redă, prin sensibilitatea lui Francisc Șirato, o scenă intimă, calmă, dominată de tonuri calde și gesturi delicate.
„Stradă din Sighișoara” (pastel și tuș pe hârtie, 27 × 20 cm, Sighișoara, 1939) surprinde, prin sensibilitatea lui Francisc Șirato, o scenă urbană intimă, cu arhitectură medievală și atmosferă calmă.
„Spălătorii” (ulei pe pânză, 42 × 52 cm, nedatat) prezintă, în stilul caracteristic lui Francisc Șirato, femei la lucru surprinse în gesturi firești.
„Margine de oraș – Balcic” (ulei pe carton, 30 × 40 cm, nedatat) redă, în maniera lui Francisc Șirato, densitatea caselor din Balcic, topite în lumină și culori calde.
„Căciulămirese” (ulei pe carton, 60,5 × 49,5 cm, 1943) prezintă, în stilul expresiv al lui Francisc Șirato, un buchet de flori galbene și portocalii alături de obiecte de atelier.
„Lalele” (ulei pe carton, 50 × 40 cm, 1945) surprinde, în stilul expresiv al lui Francisc Șirato, un buchet vibrant de lalele roșii și verde crud.
„Mangalia (Peisaj la Mangalia)” (ulei pe carton, 59,5 × 48,5 cm, nedatat) surprinde, în stilul distinct al lui Francisc Șirato, străduțe luminoase și clădiri masive, topite în tonuri calde.
Expoziții
2009–2010 – „Culorile Avangardei. Arta în România 1910–1950” (Lisabona, Roma, Praga) – au fost selectate și lucrări de Francisc Șirato
1956 – Retrospectivă postumă, Parcul Herăstrău, București
1947 – Expoziție personală (ultima expoziție)
1926 – Salonul Oficial (cu „Întoarcerea de la târg”, lucrare dispărută)
1925–1933/1934 – Expozițiile „Grupului celor patru”
1920–1924 – Expoziții în cadrul grupării „Arta Română”
1908–1914 – Expoziții în cadrul „Tinerimii Artistice”
1907 – Prima participare la Salonul Oficial
Premii și distincții
1946 – Premiul Național pentru Pictură (menționat ca decernat în 1946)
1 februarie 1943 – Ordinul „Meritul Cultural”, grad de Cavaler clasa I, pentru artă
1939 – Medalia de Bronz, Expoziția Internațională New York
1937 – Medalia de Aur, Expoziția Internațională Paris
Știi mai multe despre Francisc ȘIRATO, pictor, desenator, grafician? Spune și altora!