Ștefan Harabagiu, maestrul Chipărușului din Nereju, Vrancea

Ștefan Harabagiu, numit „Fănică Doldor”, s -a născut pe 4 aprilie 1939 în satul Paltin, în familia Doldor, dar de la 3 ani a devenit membru al familiei mătușii sale, Harabagiu din Nereju.

Aici a descoperit atmosfera din familia tradițională cu munca și sărbătorile ei. Prin joc și cânt a trecut prin toate fazele de socializare ale comunității, din leagăn până la mormânt, de la botez, la nuntă și mai ales la înmormântare – chipărușul fiind un joc ritual emblematic pentru Nereju, jocul prin care Ștefan Harabagiu va cunoaște consacrarea.
Șef al grupului de dans ritualic Chipărușul, dans mortuar, cu străvechi obârșii, Ștefan Harabagiu cântă și dansează de peste o jumătate de secol, cu talent și dăruire, afișând o molipsitoare mândrie a interpretării. Forța sa interpretativă emană magie și entuziasm, remarcându-se fără îndoială între dansatorii grupului, fiind punctul de forță al ansamblului.
Remarcat încă din școală pentru aplecarea sa către joc și cânt popular, Ștefan Harabagiu, zis și Fănică Doldor, se impune în timp ca un excelent dansator și mai ales conducător al vestitului joc chipărușul.

A fost vataf și vornic la nunți, a cântat și mai ales a jucat la clăci și șezători, la horele satului, remarcându-se prin talent și creativitate. Joc, strigături, plesnet din degete, bătăi pe loc, joc de glezne sunt doar câteva combinații realizate pe un registru melodic care evolua de la lent la alert, de la iureș la vijelios și chiar ritm infernal.
Ștefan Harabagiu a pregătit de-a lungul timpului nenumărați tineri, la secția externă din comuna Nereju a Școlii Populare de Artă, serviciu al Centrului Cultural Vrancea, alături de Ștefan Puțoi care este alături de maestrul său conducător al ansamblului.
Titlul Tezaur Uman Viu, a fost acordat domnului Ștefan Harabagiu in 2020 la secțiunea ,,Spiritualitate – dansator’’, pentru păstrarea dansului tradițional din zona Nereju. Acest titlu onorific, a fost acordat pe baza arhivei de înregistrări şi fotografii-document ale Centrului Cultural Vrancea, materiale care au susținut valoarea inestimabilă a maestrului Ștefan Harabagiu.

Ştefan Harabagiu a fost colaborator al unor festivaluri și concursuri zonale și naționale organizate de Centrul Cultural Vrancea, a fost implicat mereu la organizarea de către obștea și comuna Nereju a evenimentelor și a sărbătorilor tradiţionale: Festivalul de Datini și Obiceiuri de Iarnă, Festivalul Comoara Vrancei, Festivalul Pe Plaiul Tojanului, Festivalul Poiana Negari, tradiţii pascale, sărbători ale primăverii ș.a.
Ştefan Harabagiu și Ansamblul Folcloric Tradițional Chipăruşul din Nereju, pe care îl conduce, conservă şi promovează şi astăzi valori tradiţionale incontestabile, componente ale tezaurului folcloric vrâncean, ce continuă să reprezinte o sursă reală de bogăţie culturală.
„Om de mare caracter, Ștefan Harabagiu a avut dintotdeauna toate calitățile necesare unui performer al jocului popular – forță, temperament, agerime, rezistență, vigoare și mai ales stil. A știut și a simțit rolul dansului, acela de coeziune, de solidaritate și socializare a familiei, neamului, comunității. A priceput jocul ca pe un veritabil mijloc de comunicare a unor imagini, gânduri, sentimente prin mișcare ritmică a corpului, pe un registru muzical tradițional susținut de fluier, caval, doină, cobză, tobă. Hora, brâul, burduiul, de doi, chipărușul sunt doar câteva din cele 36 de dansuri populare vrâncene în care Ștefan Harabagiu este inconfundabil. Ajuns la vârsta senectuții, Ștefan Harabagiu este încă un bărbat frumos, viguros și plin de viață. Ar putea fi numit MAESTRU, dar preferă să spună că este doar un păstrător și continuator al tradiției pe care, adăugăm noi, o transmite cu acribie generațiilor care-I urmează.” Dr. Aurelia Cosma, cercetător etnolog
„Cel mai mult, în viața mea, am iubit jocul popular tradițional, din moși strămoși. Joc de mic copil, de când am început să zic tată, mamă. Bunicii mei îmi dădeau 2-3 lei ca să țopâi prin casă. M-am obișnuit așa, apoi am prins drag, iar când am ajuns mai mărișor, ieșeam prin sat la nunți, la joc, la priveghiuri, iar cum vedeam că fac ei, făceam și eu…” (Ștefan Harabagiu)