Prof. Mircea Lac – păstrătorul meșteșugurilor pădurenești

În anticiparea ediției din anul 2024 a etapei naționale a Olimpiadei organizată de Muzeul Astra Sibiu în parteneriat cu Vatra MCP, ce se va desfășura la Muzeul Astra Sibiu în perioada 17 - 21 iulie 2024, îl aducem în atenția dumneavoastră pe Profesorul Mircea Lac, unul dintre îndrumătorii veterani ai Olimpiadei. Acesta a participat, alături de elevii săi, la promovarea rădăcinilor străbune în cadrul Olimpiadei încă de la începuturile acesteia, din anul 1995.

Profesor al clasei „Artă tradițională” din cadrul Centrului de Cultură și Artă al județului Hunedoara, Mircea Lac și-a dedicat viața descoperirii, înțelegerii și conservării obiceiurilor şi meşteşugurilor româneşti, fiind declarat, în anul 2018, Tezaur uman viu.

Meșterul a susținut, pe parcursul carierei sale, că nu știe dacă s-a îndrăgostit de artă, ci pur și simplu s-a contopit cu aceasta, întrebându-se dacă nu cumva arta și meșteșugul sunt cele care l-au ales, ci nu viceversa.

Bazele formării sale s-au realizat chiar în satul său natal, Almașu Mare, unde a deprins, inițial, îndeletniciri de la vecini și rude, apoi de la unii dintre meșterii populari celebrii din zona Zarandului. Printre maeștrii care au contribuit la formarea sa sunt  Perța Constantin din Ceru Băcăinți,  Gheorghe Cercel din Sebeșul de Jos,  Filip Bogdan din Sibiu sau  Nicolae Cernat din Șugag – meșteri care astăzi nu se mai află în viață.

aici am dorit sa includ poza

În prezent este singurul meșter care încă mai stăpânește și transmite mai departe meșteșugurile milenare pădurenești ale legării lemnului în cositor, ale confecționării tiparelor de piatră pentru turnat „zimții de balț”, cataramele și pandantivele din cositor, cât și confecționarea podoabelor ce înnobilează costumul pădurenesc al femeilor.

De asemenea este singurul meșter care mai confecționează, după tehnici originale și cu materiale autentice, celebrele obiecte ceremoniale ale nunții pădurenești: „șocanul de nuntă” și „bâtul de nănașă.”

Din dorința de a face cunoscute și a duce mai departe meșteșugurilor și simbolisticii pădurenești, profesorul Mircea Lac a organizat, în ediției din 2023 a Olimpiadei o expoziție cu această tematică, dezvăluindu-ne și nouă din misterele acestei taine străvechi:

În arealul Hunedoarei există multe zone etnografice, însă Zona Pădurenilor Hunedoarei se distinge prin vechimea și arhaismul acesteia, aici păstrându-se încă obiceiuri și tehnici străvechi în arta populară.

            În Pădureni, oamenii trăiau modest, fiind sate sărace, asigurându-și traiul mai mult din ceea ce adunau din pădure, fructe pe care le vindeau, și producția de cărbuni.

Din acest motiv, iconografia bisericilor pădurenești era realizată cu xilogravuri, niște stampe făcute de meșterii din zona Gherlei, care erau foarte ieftine, pădurenii putându-și-le permite.

În cadrul expoziției, meșterul a prezentat exemple din biserica de la Muncelu Mare, de xilogravuri foarte vechi, de acum aproximativ 200 de ani, cu care rezonau țăranii din acele zone și timpuri, fiind făcute chiar de aceștia, astfel încât evenimentele reprezentate erau înțelese mult mai ușor.

Auzind de faptul că acolo existau niște tipare ale unui meșter vestit din Hășdate – Pop Gheorghe, profesorul Lac, împreună cu elevii săi, au mers să le vadă, le-au fotografiat și au reușit să le reproducă.

Văzând că motivele ornamentale de pe cămășile pădurenești începeau să capete altă conotație, diverse modele străine transformând în kitsch costumul pădurenesc, meșterul împreună cu echipa sa au realizat, după motivele și simbolurile existente pe cămășile pădurenești, negative xilografiate.

Cu aceste negative, au mers în comunitățile locale pădurenești, unde au tipărit, împreună cu tinerii de acolo, simbolurile lor, pentru ca aceștia să știe că aceste însemne existau pe cămășile mamelor și bunicilor lor, și le conștientizeze importanța.

