Casa Memorială Panait Istrati, Brăila

Imobilul este înscris în Lista Națională a Monumentelor si datează de la începutul secolului al XX-lea, ca locuință a grădinarului. In jurul anului 1860, într-un perimetru situat pe latura de nord-est, se construiesc: bufetul, locuința grădinarului şi serele.
Pe acest amplasament a fost construită în stil neoromânesc, la începutul secolului XX, cu funcțiunea de locuinţă şi purtând denumirea de Casa Grădinarului, clădirea cunoscută astăzi drept Casa Memorială „Panait Istrati”.

După 1947, clădirea îşi păstrează destinaţia administrativă şi este trecută în administrarea sectorului „Spaţii verzi” al Primăriei Brăila.
Din 1984 găzduieşte Expoziţia Memorială „Panait Istrati”, deschisă cu prilejul centenarului scriitorului (1884-1984).
Cu prilejul centenarului scriitorului Panait Istrati (1884-1984), în acest imobil a fost organizată Casa Memorială „Panait Istrati”.
Deşi Panait Istrati nu a locuit aici, clădirii i-a fost atribuită această destinaţie deoarece autorul Chirei Chiralina prefera spaţiul din vecinătatea casei pentru contemplarea Dunării şi a împrejurimilor. De altfel, nici una din clădirile în care a locuit, la Brăila, Panait Istrati, nu s-a păstrat.
Muzeul cuprinde o sală fotodocumentară și două camere, reprezentând camera de lucru cu biblioteca și sufrageria. Aici pot fi cercetate numeroase fotografii cu Panait Istrati, unele executate de scriitorul însuși.
Expoziția cuprinde fotografii cu mama scriitorului, Joița Istrati, imagini cu familia acestuia, cu școala unde a învățat copilul Istrati, cu panoul publicitar pe care acesta îl purta ca și fotograf ambulant și cu imagini cu Brăila, așa cum apare, mai târziu, în operele sale.

Pot fi văzute fotografii ale lui Panait Istrati împreună cu Romain Rolland, Gheorghe Ionescu, Nikos Kazantzakis, Jakob Rosenthal, Romulus Cioflec, Mihail Sadoveanu, Gala Galaction, George Topârceanu, făcute cu diverse ocazii la Brăila, București, Snagov, Neamț, dar și la Paris, Acropole, Nisa sau Rusia. Istrate mai apare în fotografii alături de a doua soție, alsaciana Anna Munsch, și de prietena sa, elvețianca Bilili, care l-a însoțit în a doua parte a călătoriei în Rusia Sovietică.
Mai pot fi văzute numeroase ediții din opera scriitorului, începând cu cele tipărite de Editura Rieder din Paris, în franceză, ediții în limba română, precum și în alte 17 limbi. În arhiva muzeului se află scrisorile publicate în ‘Pagini de corespondență’ (1993), o parte din manuscrisul ‘Moș Anghel’ și manuscrisul volumului ‘Biroul de plasare’.

Panait Istrati, numele la naștere, Gherasim Istrate, (10 august 1884, Brăila – 16 aprilie 1935, București, ) a fost un scriitor român de limbă română și franceză.
Panait Istrati s-a născut în Brăila, ca fiu nelegitim al unei spălătorese, Joița Istrate, și al unui contrabandist grec, Gheoghios Valsamis, grec chefalonit.
A copilărit în Baldovinești, a terminat șase ani de școală primară, doi fiind nevoit să-i repete, ca și Maxim Gorki, scriitorul rus și apoi sovietic cu care a fost comparat adesea. Și-a câștigat existența ca ucenic al unui cârciumar, al unui brutar și al unui vânzător ambulant. O vreme a fost și cărbunar la bordul navelor Serviciului Maritim Român.

În acest timp a citit cu aviditate tot ce i-a căzut în mână. Hoinărelile l-au purtat prin diferite orașe: București, Constantinopol, Alexandria din Egipt, Cairo, Napoli, Paris și Lausanne.
În jurul anului 1935, când s-a realizat o statistică, s-a stabilit că Istrati era deja tradus în 27 de limbi, ceea ce demonstrează că Panait Istrati nu a avut numai un succes de librărie, ci a pătruns în foarte multe medii culturale din întreaga lume, ajutat probabil de faptul că scria în limba franceză.