Frederic STORCK, sculptor, cronicar de artă, profesor
Frederic STORCK s-a născut la Bucureşti, in anul 1872 si a încetat din viata tot București, in anul 1942.
A avut patru copii, trei din ei decedând la scurt timp după naștere.
Provenea din ramura a doua a familiei Storck: era fiul sculptorului Karl Storck și al Friederikei Amalie Olescher, originară din Brașov. Prin această filiație, Frederic Storck a crescut într-un mediu în care sculptura nu era doar o meserie, ci o vocație și o responsabilitate publică.
Cu el, tradiția fondatoare a tatălui și contribuția monumentală a fratelui vitreg, Carol, s-au prelungit într-o formulă modernă, europeană, care a legat sculptura românească de marile curente ale timpului.
„Autoportret” (bronz, 55 × 22 × 25 cm, semnat pe postament, stânga) redă cu rigoare expresivă trăsăturile artistului, într-o lucrare realizată de Frederic Storck în 1897.
Formarea sa generală a început în București, la liceele Sf. Sava și Sf. Gheorghe, în aceleași generații cu nume care aveau să devină emblematice în cultura română, precum Theodor Pallady, Lahovary, Toneanu și Brezeanu. În 1888, a intrat la Școala de Belle-Arte din București, unde a studiat sculptura cu Ioan Georgescu.
Atmosfera atelierelor și a generației sale era una excepțională: printre colegii săi se aflau Ștefan Luchian, Alexandru Satmari, Ipolit Strâmbu, Kimon Loghi, Constantin Artachino, ceea ce l-a plasat încă de timpuriu într-o rețea artistică de vârf.
„Autoportret” (ronde-bosse în piatră, 55 × 28,5 × 35 cm, semnat dreapta jos cu monograma FS) surprinde trăsături ferme și o atitudine meditativă, într-o lucrare realizată de Frederic Storck în 1898.
În 1893, după încheierea studiilor în România, a plecat la München, unde a urmat Kunstakademie, studiind cu sculptorul Wilhelm von Rümann. Primii doi ani ai acestei etape au fost susținuți financiar de soția colonelului Vlădoianu, sprijin care i-a permis să se formeze într-un centru european de prim rang.
Perioada germană a fost una de acumulare intensă: primii patru ani au fost dedicați strict academiei, iar următorii doi au însemnat muncă și expunere în München, Berlin, Hamburg și Viena. În 1897, a efectuat și o călătorie de studii în Italia, completându-și cultura vizuală și raportarea la tradiția clasică.
Același an, 1897, a adus o recunoaștere importantă: a obținut Medalia de argint pentru sculptura „Muncitorul pietrar” la expoziția Glaspalast din München. Distincția s-a repetat, cu valoare internațională, în 1900, când aceeași lucrare i-a adus Medalia de argint la Expoziția Internațională de la Paris. În 1899, se întoarce în România, după ce își consolidase deja un profil artistic european.
În jurul anului 1900, Frederic Storck devine una dintre figurile centrale ale noii scene artistice bucureștene
Este membru fondator al Societății „Tinerimea Artistică”, alături de artiști precum Ștefan Popescu, Ipolit Strâmbu, Kimon Loghi, Ștefan Luchian, Nicolae Vermont, Constantin Artachino, Oscar Spaethe, G. D. Mirea și Nicolae Grant. În acest cadru, participarea sa expozițională a devenit constantă, anuală și definitorie pentru statutul său: a expus în mod regulat la Glaspalast (începând cu 1895), la expozițiile grupului Secession din München (1897–1910), la Tinerimea Artistică (de la înființare până la moarte), precum și la Salonul Oficial din București (din 1896 până la finalul vieții).
A participat, totodată, la expoziții internaționale majore: Paris (1900), Atena (1904), Roma (1904), iar mai târziu Barcelona (1929), precum și la Bienala de la Veneția (1906, 1907, 1942). A fost prezent și în expoziții de artă românească itinerantă la Bruxelles, Haga, Amsterdam, Roma, Bratislava, München și Stockholm (1930, 1942), ceea ce confirmă integrarea sa deplină în circuitul european.
