Casa Memorială „Dumitru Panaitescu Perpessicius”, Brăila

Vechea casă a familiei Ştefan şi Ecaterina Panaitescu a fost construită în jurul anului 1890.
Pe strada Cetăţii, la nr. 49, s-a născut, la 21 octombrie 1891 şi a locuit, până în toamna lui 1910, când devine student al Facultății de Filologie modernă a Universităţii din Bucureşti, Dumitru S. Panaitescu, cel care şi-a adăugat ulterior pseudonimul Perpessicius.

Dumitru Panaitescu-Perpessicius va mai locui în casa părintească în intervalul 1 septembrie 1920 – vara lui 1921, perioadă în care a ocupat catedra de Limba română şi Limba franceză la Şcoala Normală de Băieţi „Sf. Iosif” din Brăila.

Revenirile la Brăila sunt destul de puţine, ultima în 1945; cu toate acestea, legăturile cu orașul natal vor fi menținute permanent.
În casa părintească va continua să locuiască, până la trecerea în nefiinţă, mama sa, Ecaterina Panaitescu.
În 1971, după moartea lui Perpessicius, pe fațada imobilului (atunci cu nr. 58), a fost amplasată o placă comemorativă.

Încercările de a transforma locul pe care era situată casa în unul destinat amplasării de garaje au fost abandonate în urma protestului unor brăileni, iubitori ai istoriei şi culturii Brăilei.
Din 1977, clădirii i se atribuie funcțiunea de muzeu.
Fondul memorial cuprinde obiecte achiziționate de la familia poetului, criticului și istoricului literar Dimitrie Panaitescu Perpessicius (1891 – 1971): manuscrise, obiecte personale, piese de mobilier, cărți cu autograf, ediții rare, ediții princeps, fotografii-document care au aparținut scriitorului.
În depozite se găsesc și alte fonduri memoriale: Vasile Băncilă, Nae Ionescu, Anton Dumitriu, Edmond Nicolau, Ana Aslan, Basil Munteanu, Mihail Sebastian.

Dumitru Panaitescu Perpessicius a fost poet, prozator, publicist, eseist, critic şi istoric literar.
S-a născut la Brăila, la 21 octombrie 1891, pe strada Cetăţii nr. 46 (70 numărul actual). Studii liceale în oraşul natal (Liceul „Nicolae Bălcescu”), superioare la Universitatea București, Facultatea de Filologie romantică (1914).
Membru corespondent al Academiei Române, din 1945 şi membru titular, din 1956.
Director general al Bibliotecii Academiei Române.
Fondator şi director al Muzeului Literaturii Române Bucureşti (1957) şi al revistei de istorie literară Manuscriptum (primul număr a apărut în decembrie 1970).
Întemeietorul monumentalei ediţii critice a operei eminesciene şi laureat al Premiului de Stat pentru editarea acesteia (1954).

Ajută și pe alții să descopere: