Cecilia CUȚESCU STORCK, pictor
Cecilia Cuțescu-Storck s-a născut la data de 14 martie 1879, in Câineni, județul Vâlcea, si a încetat din viata la data de 29 octombrie 1969, la București.
S-a născut ca fiică a lui Ion Brăneanu, diriginte al agenției poștale locale, și a Nataliei Brăneanu. A fost adoptată de bunicii materni, de la care a preluat numele Cuțescu, dar a rămas apropiată de părinți și de surorile sale, Fulvia și Ortansa, aceasta din urmă devenind o importantă activistă pentru drepturile femeilor.
Artista este trimisă la München în 1897 unde studiază la Damenakademie cu profesorii Fehr și Schmidt, iar în 1899 se mută la Paris unde frecventează Académie Julien sub tutela lui Jean Paul Laurens si Benjamin Constant. În acest timp expune constant în Franța și în România.
La Paris lucrările îi sunt acceptate la Salonul de Toamnă, iar în 1906 are prima expoziție personală la Galerie Hessèle pe Rue Lafitte.
În 1916, devine profesoară la catedra de arte decorative a Academiei de Arte Frumoase din București, fiind prima femeie profesor la o universitate de artă de stat din Europa.
Împreună cu artistele Olga Greceanu și Nina Arbore a întemeiat la București „Asociația femeilor pictore și sculptore”, spațiu dedicat creației artistice și convingerilor feministe privind statutul și drepturile femeilor.
În anul 1909, ea se căsătorește cu sculptorul Frederic (Fritz) Storck – fiul fondatorului şcolii de sculptură din România, Karl Storck (1826-1887) (sculptor, a primul profesor de sculptură la Şcoala de Belle-Arte înfiinţată de Theodor Aman şi autorul primei sculpturi monumentale din Bucureşti, care se păstrează și astăzi – Spătarul Mihail Cantacuzino), cu care va avea două fiice – Gabriela Storck, devenită arhitect, și Cecilia (Lita) Botez, devenită ceramistă.
După căsătorie, Cecilia și Frederic Storck construiesc în colaborare cu arhitectul Alexandru Clavel imobilul de pe Str. Vasile Alecsandri, nr.16, care devine căminul familiei.
În anul 1933, devine prima femeie din România care a realizat artă murală – fresca „Istoria negoţului românesc”, aflată în aula Academiei de Studii Economice, şi „Apologia artelor româneşti” de pe plafonul fostului Palat Regal, actualul Muzeu Naţional de Artă al României.
Casa pe care Cecilia a construit-o împreună cu soțul ei, sculptorul Frederic Fritz Storck, în București, a fost transformată în muzeu și păstrează creațiile unei întregi familii de artiști.
Colecția Frederic Storck și Cecilia Cuțescu Storck cuprinde sculpturi, picturi, desene în tuș și cărbune, pasteluri, acuarele și lucrări de guașă.
„Cap de expresie” (proiect pentru pictură, ulei pe lemn, 41 × 37,5 cm) redă profilul unei femei surprinsă într-un gest de intensitate interioară, cu lumina alunecând pe volum.
„Copacul” (cretă colorată, 30 × 25,5 cm, 1923, semnat dreapta jos cu alb) surprinde, prin sensibilitatea Ceciliei Cuțescu Storck, un trunchi monumental, redat cu tonuri grave și volum sculptural.
„Veduță dobrogeană”, cărbune și acuarelă pe hârtie, 43 × 50 cm, semnat dreapta jos, în creion „C. Cuțescu-Storck”, evidențiază notația lirică a Cecilia Cuțescu Storck.
„Nud cu fructe” (1920) prezintă un nud feminin așezat într-o compoziție calmă, alături de un vas cu fructe, într-un decor intim.
„Casa familiei Storck, Balcic” (lavis și tuș pe hârtie, 38 × 30 cm), semnat stânga jos „C. Cutescu-Storck”, redă o arhitectură locală în viziunea Ceciliei Cuțescu Storck.
„Pescar la înserat” (ulei pe carton, 28,5 × 38,5 cm, semnat dreapta jos cu brun) transmite liniștea adâncă a unui moment suspendat între muncă și contemplație, Cecilia Cuțescu Storck transformând țărmul înserării într-o meditație despre singurătate, răgaz și taina luminii care se retrage.
„Femeie în peisaj” (1910) înfățișează o figură feminină elegantă, îmbrăcată în negru, integrată într-un cadru vegetal stilizat.
„Strada în Florența” (tuș și laviu pe hârtie, 18 × 23,5 cm, semnat dreapta jos, în peniță, „C. Cutescu Storck”) surprinde, în stilul Ceciliei Cecilia Cutescu Storck, o stradă italiană cu arhitectură istorică.
„Peisaj din Balcic” (ulei pe carton, 26 × 35 cm, semnat dreapta jos cu brun) transmite farmecul unei lumi sudice așezate între lumină și memorie, Cecilia Cuțescu Storck transformând arhitectura Balcicului într-o meditație despre tihnă, permanență și poezia locurilor încărcate de istorie.
Printre lucrările monumentale se numără:
- „Agricultura, Industria și Comerțul” (1916), la Banca Marmorosch-Blank;
- „Istoria Negoțului Românesc” (1933), frescă monumentală de peste 100 m² în Aula ASE;
- „Apologia artelor românești”, plafonul Sălii Tronului din Palatul Regal (actual MNAR);
- „Petru Cercel și curtea sa”, pentru Pavilionul Românesc la Expoziția Internațională de la Paris (1937).
Distincții
- Medalia de aur și Marele Premiu, Expoziția Internațională Barcelona (1929)
- Cavaler al Ordinului Meritul Civil, Spania (1930)
- Cavaler al Legiunii de Onoare, Franța (1933)
- Medalia de aur, Expoziția Internațională Paris (1937)
- Ordinul Muncii clasa II (1956)
- Maestru emerit al artei din RPR (1957)
- Ordinul „Meritul Cultural” clasa I (1968)
Scrieri
- Fresca unei vieți (1943)
- O viață dăruită artei (1966)
- Fresca unei vieți (ediție revizuită, 2006)
În 1948, operele soților Storck au fost declarate de utilitate publică. În 2010, la Râul Vadului a fost amplasată o placă comemorativă în cinstea artistei.
Știi mai multe despre Cecilia CUȚESCU STORCK, pictor? Spune și altora!