Centrul Cultural sculptor „Nicăpetre”, Brăila

Clădirea a fost construită între 1911 şi 1912, după proiectul arhitectului Iancu Predinger, pentru sediul filialei din Brăila a Companiei de Navigaţie Embiricos&Co., una dintre cele mai puternice din Europa.
În anul 1927, când afacerile companiei au scăzut dramatic, clădirea a fost pusă în vânzare şi a fost cumpărată de Societatea „Mihail Enescu” a meseriaşilor brăileni.

Între august 1944 şi 1958 clădirea a fost ocupată de armata sovietică, după care a adăpostit, succesiv, un spital şi o policlinică.
În anul 1986 construcţia a fost reabilitată şi dată în administrare Muzeului Brăilei, care a organizat aici Casa Colecţiilor de Artă.
La 6 decembrie 2001, clădirea a primit funcţia de sediu al Centrului Cultural „Nicăpetre„.
Între anii 2008 şi 2010, clădirea a fost reabilitată.
La 12 noiembrie 2010, Centrul Cultural „Nicăpetre” a fost redeschis publicului.

Proiectul de înfiinţare a Centrului Cultural „Nicăpetre” la Brăila, iniţiat în Anul Internaţional Brâncuşi, este primul caz de recuperare pentru patrimoniul cultural naţional a operei unui artist român de talie internaţională, din diaspora.
În anul 1998, o parte din lucrările rămase în ţară au putut fi salvate de sculptor şi expuse în grădina Casei Colecţiilor de Artă, sub genericul „Sculpturi recuperate”. Clădirea a devenit ulterior sediul Centrului Cultural „Nicăpetre”.

Centrul Cultural „Nicăpetre” a fost înfiinţat în anul 2001, pentru a pune în valoare opera sculptorului Nicăpetre, donată Muzeului Brăilei „Carol I”. Evenimentele organizate de Centrul Cultural „Nicăpetre” au fost dedicate, în cea mai mare parte, sculptorului.

Nicăpetre (Bălănică Petrică) s-a născut la Brăiliţa, azi cartier al municipiului Brăila, în 27 ianuarie 1936 şi a decedat la Toronto, în 21 aprilie 2008).
A absolvit Institutul de arte plastice Nicolae Grigorescu, în anul 1964.
S-a afirmat, încă de la debut, ca desenator şi sculptor original, de mare valoare.
Până în 1980 a trăit şi a creat în România. A publicat desene în revistele „Luceafărul”, „România Literară”, „Săptămâna”, „Viaţa Românească”, „Albina”, „Ifiumuncacs”. A ilustrat volumele: „Poeme” de Theodor Balș, „Libertatea de a trage cu puşca” de Geo Dumitrescu, „Veşmânt şi culoare” de Cristina Anghelescu, „Coloana fără sfârşit” de Mircea Eliade.
Prima expoziţie personală, de sculptură şi desen, „Cariatide”, a fost realizată în anul 1969, la Galeria Simeza.
I-au urmat expoziţiile de sculptură din anii 1970, 1972, 1974, la Galeria Apollo; 1975 expoziţia de desen la Galeria Amfora; 1976 expoziţia de sculptură la Galeriile de artă ale municipiului Bucureşti; 1979 expoziţia de sculptură şi desen la Galeriile de artă Bacău; 1980 expoziţia de desen la Galeria Galateea.
Sculpturi monumentale din această perioadă se află la Măgura Buzăului: „A fost aici, odată…” (1971), „Zăbală şi paloş” (1979), iar la Târgu-Jiu a realizat decoraţia exterioară de la sediul primăriei – 32 capitele (1971).