Muzeul Vasile Pogor, Iași

Casa Pogor sau „Casa cu ferestre luminate” este prima clădire privată din Iași iluminată electric. Marele boier Ioniță Cerchez, vel pitar, este cel care a ridicat prima dată aici o locuință către 1776. Fiul său, Iancu, moștenește proprietatea și, la rândul său, o lasă fiicei sale Zoe, soția vornicului Vasile Pogor. Acesta din urmă a dărâmat vechea clădire și a construit alta în anul 1850. După moartea vornicului, la 1857, casele au fost moștenite de fiul său, Vasile Pogor, primar de trei ori al Iașilor.
Clădirea principală este compusă din 10 încăperi cu expoziție permanentă. Intrarea principală se remarcă prin cele patru coloane, deasupra cărora se poate vedea un balcon, împodobit de doi pilaștri în stil ionic.
Apartinand lui Vasile Pogor, unul dintre fondatorii celebrei societăţi literare „Junimea”, „Casa cu ferestre luminate” a găzduit nenumărate şedinţe junimiste. Tot aici s-au pus bazele prestigioasei reviste „Convorbiri literare” (1867). În această casă, în 1874, revenit de la Viena, a fost găzduit şi Mihai Eminescu, după ce în 1872 citise la şedinţele „Junimii”.

Poetul şi-a petrecut mult timp întru studiu şi creaţie în biblioteca lui V. Pogor. Urmărind destinul casei, imobilul, vândut în 1901 de Vasile Pogor, a trecut în proprietatea Principesei Maria Moruzzi şi, apoi, a fiului ei, istoricul şi omul politic Gh. I. Brătianu.
După plecarea acestuia la Bucureşti, în 1938, casa este închiriată Rezidenţei Regale. În timpul celui de-al doilea război mondial, casele Pogor au fost sediu al comandamentelor trupelor sovietice, iar după 1945 au fost găzduite aici alte instituţii, până în 1968, când au fost declarate monumente istorice cu destinaţia muzeu de literatură.
În anul 1994 au fost finalizate lucrările de consolidare şi restaurare a subteranelor – vestigii datând din secolele XVI-XVII. Aceste hrube au avut multiple destinaţii, printre care: spaţiu de tezaurizare, de depozitare, de refugiu etc. Familiile Coroi, Cerchez (tatăl şi fiul), Pogor (tatăl şi fiul), Moruzzi şi Brătianu au dezvoltat pe trei niveluri actualele pivniţe. Săpăturile arheologice au relevat locuinţe subterane (bordeie din secolele XVI-XVII).
Muzeul a beneficiat de lucrări de restaurare în perioada 1994-2006.

Expoziţia permanentă, reorganizată şi inaugurată la 13 octombrie 2006, reuneşte aspecte de istorie literară parcurgând, pe etape, o perioadă de circa 150 de ani: literatură pașoptistă şi curentul de la revista „Dacia literară”, mişcarea literară de la „Junimea” – „Convorbiri literare” şi rolul ei în dezvoltarea literaturii moderne şi momentul literar „Viaţa românească”, perioada dintre cele două războaie mondiale. În muzeu se pot admira, printre altele, bastonul din lemn de abanos cu mâner de argint, care i-a aparţinut lui Costache Conachi; un tablou (Cap de bărbat) în ulei, semnat de Gh. Asachi; piese de mobilier care au aparţinut lui Mihail Kogălniceanu, Titu Maiorescu, I.L. Caragiale, Iacob Negruzzi, Garabet Ibrăileanu, I.M. Melik etc.; un pian Steinway & Sons (model 1859), care i-a aparţinut lui Duiliu Zamfirescu sau patefonul His Masters Voice, care a aparţinut lui G. Ibrăileanu.
În Sala Rarităţi, se găsesc obiecte unice, ca: inelul sigilar din aur, cu piatră roşie al lui Mihai Eminescu; ceasul de buzunar, din argint, al lui Ion Creangă; ceasul de buzunar, din argint, al lui Vasile Pogor; ceasul din aur al lui Eremia Grigorescu; cartea de rugăciuni – manuscris a principesei Maria Gh. Sturdza, născută Ghica – una din puţinele cărţi rămase din celebra Bibliotecă Miclăuşeană; călimara din marmură a lui Mihail Kogălniceanu; cerceii din aur şi ametist ai actriţei Agatha Bârsescu; broşa din aur, confecţionată dintr-o monedă a Veronicăi Micle şi multe altele.

SOCIETATEA LITERARĂ JUNIMEA
Această asociație culturală s-a înființat la Iași în anul 1863, generând un adevărat curent literar. În timpul „etapei ieșene” (1863-1874) au fost elaborate principiile sociale, estetice și au fost stabilite direcțiile literare. Tot în această perioadă, „Junimea” a devenit foarte cunoscută prin adeziunea marilor scriitori ai acelei epoci. Perioada de glorie începe cu anul 1874, când, în paralel cu ședințele de la Iași, au loc și cele de la București. Atunci marii clasici (Eminescu, Creangă, Caragiale, Slavici) își publică operele care trasează noile direcții ale literaturii române. Începând cu 1867, la Iași apare prestigioasa revistă „Convorbiri literare”, publicată până în 1944 și reeditată din 1996, sub egida Uniunii Scriitorilor din România.