Ionuț Emanuel Nemeș Verdeș - Premiul Vatra MCP Micul Meșteșugar - 2025
În anul 2025, în cadrul Olimpiadei „Meșteșuguri artistice tradiționale”, Asociația Vatra Meșterilor și Creatorilor de Patrimoniu, în continuarea parteneriatului cu Muzeul ASTRA Sibiu, a oferit șase premii speciale la secțiunile: ORIGINALITATE, SCULPTURĂ, PICTURĂ, ȚESĂTURĂ, CERAMICĂ și MICUL MEȘTEȘUGAR.
Pentru Vatra MCP, premierea este doar începutul unei frumoase povești. Talentele distinse cu premiile VATRA MCP vor fi sprijinite și după acest moment de sărbătoare, printr-o susținere constantă și o promovare dedicată, pentru ca lumina lor să ajungă la cât mai mulți oameni.
În cadrul Ediției 2025, Premiul Special Vatra MCP la categoria Micul Meșteșugar a fost obținut de Ionuț Emanuel Nemeș Verdeș.
La numai 11 ani, micul meșteșugar din Călinești, județul Maramureș, își dedică timpul și energia pentru prelucrarea artistică a lemnului. Își urmează chemarea la Școala „Rădăcinilor Străbune” din Călinești, sub îndrumarea instructorului Măriuca Nemeș Verdeș.
Tradiția sculpturii în lemn din Maramureș este una dintre cele mai bogate din întreg spațiul românesc, iar frumusețea ei se reflectă în numeroase forme și expresii artistice. Celebrele porți maramureșene, adevărate simboluri ale zonei, sunt împodobite cu motive solare, cu reprezentări ale arborelui vieții, cu funia răsucită sau cu rozete, fiecare purtând o semnificație aparte și marcând identitatea casei, dar și statutul familiei.
Nici obiectele casnice nu sunt lăsate la întâmplare: lingurile, lăzile de zestre, fusele sau scaunele, deși menite să fie practice, erau înnobilate prin ornamentații atent lucrate, transformându-se în mici opere de artă. Totodată, crucile de hotar și troițele, sculptate cu grijă și migală, nu au doar un rol decorativ, ci și o profundă valoare spirituală, fiind privite drept semne de protecție pentru comunitate.
Pentru a da viață lemnului și a-i transforma frumusețea în forme pline de semnificații, meșterii maramureșeni folosesc o gamă variată de unelte tradiționale. Buștenii sun doborâți și fasonați cu barda și securea, iar pentru a nu deteriora dălțile, aceștia sun loviți cu ciocanul de lemn, cunoscut și sub numele de mai. Detaliile fine, adânciturile și contururile ornamentale sunt realizate cu diferite tipuri de dălți, cu tesle sau cuțitoaie, în timp ce finisajele delicate sunt obținute cu ajutorul cuțitului de cioplit ori al briceagului meșterului.
Pentru suprafețele mai ample, rindeaua este indispensabilă, asigurând netezimea lemnului, iar burghiul de mână se folosește atunci când e nevoie de găuri sau perforații pentru diverse ornamente. Fierăstrăul de mână completează setul de unelte, oferind precizie în tăieturi și permițând o mai mare libertate în conturarea pieselor.
Toate aceste instrumente, mânuite cu răbdare și îndemânare, sunt continuarea firească a mâinii meșterului și contribuie la nașterea unor lucrări care depășesc utilitatea practică, devenind expresii autentice ale artei și spiritualității maramureșene.
.webp)
