Casa Memorială „Fănuş Neagu”, Grădiştea, Brăila

Casa a fost donată, în 2007, de scriitor, autorităţilor brăilene, cu scopul de a o transforma în muzeu, ceea ce s-a şi întâmplat, în 2011. Casa Memorială „Fănuş Neagu” a fost inaugurată, oficial, pe 3 iulie 2011.
Casa în care s-a născut Fănuş Neagu a fost renovată, în 1959, de fratele scriitorului, apoi reparată de autorităţi, în perioada 2008-2011.

Amenajarea ca muzeu a fost făcută de specialişti de la Muzeul Brăilei „Carol I”, împreună cu Anita Neagu – fiica scriitorului, în baza fotografiilor vechi de familie.
Casa este una tipică satului de câmpie, prevăzută cu prispă şi are în ipostaza de casă memorială şapte încăperi, organizate în două compartimente tematice.
Unul dintre ele ţine de aspectul rural, de etnografia locului şi este alcătuit din elemente de interior specifice unei gospodării ţărăneşti din Bărăgan, gen obiecte de uz casnic, unelte, scoarţe, aşezate după rosturile unei astfel de locuinţe.
Camera de zi a fost amenajată după particularităţile unui astfel de spaţiu, cu un radio de pe vremuri, cu tablouri cu fotografii ale membrilor familiei, cuverturi, broderii şi multe alte lucruri specifice unui interior ţărănesc din secolul trecut.

Urmează bucătăria, apoi camera cu unelte de tâmplărie, pentru că tatălui lui Fănuş Neagu îi plăcea să meşterească lemnul. Este expusă acolo o adevărată colecţie de rindele şi multe alte unelte folosite în prelucrarea lemnului.
Al doilea compartiment tematic al Casei Memoriale se referă la scriitorul Fănuș Neagu însuşi. Legătura se face trecând din camera în care a copilărit Fănuş Neagu, cu pătuțul-leagăn în care a crescut, în acest spaţiu bio-bibliografic şi foto-documentar.
Aici sunt de văzut multe imagini, o galerie de portrete Fănuş Neagu, cărţile scriitorului, o serie de lucruri personale, instrumente de scris, medalii, diplome, lucruri care au ţinut nemijlocit de universul său de scriitor. Tot aici se află expusă şi ţinuta sa de academician.

Scriitor, dramaturg, romancier, povestitor, director de teatru, academician, cronicar sportiv, boem şi rebel, Fănuș Neagu (5 aprilie 1932 – 24 mai 2011) s-a născut în comuna brăileană Grădiştea, iar pitorescul acestor locuri se regăseşte în multe dintre operele sale
În noiembrie 1993 devine membru corespondent al Academiei Române, iar pe 21 decembrie 2001 a devenit membru titular al aceleiaşi instituţii.
În anul 1954 debutează cu povestirea „Dușman cu lumea”, în revista „Tânărul scriitor”.

În anul 1960 are loc debutul editorial cu volumul de povestiri „Ningea în Bărăgan”, volum retipărit în 1964 sub titlul „Cantonul părăsit”.
În anul 1960 publică „Somn de la amiază”, iar în 1962 „Dincolo de nisipuri”.
În anul 1967 publică „Vara buimacă”, piesa „Scoica de lemn”, care peste ani se va juca la Teatrul Nottara din București.
În anul 1979 „Cartea cu prieteni”. În anul 1981 „Insomnii de mătase”.
În anul 1985 „A doua carte cu prieteni”.
În anul 1985 i se joacă piesele „Echipa de zgomote” la Teatrul Majestic și „Olelie” la Teatrul Național din București.
În anul 1987 „Întâmplări aiurea și călătorii oranj”, volum de publicistică.
În anul 1988 „Scaunul singurătății”, roman. În anul 1993 i se joacă la Teatrul Național din București și la Teatrul Național din Timișoara piesa „Casa de la Miezul Nopții sau Paiața sosește la timp”.
În anul 1994 republică „Dincolo de nisipuri”, nuvele, la Editura Porto-Franco, Galați.