În paralel cu activitatea artistică, Frederic Storck a avut o contribuție majoră la formarea noilor generații
În 1906, a devenit profesor de modelaj și desen la Școala de Belle-Arte din București, funcție pe care a păstrat-o până în 1937. Această lungă perioadă de predare a făcut din el nu doar sculptor, ci și constructor de școală, transmițător de tehnică și de disciplină artistică într-o perioadă crucială pentru modernizarea artei românești.
Opera sa monumentală s-a construit prin comenzi publice și private de mare amploare. În 1904, primește comanda celor opt cariatide pentru salonul de recepții al Palatului Cantacuzino din București, un proiect emblematic pentru decorul sculptural al arhitecturii urbane.
În 1905, realizează sculptura I. H. Rădulescu la Târgoviște, iar în 1906 primește comenzi consistente: alegoria „Adevărul”, sculptură adosată destinată Palatului de Justiție; sculptura monumentală în piatră „Gigantul” pentru Expoziția Jubiliară din Parcul Carol, lucrare a cărei reducție în bronz se păstrează în colecția Muzeului Storck; precum și basoreliefurile celor patru Evangheliști pentru casa inginerului Victor Stăuceanu (schițele în gips patinat fiind expuse în holul cu vitralii din muzeu).
În 1906–1907, comanda pentru cei patru evangheliști ai Capelei Evloghie Gheorghieff din Cimitirul Bellu, proiectată de arhitectul Ion Mincu, arată prestigiul pe care sculptorul îl câștigase deja: inițial i s-au încredințat doar doi, dar integrarea lor în ansamblu a făcut ca el să primească și comanda pentru ceilalți doi.
În 1907, realizează două alegorii în marmură de Carrara, „Industria” și „Agricultura”, pentru Palatul Administrativ din Galați; reduce aceste lucrări și în bronz, iar o versiune a „Industriei” și schițele în gips se păstrează în patrimoniul Muzeului Storck.
În 1908, execută monumentul funerar al familiei Alexandrescu din Cimitirul Sineasca (Craiova), alcătuit din două sarcofage din bronz, expuse ulterior la Salonul Tinerimii Artistice (1912). Tot atunci, înființează prima turnătorie de artă în bronz din București, cu numele V. V. Rășcanu & Co., un pas decisiv pentru autonomia tehnică a sculpturii românești și pentru controlul asupra calității turnării.
„Autoportret” (basorelief în bronz, diametru 30 cm, semnat și datat stânga sus) surprinde profilul artistului cu trăsături ferme și concentrare interioară, realizat de Frederic Storck în 1908.
„Frederica Storck” (basorelief în bronz, diametru 38 cm, semnat în stânga cu monograma FS) redă în profil un portret feminin sobru și concentrat, realizat de Frederic Storck în 1908.
„Cecilia Cutescu Storck” (ronde-bosse în bronz, 39,5 × 15,5 × 21,5 cm, semnat și datat pe postament, stânga) este un portret feminin în atitudine demnă, realizat de Frederic Storck în 1907.
„Spiru Haret” (bronz, 9 x 7 x 18 cm), de Frederic Storck, prezintă bustul savantului pe soclu inscripționat, cu redare realistă a trăsăturilor.
În 1909, se căsătorește cu pictorița Cecilia Cuțescu-Storck, una dintre marile personalități ale artei românești. Împreună au avut două fiice: Gabriela Florica (Gabi) Storck (arhitectă) și Cecilia Frederica (Lita) Storck (ceramistă), ceea ce a transformat familia într-un nucleu cultural de excepție, în care sculptura, pictura și artele decorative s-au întâlnit organic.
