Satul Rimetea, spațiu al conservării patrimoniului cultural și arhitectonic

Rimetea este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Alba, Transilvania, România.
Satul se aflată într-o vale (în depresiunea Trascăului), la poalele munţii Trascăului.

Lângă sat se ridică, aproape dramatic, Piatra Secuiului – un perete stâncos foarte spectaculos, înalt de 1129 de metri.
La Rimetea sunt aproximativ 200 de clădiri tradiţionale (case, grajduri, ateliere etc.) construite între secolele XVII şi XIX; cea mai veche casă din sat este casa unui miner, construită în 1668 şi renovată după 2004. Pe unele porţi se mai văd plăcuţe înfăţişând diversele obiecte (scară, găleată, lopată etc.) cu care respectiva gospodărie contribuia la efortul colectiv în caz de incendiu.

Comuna Rimetea este o veritabilă bijuterie turistică aflată în judeţul Alba, aproape de graniţa cu judeţul Cluj. Rimetea (Torockó) e un loc unic în România: satul e un exemplu strălucit al faptului că salvarea unui patrimoniu poate deveni motor de dezvoltare. Este poate cel mai frumos sat din Transilvania, atât din punct de vedere al mediului înconjurător, cât şi al construcţiilor din sat.

Unul din locurile cele mai interesante de la Rimetea este biserica unitariană fortificată, construită în secolul al XVIII-lea. Turnul a fost finalizat în 1670, iar nava în 1796. Se află în centrul satului. Şi ea este frumos restaurată. Atât arhitectura rustică cât şi decorațiunea interioară reflectă patrimoniul satului. În interiorul zidului se află o plăcuţă cu un mesaj din partea marelui compozitor Bela Bartok, din 7 octombrie 1909.

Cetatea Coltesti este înscrisă pe Lista Monumentelor Istorice ale judeţului Alba. E amplasată strategic pe o stâncă, având o vizibilitate a întregii regiuni: în partea de est se află masivul calcaros Colţii Trascăului şi Piatra Secuiului, în vestul cetăţii sunt versanţii Dealului Băieşilor, iar în sud se deschid Cheile Aiudului.
Fortificaţia e cunoscută şi sub numele de Cetatea Trascăului sau Torockóvár, în maghiară şi a fost construită în jurul anilor 1296 de vice-voievodul Thorotzkay dinTrascău, ca cetate locuibilă și de refugiu. Pe turnul din partea de nord se află următoarea inscripţie: “Cetatea familiei Thorotzkay. Construită de Thorotzkay Illés, vice-voievodul Ardealului, la finele secolului al XIII-lea. Arsă de trupele generalului Tiege în 1703. Acest panou s-a executat în anul 1832”.

Încă din perioada romană (106-274 d.C.), zona era populata.
Localitatea medievală este menționată pentru prima dată în 1257 cu numele de Toroczcko (Trascău) și devine în curând cunoscută datorită zăcămintelor de minereu de fier din zonă.
În secolele XVII-XVIII, localitatea a devenit un important centru meșteșugăresc și minier, cu o populație mixtă de sași și secui, un oraș înfloritor dezvoltat datorită zăcămintelor de fier.
Acestea au fost epuizate între timp, apoi satul a cunoscut un declin. Mai mult, înjurul anilor 1870, întreg satul s-a făcut scrum în urma unui incendiu, dar sătenii s-au mobilizat și la scurt timp au ridicat un nou sat.
Ca să spele negrul tăciunelui rămas în urma focului, oamenii au ales pentru fațada caselor culoarea albă, iar pentru decorațiuni și obloanele ferestrelor, culoarea verde.
Casele au fost bine întreținute, cu mândrie și meșteșug, astfel că, în zilele noastre majoritatea caselor secuieşti din Torockó sunt frumos restaurate şi păstrează cu sfinţenie stilul secuiesc.

Tot în centrul satului a fost păstrată o adăpătoare și o fântână care să potolească setea animalelor întoarse de la muncile agricole.
Rimetea (Torockó) este singurul sat din România distins cu premiul Europa Nostra al Comisiei Europene pentru conservarea patrimoniului cultural material.

Ajută și pe alții să descopere: