Tânjaua, vechi ritual agrar de primăvară

Tânjaua este unul dintre cele mai vechi obiceiuri din Maramureș, în structura sa împletindu-se mai multe elemente ale ritualurilor agrare de primăvară.

Ce este o tânja? Termenul de tânja este un regionalism care descrie un proțap legat de oiștea carului, folosit atunci când se înjugă patru boi.
În prezent, cea mai cunoscută sărbătoare este „Tânjaua de pe Mara” care este organizată anual în satul Hoteni, comuna Ocna Şugatag, la acest eveniment participând mii de oameni, atât din Maramureș şi restul țării, cât şi de peste hotare.
Ceremonialul se organizează în cinstea celui mai harnic gospodar – de obicei este ales cel care a ieșit primul la arat (numit și deschizătorul de țarină). Sărbătoritul este ales de bătrânii și cei mai de seamă oameni ai satului, nu numai pentru faptul că a ieșit primul la arat, ci se ține seama și de moralitatea și cinstea pe care o are din partea obștii.

În cadrul obiceiului, sunt confecționate 12 tânjele, purtate, fiecare, de câte doi feciori, ele reprezentând cele 12 luni ale anului. Participanții se întrunesc la casa gospodarului sărbătorit, îmbrăcați în cele mai frumoase straie populare, unde sunt omeniți cu mâncare și băutură.
Feciorii se ocupă de împodobirea (sau înstruțarea, cum se mai spune în plan local) a jugurilor cu ramuri de mesteacăn, panglici colorate, flori, ștergare înflorate și zurgălăi, apoi sunt legate una câte una laolaltă, iar în spatele lor, este legată teleguța plugului pe care stă sărbătoritul.

Pregătirile fiind gata, alaiul pornește horind. Gospodarul sărbătorit este petrecut cu alai de fete, feciori și ceterași, purtat de-a lungul satului până la pârâul Dărasca, unde urmează să fie spălat (purificat).

Trebuie amintit că, înainte de plecarea alaiului de la casa gospodarului, se stabilesc cei care îl păzesc pe sărbătorit să nu fugă pe parcursul drumului până la pârâu, ritualul presupunând numeroase tentative de fugă, aceștia având sarcina să-l prindă și să-l aducă înapoi pe teleguță. În cazul în care sărbătoritul reușește să scape și ajunge primul la apă să se spele singur, este absolvit de la obligația de a plăti băutura și mâncarea celor care participă, aceste cheltuieli revenind apoi comunității.
Pe traseu nu lipsesc ghidușiile, ca fuga peste câmp, viraje spontane la dreapta, la stânga, spre amuzamentul celor prezenți.
Conform obiceiului, alaiul se îndreaptă mai întâi spre ogorul arat, care este înconjurat de trei ori în sensul de rotire a soarelui, iar cel ce a semănat ogorul, se roagă divinității, cerând binecuvântarea cerului asupra pământului pentru fertilitatea ogoarelor.