Muzeul de Artă Populară Nicolae Minovici, București

Muzeul de Artă Populară „Prof. Dr. Nicolae Minovici”, cunoscut mai degrabă ca „Vila Minovici” sau „Vila cu clopoței”.
Vila Minovici, ce se înalţă pe două nivele şi mansardă, a fost deschisă în 1906, ca muzeu privat, de către cel căruia îi poartă numele.

A funcţionat ca muzeu privat până în 1937, când Nicolae Minovici o donează Primăriei Bucureşti, cu întreaga colecţie din ea.

Muzeul de Artă Populară Dr. Nicolae Minovici a fost ridicat la marginea Bucureștiului în 1905 pentru a deveni o veritabilă vilă de odihnă a proprietarului, un important exponent al medicinei românești de la începutul secolului al XX-lea. Însă în 1906 destinația clădirii se schimbă radical și devine adăpost pentru o vastă colecție de artă etnografică românească și primul muzeu de profil din București, inițial denumit ,,Muzeul de Artă Națională Prof. Dr. Nicolae Minovici”.

Clădirea plasată pe Şoseaua Bucureşti – Ploieşti pe colţ cu strada Doctor Nicolae Minovici, numărul 1, este considerată drept unul dintre monumentele arhitecturale remarcabile pentru stilul neoromânesc.

Proprietarul însuși a căutat surse de inspirație în arhitectura de factură populară.

Demersul său de a aduna obiecte de artă națională a concis cu acela de a culege experiențe vizuale care s-au materializat în proiectul vilei devenită astăzi Muzeul de Artă Populară Dr. Nicolae Minovici.
Muzeul de Artă Populară „Prof. Dr. Nicolae Minovici”, este amplasat în strada Dr. Nicolae Minovici nr. 1, în fața Fântânii Miorița, în apropierea cartierului Băneasa.

Nicolae Minovici (23 octombrie 1868, Râmnicu Sărat –26 iunie 1941, București) a fost cel de-al șaptelea copil în viață al familiei lui Ștefan Minovici.

Nicolae Minovici provenea dintr-o familie cu origini din Macedonia. „Istoria familiei Minovici începe cu Ştefan Mina, bunicul lui Nicolae Minovici, care vine dintr-un oraş din Macedonia, Tetovo, şi ajunge în Ţara Românească, dorindu-şi să-şi schimbe cumva cursul vieţii. Însă, în momentul când ajunge i se schimbă numele din Mina în Minovici.
Negustor de vite, Ştefan Minovici se stabileşte la Craiova, unde se şi căsătoreşte şi are patru copii. Al doilea dintre aceştia îi va purta numele.
Nicolae Minovici a oferit bucureștenilor propria sa avere. Casa și colecția de artă populară, alături de o ferma, pe care le-a donat Primăriei Bucureștilor în 1934.

Economiile sale bănești au fost donate în întregime, către finalul vieții, asociațiilor care se ocupau de copii abandonați sau orfani.
Începând cu anul 1936 a condus ca președinte Colegiul Medical de Ilfov, iar peste doi ani, Colegiul Medical pe țară. S-a ocupat frecvent de interzicerea practicării ilegale a „medicinii” de tot felul de către vraci, moașe și prințese ale magiei negre sau de altă culoare.
De asemenea, tot el a luat măsuri pentru a se închide cabinetele de cosmetică conduse de persoane fără diplome și pregătire corespunzătoare, dar mai ales împotriva impostorilor care, „inducând în eroare marele public, îi speculau naivitatea”, împiedicându-i să mai țină ședințe de „magnetism”, „misterele telepatiei” etc.

În acest sens a publicat studiul „Pericolul social al practicării ocultismului”, îndeosebi asupra sănătății mintale.
Între anii 1936 – 1940 a fost colaborator al nou înființatei Reviste de Medicină Legală.