Între 1910 și 1911, realizează în marmură de Carrara sculptura monumentală „Eminescu” la Galați. În 1911, începe construcția casei-atelier din București, pe strada Vasile Alecsandri, decorată la exterior cu basoreliefuri realizate chiar de el; imobilul avea să fie declarat ulterior monument istoric (B-II-m-17947). Tot în 1911 primește comenzi importante: sculptura monumentală „Dorobanțul” la Cislău (cu reducție în bronz păstrată în patrimoniul Muzeului Storck), monumentul funerar al familiei Seceleanu din Buzău, precum și două sarcofage din marmură de Carrara destinate lui Mihai Viteazul și Radu cel Mare la Mănăstirea Dealu (Târgoviște).
„Cecilia Cuțescu Storck” (sculptură adosată în marmură, 50 × 38 × 30 cm, nesemnată) redă un chip feminin emergent din blocul de piatră, cu expresie calmă și modelaj rafinat, realizat de Frederic Storck în 1909.
„Gabriela Storck” (ronde-bosse în ghips patinat, 36 × 23 × 21 cm, semnat la bază, în dreapta, cu monograma FS) este portretul fiicei sculptorului, realizat de Frederic Storck în 1924.
„Maria Storck” (plachetă în bronz unificată, 154 × 124 mm, semnat și datat dreapta jos) redă în profil un portret feminin delicat, cu linie clară și expresie calmă, realizat de Frederic Storck în 1898.
În 1921, execută sculptura „Legionarul roman” pentru prima variantă provizorie a Arcului de Triumf din București; o schiță a lucrării se păstrează în patrimoniul Muzeului Storck. În 1922, realizează portretele lui Friedrich Schiller și Johann Wolfgang Goethe în bronz pentru Muzeul Teatrului Național (cu exemplare păstrate și la Muzeul Storck) și primește comanda pentru 12 basoreliefuri cu temă biblică, tot pentru casa ing. Victor Stăuceanu (schițele rămânând expuse în muzeu).
În 1930, realizează portretul lui Ludwig van Beethoven pentru aceeași instituție, iar în 1931 execută un grup statuar pentru Banca de Credit Român din București (str. Stavropoleos). În 1932, creează portretul geologului Gheorghe Munteanu-Murgoci, cu exemplare amplasate în fața Muzeului de Geologie din București și a liceului din Balcic. În 1935, realizează portretul Dr. Obreja, amplasat în curtea spitalului cu același nume. În 1937, își încheie activitatea didactică la Belle-Arte.
Pe lângă sculptură, Frederic Storck a avut și o prezență intelectuală în presa vremii, scriind cronică plastică în „Viața literară și artistică” sub pseudonimele Fra Angelico și St. Sterescu. A lăsat, astfel, nu doar obiecte sculpturale, ci și comentariu critic, participând la modelarea gustului public și a conștiinței artistice a epocii.
„Portretul Ceciliei Cuțescu-Storck, 1908–1909” (marmură) redă, în rafinamentul lui Frederic Storck, chipul calm și luminos al artistei, emergând dintr-un bloc de piatră lăsat parțial brut. Contrastul dintre suprafața netedă și textura sălbatică sporește expresia și modernitatea operei.
„Florica Condruș” (medalion în bronz unificat, diametru 160 mm, semnat și datat dreapta jos) prezintă în profil un portret feminin elegant, cu pălărie, realizat de Frederic Storck în 1899.
Aruncătorul cu piatra este o sculptură în bronz realizată de Frederic Storck, reprezentând un nud masculin surprins în momentul maxim de tensiune, cu piatra ridicată deasupra capului. Modelajul accentuează forța fizică, echilibrul și dinamica gestului, într-o compoziție clasică, monumentală.
„Portretul colecționarului Anastase Simu, 1901” (bronz) îl redă, în modelarea elegantă a lui Frederic Storck, pe celebrul mecena cu mustață impozantă și privire calmă. Redarea minuțioasă a trăsăturilor și a vestimentației transmite autoritate, rafinament și demnitate.
„Dr. Nicolae Minovici” (1927) fixează un portret sobru, Frederic Stork modelând trăsături ferme și o prezență demnă.
„Iulia Storck” (plachetă în bronz unificată, 155 × 118 mm, semnat și datat dreapta jos) redă în profil un portret feminin cu coafură strânsă, realizat de Frederic Storck în 1900.
