Nicolae Dărăscu s-a născut la data de 18 februarie 1883, in Giurgiu, Vlașca, si a încetat din viata la data de 14 august 1959, la București.
În perioada 1902 – 1906 a studiat la Școala Națională de Arte Frumoase din București, clasa G. D. Mirea.
După terminarea studiilor, datorită admirației sale pentru operele lui Nicolae Grigorescu și Ștefan Luchian, pleacă cu o bursă la Paris (1906).
Acolo cunoaște atmosfera atelierului lui Jean Paul Laurens (Academia Julien) iar un an mai târziu (1907) a celui patronat de Luc Olivier Merson (Academia Artelor Frumoase).
Călătoreşte în sudul Franţei, la Toulon şi St. Tropez (1908), la Veneţia (1909), dar şi în ţară în zona Vlaici-Olt (1913) şi Dobrogea (Balcic – 1919).
În 1917 alături de pictorii Camil Ressu, Ștefan Dimitrescu, Iosif Iser și sculptorii Dimitrie Paciurea, Cornel Medrea și alți artiști pune la Iași bazele Asociației „Arta Română”.
Cea mai importantă expoziție personală se organizează în anul 1936, la sala Dalles unde expune 85 de lucrări.
Printre lucrările sale de referință se numără tablourile „Vedere din Argeș” sau seria de peisaje din Deltă.
Din 1936 până în 1950 a fost profesor la Academia de Arte Frumoase din București.
In luna aprilie 1944 este distrus atelierul pictorului, în timpul bombardamentelor Aliaților, câteva sute de tablouri, cărți prețioase și mobilă veche fiind mistuite în incendiul devastator.
“Este un artist modern la dimensiunea epocii în care a trăit şi s-a format. El aduce in arta romanescă nu o cota de impresionism ori alta de cezannism autohtonizate (deşi influenţele şi apropierile sunt incontestabile şi necesar de determinat), ci afirma alături de alţi contemporani posibilitatea de a exprima noi stări de spirit, pornind de la realitatea mediului sau natural. Pictorul a privit natura şi elementele ei prin culoare gândind-o şi interpretând-o în funţie de sensibilitatea sa. Pentru el culoarea a constituit singura modalitate de exprimare plastică şi în afara ei nu a căutat alte impliniri.” Paula Constantinescu
Anul 1942 aduce participarea artistului la Bienala de la Veneția şi la Expoziţia de Artă Românească de la Bratislava, ca şi definitivarea ca profesor titular la Academia de Arte Frumoase din Bucureşti.
În anul 1946 a primit împreună cu Francisc Şirato Premiul Naţional pentru Pictură.
