Constantin BRÂNCUȘI, sculptor

Constantin Brâncuși s-a născut la date de 19 februarie 1876, Hobița, județul Gorj, si a incetat din viata la data de 16 martie 1957, in Paris.
La vârsta de 9 ani a părăsit satul, și s-a mutat într-un oraș din apropiere, iar la vârsta de 11 ani a lucrat pentru o băcănie locală în Slatina.
Copilăria sa a fost marcată de dese plecări de acasă și de ani lungi de ucenicie în ateliere de boiangerie, prăvălii și birturi.
După ce a urmat Școala de Arte și Meserii în Craiova (1894 – 1898) vine la București unde absolvă Școala de bellearte în 1902. În timpul studenției, chiar în primul an, în 1898, lucrarea sa Bustul lui Vitellius obține „mențiune onorabilă”, Cap al lui Laocoon din 1900 obține medalia de bronz, iar Studiu din 1901 câștigă medalia de argint.

În 1903 primește prima comandă a unui monument public, bustul generalului medic Carol Davila, care a fost instalat la Spitalul Militar din București și reprezintă singurul monument public al lui Brâncuși din București.

În 1905 reușește la concursul de admitere la prestigioasa École Nationale Supérieure des Beaux-Arts, unde lucrează în atelierul lui Antonin Mercié până în 1906, când, atingând limita de vârstă, părăsește școala. Refuză să lucreze ca practician în atelierul lui Auguste Rodin, rostind cuvintele devenite celebre: „Rien ne pousse à l’ombre des grands arbres” (La umbra marilor copaci nu crește nimic).
începând încă din 1907, reprezentările antropomorfe încep să cedeze locul sculpturilor care îl vor prefigura pe artistul Brâncuși de mai târziu, acela care va urma să intre în conștiința universală.

Din această perioadă datează operele:
• 1897 – Craiova – Bustul lui Gheorghe Chițu
• 1898 – București – Bustul Vitellius
• 1900 – București – Capul lui Laocoon
• 1902 – București – Ecorșeul
• 1902, probabil ianuarie – București – statuetă simbolizând muzica corală românească
• 1902, octombrie – Craiova – bustul lui Ion Georgescu-Gorjan
• 1903 – București – Bustul generalului Carol Davila
• 1905 – Paris – Orgoliu
• 1906 – Paris – Copil – ghips
• 1906 – Paris – Supliciu – piatră
• 1906 – Paris – Cap de copil – bronz
• 1906 – Paris – bustul Victoriei Vaschide
• 1906 – Paris – bustul doctorului Zaharia Samfirescu
• 1906 – Paris – portretul pictorului Nicolae Dărăscu

Până în 1914, participă cu regularitate la expoziții colective din Paris și București, inaugurând ciclurile Păsări Măiestre, Muza adormită, Domnișoara Pogany.
În 1914, Brâncuși deschide prima expoziție în Statele Unite ale Americii la Photo Secession Gallery din New York City, care provoacă o enormă senzație.
În 1915, începe să execute primele lucrări în lemn, printre care 2 Cariatide și Fiul risipitor. La Paris, în 1919, apare volumul „La Roumanie en images” cu cinci reproduceri după lucrări ale lui Brâncuși.
Până în 1940, activitatea creatoare a lui Brâncuși se desfășoară în toată amploarea ei. Operele sale de seamă din ciclul Pasărea în văzduh, ciclul Ovoidului precum și sculpturile în lemn datează din această perioadă.

Alte lucrări monumentale:
1912 – General Dr. Carol Davila (bust, bronz), Spitalul Militar Central, București (D.A.);
1914 – Monumentul funerar al lui Petre Stănescu – bustul lui P.S. și Rugăciunea (bronz), Buzău (D.A.);
1937 – 1938 – Tripticul Masa tăcerii, Poarta Sărutului şi Coloana fără sfârşit (piatră, metal), Târgu Jiu, Gorj;
1988 – Marele cocoș (oțel inoxidabil, 477 cm), grădina Fundației Pierre Gianadda, Martigny Sion, Elveția (D.A.);
În timpul studiilor realizează – bustul Gheorghe Chițu;
– Cap de expresie;
– o serie de cópii – Ecorseul (împreună cu Dr. Gerota), Vitellius, Capul lui Laocoon.
Constantin Brâncuși a murit pe șaisprezece martie 1957, la vârsta de optzeci și unu de ani. La moartea sa, a lăsat în urmă 1200 de fotografii și 215 sculpturi.