„Rosa Storck” (plachetă în bronz unificată, 160 × 126 mm, semnat și datat stânga jos) redă în profil un portret feminin cu volum delicat și linie clară, realizat de Frederic Storck în 1900.
„Alexandru Steriadi” (plachetă în bronz unificată, 172 × 131 mm, semnat dreapta jos) redă în profil portretul tatălui lui Jean Alexandru Steriadi, realizat cu rigoare realistă de Frederic Storck în 1902.
„Alexandru Bianu” (plachetă în bronz unificată, 19 × 15,5 cm, semnat și datat dreapta jos) redă în profil chipul copilului, cu modelaj fin și expresie concentrată, realizat de Frederic Storck în 1905.
„J. W. Goethe” (bust, sculptat de Frederich Storck) evocă profunzimea spiritului creator și reflexiv, Frederich Storck transformând portretul într-o meditație despre gândire, cultură și permanența marilor conștiințe.
„Carol Göbl” (ronde-bosse în bronz, 60 × 56 × 35 cm, semnat și datat în spate, stânga, sus) este un portret sobru și autoritar, realizat de Frederic Storck în 1890.
„Muncitorul pietrar” (ronde-bosse în ghips patinat, 179 × 81 × 47 cm, semnat pe postament, în spate) reprezintă un nud masculin în tensiune, surprins în plin efort fizic de Frederic Storck, în 1896.
„Muncitorul pietrar” (ronde-bosse în bronz, 174 × 80 × 45 cm, semnat pe postament, stânga) înfățișează un nud masculin monumental, surprins în gestul efortului fizic de Frederic Storck, în 1896.
„Clown” (ronde-bosse în bronz, 54 × 28 × 23 cm, semnat pe postament, stânga) redă o figură ludică, surprinsă într-un echilibru delicat al mișcării, modelată de Frederic Storck în 1898.
„Nud de bărbat (Purtător de perle)” (ronde-bosse în bronz, 22 × 16 × 9,2 cm, semnat pe postament, dreapta) redă un nud masculin dinamic, modelat de Frederic Storck în 1898.
„Păcatul” (1921) este o sculptură cu puternică încărcătură simbolică, reprezentând un nud feminin închis într-o postură introspectivă. În această lucrare, Frederic Storck explorează tensiunea dintre trup, vinovăție și fragilitate.
„Tentațiunea (Eva)” (ronde-bosse în bronz, 58 × 19,5 × 28 cm, semnat pe postament, dreapta, cu monograma FS) redă un nud feminin expresiv, modelat de Frederic Storck în 1897.
„Aurora” (ronde-bosse în bronz, 39,5 × 13,5 × 6 cm, semnat pe postament în dreapta cu monograma FS) înfățișează un nud feminin vertical, cu brațele ridicate, modelat de Frederic Storck în 1899.
„Inocența” (ronde-bosse în bronz, 50 × 18 × 14 cm, semnat și datat pe postament, spate, dreapta) redă un nud feminin vertical, cu gest reținut și expresie pură, modelat de Frederic Storck în 1899.
„Cap de copil (Carol al II-lea, copil)” (ronde-bosse în marmură, 30 × 30,5 × 21,5 cm, semnat și datat în spate, stânga jos) surprinde cu finețe expresia copilăriei, modelată de Frederic Storck în 1900.
„Regele Carol” (ronde-bosse în ghips, 79 × 60 × 43 cm, semnat lateral dreapta) este un portret oficial cu decorații militare, realizat de Frederic Storck, lucrare nedatată.
„Regele Carol I” (ronde-bosse în ghips, 71 × 62 × 44 cm, semnat și datat în spate, stânga, sus) este un portret oficial cu decorații, realizat de Frederic Storck la București, în 1900.
„Regina Maria” (ronde-bosse în ghips, 64 × 52 × 26 cm, semnat și datat lateral dreapta jos) este portretul Principesei Maria, viitoarea Regină a României, realizat de Frederic Storck în 1912.
