Nicolae Grant s-a născut in anul 1868, la București si a incetat din viata in anul 1950, la Câmpulung Muscel, județul Argeș.
Tatăl său, scoţianul Effingham Grant, se angajează, în 1837, ca secretar, la Consulatul britanic din Valahia, coordonat de sir Robert Gilmour Colquhoun, devenind diplomat, iar prin căsătoria din 1850 cu Zoe Racoviţă, fiica lui Alexandru Racoviţă şi a Anei, nepoata lui Dinicu Golescu, ajunge proprietar al Palatului Belvedere din Bucureşti şi al moşiei aferente acestuia.
Fiind al 11-lea copil al familiei, Grant a avut posibilitatea de a-și alege drumul în viață, beneficiind de statutul social și financiar necesar unei alegeri ușurate.
În anul 1898, Nicolae Grant s-a logodit, la Golești, cu Alexandrina Bengescu.
A urmat Școala de Arte Frumoase, București, Romania. A studiat cu: Theodor Aman, Gheorghe Tattarescu, Jean Leon Gerome.
După doar un an, decide că Franța ar putea să-i completeze bagajul pictural necesar și va pleca în 1885 către Paris, unde va frecventa Școala de Arte Decorative, după care va intra în atelierul lui Jean-Léon Gérôme, pentru a deveni elev al Școlii de Belle Arte din capitala artelor.
În anul 1893, Nicolae Granta expus la Ateneul Român din Bucureşti, printre alte tablouri, o pânză cu vişine împrăştiate pe o faţă de masă albă, pictură pentru care a fost felicitat de Nicolae Grigorescu, expozantul dăruind-o marelui pictor în semn de gratitudine pentru aprecierea favorabilă a acestuia.
Chiar dacă creația lui Grant se întinde pe durata a mai bine de 50 de ani, operele realizate în cei aproximativ 20 de ani petrecuți Franța îl vor include pe pictorul nostru în rândul celor mai importanți pictori călători pe care i-a cunoscut istoria artelor românești, amintind și de afinitatea tinerilor intelectuali români față de școlile superioare de arte franțuzești.
În lucrările lui Nicolae Grant putem vedea în desene, acuarele și picturi scene de viață din Câmpulung, Golești și împrejurimi, inspirate de natura ambientală sau frumusețea portului popular tradițional.
Nicolae Grant se stabilește temporar în Câmpulung Muscel, pe str. Lascăr Catargiu, 40, unde şi-a cumpărat, de la P. Pencovici, în anul 1909, o vilă somptuoasă construită la sfârşitul secolului al XIXlea, într-un autentic stil neoromȃnesc, pictorul Nicolae Grant a fost asimilat de către localnici ca fiind un muscelean de-al lor, deşi, la rându-i, va vinde monumentalul imobil Băncii Naţionale, în 1934, pentru ca acesta să devină casă de odihnă destinată funcționarilor importantei instituții financiare a statului român.
Stabilit în Bucureşti în toamna anului 1935, în zona Parcului Domeniilor, contractează o insidioasă afecţiune pulmonară în timpul bombardamentelor din 4 aprilie 1944 şi se stinge din viaţă la 10 mai 1950, în vârstă de 83 de ani, fiind înmormântat în Cimitirul Sfânta Vineri din Capitală.
