NICĂPETRE (Petre BĂLĂNICĂ), sculptor, desenator, scenograf

Petre BĂLĂNICĂ (NICĂPETRE) s-a născut la Brăiliţa, in anul 1936 si a încetat din viata in Canada, in anul 2008.
Din anul 1981 se stabilește în Canada.
La 15 iulie 1980, data la care Nicăpetre a părăsit România, creaţia sa de desenator şi de sculptor, realizată între 1962 şi 1980, a rămas în atelierul din Bariera Vergului, Intrarea Mieilor nr. 10, atelier devastat după refuzul artistului de a reveni în ţară.

In perioada 1958 – 1964 a urmat Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, cu profesorii Boris Caragea şi Costin Ioanid, Bucureşti, România.

Intre anii 1966 – 1968 a benefivciat de Bursa „Friedrich şi Cecilia Cutzescu Stork”.

Intre anii 1953 – 1956 a fost Scenograf la Teatrul de Păpuşi din Brăila.

„La 33 de ani, Nicapetre a petrecut mulți ani în carierele de piatra de Magura Buzau, extragea blocuri de piatră, la sculpta și ideile sale luau forme nobile și grandioase. Nicapetre este un om cultivat, care are o înțelegere aprofundată a operei marelui Brancusi. El este un cunoscator de geniu al artei pietrarilor țărănești, in ceea ce priveste imaginația și stilizarea. De asemenea, el este familiarizat cu sculptura pre-clasică a grecilor antici și cu cea a chinezilor. Nicapetre este un maestru al modelarii pietrei, astfel încât piatra sculptata de el cântă, exprimă altitudine și sensibilitate. Dacă Nicapetre va continua în același spirit filosofic și poetic și cu aceeași îndemânare de mare cioplitor în piatră, vom avea un sculptor foarte original și mare.” Petru Comarnescu

Prima expoziție personală, de sculptură și desen, Cariatide, a fost realizată în anul 1969, la Galeria Simeza. I-au urmat expozițiile de sculptură din anii 1970, 1972, 1974, la Galeria Apollo; 1975 expoziția de desen la Galeria Amfora; 1976 expoziția de sculptură la Galeriile de artă ale municipiului București; 1979 expoziția de sculptură și desen la Galeriile de artă Bacău; 1980 expoziția de desen la Galeria Galateea.
Există trei etape de referință în creația lui Nicăpetre, stadii ale devenirii ideii, ale dezvoltării registrului expresiv într-un repertoriu formal constant.

Prima etapă, 1965 – 1980, cuprinde lucrări cioplite în piatră, realizate în România. În ele se reflectă atașamentul sculptorului pentru geniul pietrarilor țărani și pentru frumusețea formelor arhaice.

Etapa a doua grupează sculpturile cioplite în marmură, realizate în Grecia, în perioada 1987 – 1988. Reflectă atașamentul pentru idealul clasic de reprezentare, înțeles ca armonie, echilibru, proporție.

Etapa a treia, (1982 – 2001), cuprinde sculpturile cioplite în lemn, realizate în Canada. Impune forme simbolice, inepuizabile ca sens și expresie, exprimate monumental, printr-o metodă proprie, care îmbină ordinea arhitecturii cu libertatea sculpturii.

Lucrări monumentale:
1971 – Formă sculpturală, Tabăra de Tineret, Costineşti, Constanţa, România;
– 32 de capiteluri în travertin pentru coloanele din jurul clădirii noi a Primăriei Târgu Jiu, Gorj, România;
1989 – Mihai Eminescu (bust; marmură), Hamilton, Ontario, Canada;
1991 – Adam and Eve (marmură), Utsukushi-ga-hara Open Air Museum, Japonia;
1993 – Acrotiri (marmură), lucrare creată şi expusă la Krastal – St. Paul, Austria;
1994 – Invocation (lemn; patru piese), lucrare cumpărată de University of Alabama, Birmingham, Marea Britanie;
– Innateness (lemn), Saint Jean Port Joly Sculpture Park, Québec, Canada;
1996 – Pod (lemn), Mackenzie Inn, Kirkfield, Ontario, Canada;
1998 – Nicăpetre Sculpture Garden, Muzeul de Artă, Brăila;
2000 – Nae Ionescu (bust; marmură), The Romanian Cultural Centre, Hamilton, Ontario, Canada;
2002 – Aron Cotrus (bust; bronz), The Romanian Cultural Centre, Hamilton, Ontario, Canada;
– Donev (bust; bronz), The Romanian Cultural Centre, Hamilton, Ontario, Canada.