„Friedel Goetsche” (basorelief în bronz, diametru 24,5 cm, semnat și datat în dreapta, mijloc) redă în profil un portret juvenil cu linii delicate, realizat de Frederic Storck în 1908.
„Florica Condruș” (ronde-bosse în marmură, 45 × 48 × 26 cm, semnat și datat pe umăr, în spate, dreapta) este un portret feminin sobru, realizat de Frederic Storck la București, în 1902.
„C. Al. Orescu” (ronde-bosse în bronz, 56 × 42 × 25 cm, semnat și datat lateral dreapta jos) este portretul arhitectului român, realizat cu rigoare realistă de Frederic Storck în 1909.
„Niculescu Bratu” (ronde-bosse în marmură, 37,5 × 20,5 × 20 cm, semnat în dreapta cu monograma FS) redă un portret masculin cu trăsături ferme, modelat de Frederic Storck, lucrare nedatată (1908).
„Sărutul” (ronde-bosse în bronz, 29 × 20,5 × 16 cm, semnat pe postament, spate) înfățișează două trupuri contopite într-un gest intens și interiorizat, modelate de Frederic Storck în 1908–1909.
„Femeie odihnindu-se” (ronde-bosse în bronz, 14,7 × 9 × 17 cm, semnat lateral dreapta cu monograma FS) surprinde un nud feminin așezat, într-o atitudine calmă și introspectivă, modelat de Frederic Storck în 1912.
„Femeie plângând” (ronde-bosse în marmură, 45 × 25 × 12 cm, semnat pe postament, dreapta, cu monograma FS) redă un nud feminin copleșit de durere, modelat de Frederic Storck în 1915.
„Proiect de monument funerar (Amintiri triste)” (ronde-bosse în marmură, 24 × 20,5 × 9,5 cm, semnat lateral dreapta cu monograma FS) evocă durerea reținută, într-o compoziție realizată de Frederic Storck între 1914–1916.
„Ion St. Rădulescu” (ronde-bosse în bronz, 63 × 60 × 40 cm, semnat și datat lateral dreapta) este un portret masculin sobru, cu modelaj realist și atitudine demnă, realizat de Frederic Storck în 1915.
„Dănțuitoarele” (vas decorat cu altoreliefuri în bronz, 17 × 11,3 × 9,5 cm, semnat jos, la bază) reunește siluete feminine în mișcare amplă, într-o compoziție ritmată realizată de Frederic Storck în 1916.
„Doamna Dovis” (ronde-bosse în marmură, 45 × 48 × 26 cm, semnat și datat dreapta jos) este un portret feminin cu expresie calmă și modelaj rafinat, realizat de Frederic Storck în 1917.
„Durere” (sculptură adosată în marmură, 45 × 45 × 32 cm, nesemnată) redă un profil feminin intens interiorizat, emergent din masa brută a pietrei, într-o lucrare realizată de Frederic Storck în 1917.
„Poetul Alexandru Macedonski” (ronde-bosse în bronz, 47 × 45 × 30 cm, semnat și datat în spate, dreapta) este un portret expresiv, cu privire meditativă, realizat de Frederic Storck în 1917.
„Sculptorul Karl Storck” (ronde-bosse în marmură, 38 × 34 × 37 cm, nesemnat) este un portret sobru și concentrat, cu modelaj robust și expresie meditativă, realizat de Frederic Storck în 1918.
„Femeie dormind” (ronde-bosse în marmură, 15,5 × 31 × 58,5 cm, semnat pe postament, stânga, în spate, cu monograma FS) redă un nud feminin abandonat somnului, modelat de Frederic Storck în 1918.
„Spre infinit” (ronde-bosse în bronz, 62 × 39,5 × 33 cm, semnat pe postament, în spate, stânga, cu monograma FS) înfățișează un nud masculin în elan ascensional, modelat de Frederic Storck în 1921.
„Iubire” (ronde-bosse în marmură, 58 × 64 × 38 cm, semnat și datat lateral dreapta cu monograma FS) reprezintă două nuduri contopite într-un gest intens și dramatic, modelate de Frederic Storck în 1921.
