Muzeul de Artă Vizuală, Galați

În decursul timpului, muzeul s-a specializat pe artă contemporană românească, astfel că, din anul 1990, a primit noua denumire.
Putem vorbi despre Muzeul de Artă din Galați începând cu anul 1956, când acesta însuma 148 de lucrări ale unor plasticieni din toate perioadele. În anul 1967 primește un spațiu generos pe strada Domească nr. 141 (fostul Palat Episcopal). Ulterior a făcut parte din Complexul Muzeal Galaţi.

Din 1990 funcționează ca Muzeu de Artă Vizuală.
Muzeul de Artă Vizuală din Galaţi, primul Muzeu de Artă Contemporană din România a fost oaza de respirație a plasticii, a plasticii „neoficiale” într-o perioadă când aceasta era aproape de neconceput, perioada comunistă.
Muzeul de Artă Vizuală, vine prin programele sale către public cu extinderea gamei de cercetare, documentare şi prezentare, dincolo de ramurile tradiţionale ale artelor, dincolo de tradiţionalul muzeu, ca depozit spre vizitare.

Fenomenul plastic românesc de la sfârșitul secolului al XIX-lea şi din perioada interbelică este şi el semnificativ reprezentat în muzeu, fapt ce permite instituţiei de cultură un demers integrat în ecuaţia devenirii artistice româneşti.

Sunt prezente creaţii ale artei româneşti din a doua jumătate a secolului XIX şi din secolul XX, mai ales în sensul identificării punţilor de legătură între prima şi a doua jumătate a secolului: Theodor Aman (1831 – 1891), Nicolae Grigorescu (1838 – 1907), Theodor Pallady (1871 – 1956), Gheorghe Petraşcu (1872 – 1949), Octav Băncila (1872 – 1944), Ştefan Popescu (1872 – 1948), Jean Steriadi (1880 – 1956), Camil Ressu (1880 – 1962), Iosef Iser (1881 – 1958), Marius Bunescu (1881 – 1971), Ion Theodorescu Sion (1882 – 1939), Nicolae Dărascu (1883 – 1959), Nicolae Tonitza (1886 – 1940), Ştefan Dimitrescu (1886 – 1933), Rudolf Schweitzer – Cumpăna (1886 – 1975), Dumitru Gheaţă (1888 – 1972), Lucian Grigorescu (1894 – 1965), Vasile Popescu (1894 – 1944), Henri Catargi (1894 – 1976), Alexandru Ciucurencu (1903 – 1977), Ion Ţuculescu (1910 – 1962), reprezentanţi ai avangardei româneşti Victor Brauner (1903 – 1966), M. H. Maxy (1895 – 1971), Mattis – Teutsch (1884 – 1960), Marcel Iancu (1895 – 1984), etc.

Cea mai însemnată parte a patrimoniului şi a expunerii permanente a muzeului o constituie operele contemporane pana la zi. Putem menționa personalităţi de renume ale picturii şi sculpturii contemporane româneşti, reprezentate prin creaţii de o valoare recunoscută pe plan naţional şi internaţional: Horia Bernea (1938 – 2000), Ion Nicodim (1932 – 2007), Ion Sălişteanu (1929 – 2011), Ion Alin Gheorghiu (1929 – 2001), Octav Grigorescu (1933 – 1987), Georgeta Năparuş (1930 – 1997), Marin Gherasim (1937 – 2017), Paula Ribariu (1938), Ştefan Câlţia (1942), Gheorghe Anghel (1938), George Apostu (1934 – 1986), Ovidiu Maitec (1925 – 2007), Napoleon Tiron (1935), Mircea Roman (1958), Cristian Bedivan (1951), Alexandru Nancu (1959 – 2013), etc.
Colecția de grafică este și ea prezentă alături de fondul de pictură și sculptură Wanda Mihuleac (1946), Marcel Chirnoagă (1930 – 2008), Mircia Dumitrescu (1941), Dan Erceanu (1943), George Leolea (1938 – 1983), etc. şi de artă decorativă Ana Lupaş (1940), Şerbana Drăgoescu (1943 – 2013), Mimi Podeanu (1927 – 1975), Cela Neamţu (1941), Şerban Gabrea (1940), Costel Badea (1940 – 1995), Radu Tănăsescu (1947), etc.