Aurel VLAD, sculptor, desenator, gravor, profesor

Aurel VLAD s-a născut la Galați, in anul 1954.

In perioada 1980 – 1984 a urmat Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, specializarea Sculptură, clasa prof. Geta Caragiu Gheorghiţă şi prof. Marin Iliescu, Bucureşti, România.

In 1986 a beneficiat de Bursa „Dimitrie Paciurea”.

„Dincolo de mijloacele tradiţionale ale modelajului, ale sculpturii în lemn sau în piatră, ale turnării în bronz, dincolo de canoanele estetice ale diferitelor epoci sau curente artistice, există pentru fiecare sculptor un mod personal de a privi şi de a face artă. Asta face, cred, să existe o mulţime de definiţii ale sculpturii.” Aurel VLAD

Conferenţiar universitar doctor, Facultatea de Arte Plastice, Universitatea Naţională de Artă, Bucureşti, România.

Intre anii 2008-2012 a ocupat pozita de Decan, Facultatea de Arte Plastice, Universitatea Naţională de Artă, Bucureşti, România.
„Am candidat şi am fost decan patru ani. Am zis că fiecare om ar trebui să fie, într-un anumit moment, mai activ în probleme de organizare şi de conducere. Să dai şi tu, nu doar să primeşti. Şi mi-a plăcut să lucrez cu studenţii. Frumuseţea vine când vezi că omul cu care lucrezi s-a dezvoltat şi a înţeles ceva. Şi sunt momente când simt că s-a schimbat şi că abia atunci vine de bucurie la şcoală.” Aurel VLAD

Din 1990 Membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România

Lucrări monumentale:
1998 – Zidul roşu (metal), Câmpulung Muscel, România;
1999 – Cortegiul Sacrificaţilor (bronz), Memorialul Sighet, Sighetul Marmaţiei, România;
2000 – Iisus cu viţa de vie (bronz), Ariceşti, Prahova, România;
2001 – Izvorul vieţii (piatră), Beratzhausen, Germania;
2002 – Joaca cu îngerul (bronz), Concordia, Oraşul Copiilor, Ploieşti Vest, Prahova, România;
– Coloana Mariei (piatră), Beratzhausen, Germania;
2004 – Îngerul meu (bronz), Plazza Romania, Bucureşti, România.

„Lumea ficţională a lui Aurel Vlad e o lume pe care el însuşi, artistul, o cutremură, o fragmentează, o ciobeşte. Acest act de violenţă este felul său de a fi umil în faţa a ceea ce îi iese din mâini. Iar opera sculpturală, astfel dislocată şi contorsionându-se aidoma unui organism viu, se întregeşte, asimilând o parte din figura concretă, corporală a creatorului său.” Mihai Măniuţiu, „Le Monde diplomatique”, ediţia română, iunie 2008

Premii și distincții
2016 – Premiul „Constantin Brâncuși”, acordat de M.L.N.R. și Academia Româna
2014 – Premiul pentru excelență în artă, acordat de Uniunea Artiștilor Plastici din România
2011 – Diploma de Excelență și Premiul pentru Cultură al „Centrului Cultural George Apostu, Bacău”
2010 – Marele Premiu „Constantin Brâncuși” – Bienala de Pictură – Sculptură – Timișoara
2009 – Marele Premiu „Constantin Brâncuși” – Bienala de Pictură – Sculptură – Arad
2003 – Premiul al III-lea la Simpozionul Internațional de Sculptură din Fuente Palmera, Spania
2002 – Premiul „Ion Andreescu” al Academiei Române pentru sculptură
1998 – Marele Premiu al Salonului Municipiului București
1990 – Premiul pentru sculptură al Uniunii Artiștilor Plastici din România
1986 – Bursa „Dimitrie Paciurea”

Ordinul național „Pentru Merit” în grad de Comandor (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”