Lucrări în colecții publice:

• Centrul Cultural „Nicăpetre”, înfiinţat în 2001 (conţine numeroase donaţii de sculpturi şi desene ale artistului), Brăila, România;
• Muzeul Naţional de Artă al României, Bucureşti, România;
• Muzeul de Artă Vizuală, Galaţi, România;
• Muzeul Regal, Tokio.

Lucrări în colecții publice și private din România, Canada, Statele Unite, Japonia, Marea Britanie, Grecia, Italia, Germania, Elveția, Ungaria, Turcia, Iugoslavia și Cehoslovacia.

A publicat desene, încă din studenție, în revistele Luceafărul, România Literară, Săptămâna, Viața Românească, Albina, Ifiumuncacs.

Ilustrație de carte:
1965 – Nevoia de cercuri, Geo Dumitrescu;
1966 – Poeme, Teodor Bolõ;
1967 – Diamantul Negru, Al. Mitru;
1978 – Veşmânt şi Podoabă, Cristina Angelesco;
1984 – La Collone san Fin, Mircea Eliade.

Ilustraţii pentru reviste şi ziare:
1962 – 1980 – „România Literară”, „Luceafărul”, „Albina”, „Ifiu Muncach”, „Roumanie d’aujourd’hui”, „Viaţa Românească”;
1991 – „Ramuri”, „Contemporanul”, „European Idea”, „The Romanian-Canadian Observer”.

Premii şi distincţii:
1978 – Premiul pentru Sculptură, acordat de revista „Săptămâna”, București, România;
1981 – Premiul pentru Sculptură, acordat de Uniunea Artiştilor Plastici din România;
1986 – Discovery I, Menţiune de Onoare, acordat de revista „ARTPOST”;
1990 – Premiul de recunoaştere a progresului adus în domeniul artelor creative, The American Romanian Academy;
– Premiul de Onoare, acordat în cadrul Competiţiei Internaţionale de Artă, Toronto, Canada;
– Premiul pentru Sculptură, acordat de revista „ARTPOST”;
1991 – Premiul Ueno Royal Museum pentru sculptură de mari dimensiuni Adam and Eve (marmură), acordat în cadrul expoziţiei Henry Moore Grand Prize, ediţia a VII-a, organizată de The Hakone Open – Air Museum şi Utsukushi-ga-hara Open – Air Museum, Japonia;
– Certificat de Excelenţă, acordat de membrii juriului Competiţiei Internaţionale de Artă Art Affiliates 1991, New York, SUA;
1992 – Premiul ROMFEST ’92, acordat pentru lucrarea Mihai Eminescu (bust; marmură);
1993 – Premiul The Consumers Gas pentru lucrarea Still Life (pictură), expusă la Consilium Art Show, organizat de Scarborough Arts Council;
1996 – Investit cu premiul civic Merite Deosebite în cadrul Bicentenarului City of Scarborough, Canada;
2000 – Premiul de Onoare, acordat pentru contribuția remarcabilă la promovarea actuală și viitoare a poetului Mihai Eminescu, eliberat prin decret de către Guvernul României, semnat de Preşedintele României, Emil Constantinescu, şi de Ministrul Culturii, Ion Caramitru;
2001 – Muzeul Brăilei creează „Centrul Cultural Nicăpetre” pentru a prezenta în mod exclusiv creaţia sculptorului Nicăpetre;
– Cetăţean de Onoare al orașului Brăila, România;

Premiul Henri Moore, Japonia.

Centrul cultural „Nicăpetre”

Proiectul de înfiinţare a Centrului Cultural „Nicăpetre” la Brăila, iniţiat în Anul Internaţional Brâncuşi, este primul caz de recuperare pentru patrimoniul cultural naţional a operei unui artist român de talie internaţională, din diaspora.

În anul 1998, o parte din lucrările rămase în ţară au putut fi salvate de sculptor şi expuse în grădina Casei Colecţiilor de Artă, sub genericul „Sculpturi recuperate”. Clădirea a devenit ulterior sediul Centrului Cultural „Nicăpetre”.

Centrul Cultural „Nicăpetre” a fost înfiinţat în anul 2001, pentru a pune în valoare opera sculptorului Nicăpetre, donată Muzeului Brăilei „Carol I”. Evenimentele organizate de Centrul Cultural „Nicăpetre” au fost dedicate, în cea mai mare parte, sculptorului.