Unul dintre simbolurile pădurenești care și-a pierdut semnificația ca urmare a notorietății simbolisticii acordate acestuia în străinătate este gogâștele, cunoscut și sub numele de svastică.

Profesorul Lac a explicat că Gogâștele reprezintă, poate, cel mai vechi și mai răspândit simbol al omenirii, datând de peste 6.000 de ani. Acesta ilustrează punctul fix de pe bolta cerească și brațele - stelele ce se învârt în jurul acestuia.

În prezent, acest punct fix este Steaua Polară, aflată în Ursa Mică. Cu toate acestea, datorită rotației axei Pământului, acest punct fix se schimbă, în timp, astfel încât, acum câteva mii de ani, acesta se afla în constelația Dragonului sau a Șarpelui, astfel încât gogâștele s-a modificat și el, de-a lungul timpului, inițial având brațele înconvoiate, simbol cunoscut și sub numele de svastica clavigera.

Tot astfel a luat naștere și simbolul șarpelui, un alt motiv străvechi în arta populară în general. Potrivit unui străvechi, Pământul este încolăcit de un șarpe uriaș, fără de care s-ar destrăma. Acest motiv se regăsește și în prezent în jurul bisericilor de lemn, care sunt înconjurate de un șarpe sau o funie.

În arta populară pădurenească, motivul șarpelui se regăsea atât pe cămăși, cât și pe obiecte decorative – linguri, ouă pictate, sfeștnice.

Simbolul mărului este un alt motiv identificat de meșter în arta populară pădurenească. În tradiția pădurenească, mărul era considerat un pom sacru, un Stâlp al Cerului, care avea rol protector. Acesta este motivul pentru care simbolul mărului era încrustat pe stâlpii porților și folosit în ritualurile cele mai importante din viața omului.

La nașterea unui copil, moașa mătura în mod fictiv podeaua cu câteva smicele de măr, făcând urări de bine noului-născut.

De asemenea, la nuntă, pădurenii realizau un steag de nuntă, simbolul mărului fiind prezent atât în sculptura ornamentală a lemnului, cât și prin împlântarea unor mere în jurul steagului.

În ceea ce privește crucile funerare pădurenești, cel mai frecvent utilizat simbol era simbolul Soarelui, care, pus la capul celui trecut în neființă, pe stâlpul crucii, simboliza ridicarea sufletului la Cer, parcurgând un drum adesea întortochiat, în centrul căruia se găsea Divinitatea. Motivul Soarelui era regăsit și pe pandantive, linguri sau tipare de caș.

Aceste simboluri reprezintă, potrivit meșterului Mircea Lac, un cod, un cifru, care, studiat cu atenție, poate dezvălui multe despre civilizațiile străvechi.

În cadrul expoziției, profesorul Lac, alături de echipa sa, au prezentat și imagini ale costumelor populare pădurenești, din prezent și din trecut (expunând o serie de fotografii ale pădurenilor de acum 100 de ani, după care au realizat și xilogravuri).

Un aspect important pe care îl subliniază meșterul este faptul că portul popular pădurenesc nu s-a schimbat foarte mult de-a lungul timpului, simbolistica rămânând aceeași, deoarece aceasta are valențe mistice. Deși semnificația exactă a multor dintre aceste simboluri s-a pierdut în timp, localnicii știu că aceste motive au un rol protector.

 Pasionat de arta și tradiția populară, profesorul Mircea Lac a realizat, de-a lungul timpului, singur sau împreună cu elevii săi, sute de studii care caută să dezvăluie și să conserve tainele meșteșugurilor străbune.

Expoziția realizată de profesorul Lac și echipa sa în cadrul Olimpiadei a avut rolul de a demonstra rolul Olimpiadei în educația și în cunoașterea tradițiilor de către copii. Elevii meșterului Lac, împreună cu care făcea cercetare pe teren, au realizat, în cadrul Olimpiadei, importanța cercetărilor lor, ajungând să facă restaurare și conservare, unii dintre aceștia devenind profesori universitari în aceste domenii.

De asemenea, adunând, de-a lungul anilor, lucrări realizate în cadrul Olimpiadei, elevii profesorului Lac au realizat și expoziții personale, sub denumirea Școala rădăcinilor străbune.

Însă, meșterul Lac spune că motivul principal pentru care este mândru de elevii săi este faptul că aceștia au ales să-și urmeze pasiunea dobândită în școală.