„Friedrich Schiller” (ronde-bosse în bronz, 68 × 30 × 31,5 cm, semnat și datat pe postament, dreapta, cu monograma) este un portret solemn al poetului german, realizat de Frederic Storck în 1922.
„Procopie J. Dumitru” (1923, bronz patinat, H=55 cm), de Frederic Storck, redă bustul savantului, cu barbă amplă și expresie gravă.
„Johann Wolfgang Goethe” (ronde-bosse în bronz, 65 × 43 × 34,5 cm, semnat și datat pe postament, dreapta, cu monograma) este un portret grav și introspectiv, realizat de Frederic Storck în 1922.
„Nud” (basorelief în bronz, 54,5 × 31,5 cm, semnat dreapta jos cu monograma FS) reprezintă un nud feminin într-o atitudine tensionată și expresivă, modelat de Frederic Storck în 1922.
„Pământul mumă (Muttererde)” (ronde-bosse în bronz, 13 × 11,6 × 9,5 cm, semnat pe postament, dreapta, cu monograma FS) redă o figură feminină strânsă în sine, modelată de Frederic Storck în 1922.
„Sanda (cap de țigancă)” (ronde-bosse în bronz, 35 × 19,5 × 22 cm, semnat lateral dreapta cu monograma FS) redă un portret feminin cu privire intensă și trăsături ferme, realizat de Frederic Storck în 1924.
„Cain și Abel” (basorelief în ghips patinat, 48 × 48 cm, semnat dreapta jos cu monograma FS) redă confruntarea dramatică dintre cei doi frați, într-o compoziție tensionată realizată de Frederic Storck în 1924.
„Adam și Eva” (basorelief în ghips patinat, 48 × 48 cm, nesemnat) prezintă cuplul originar într-o compoziție echilibrată și simbolică, cu gesturi armonioase, realizată de Frederic Storck în 1924.
„Cap stilizat (Madona)” (ronde-bosse în marmură, 44 × 38 × 20 cm, semnat pe postament, spate, cu monograma FS) propune o sinteză solemnă a chipului feminin, realizată de Frederic Storck în 1925.
„Portret de copil (Lita)” (ronde-bosse în marmură, 35 × 20 × 19 cm, semnat pe postament, dreapta, cu monograma FS) redă un chip infantil stilizat, cu expresie calmă și pură, realizat de Frederic Storck în 1925.
„Mister” (ronde-bosse în bronz, 46,5 × 50 × 26 cm, semnat pe postament, spate, dreapta, cu monograma FS) prezintă o figură feminină frontală, cu brațele întinse, realizată de Frederic Storck în 1926.
„Adolescenta” (ronde-bosse în bronz, 54 × 22 × 12 cm, semnat pe postament, spate, cu monograma FS) redă un nud feminin alungit, cu gest elegant și expresie concentrată, realizat de Frederic Storck în 1926.
„Abundența” (ronde-bosse în bronz, 57,5 × 14,5 × 46 cm, semnat pe postament, stânga, cu monograma FS) înfățișează un nud feminin triumfal, cu brațele ridicate, realizat de Frederic Storck în 1926.
„Femeie cu perle” (ronde-bosse în bronz, 55 × 19 × 14,5 cm, semnat și datat pe postament, dreapta, cu monograma FS) prezintă un nud feminin echilibrat, realizat de Frederic Storck în 1927.
„Mihail Eminescu” (ronde-bosse în marmură, 74 × 42 × 36 cm, semnat pe postament, dreapta, cu monograma FS) redă chipul poetului într-o viziune idealizată și gravă, realizată de Frederic Storck în 1927.
„Floarea” (ronde-bosse în bronz, 37 × 23,5 × 24 cm, semnat pe postament, dreapta, cu monograma FS) redă un portret feminin stilizat, cu expresie interioară și modelaj epurat, realizat de Frederic Storck în 1930.
„Ludwig van Beethoven” (ronde-bosse în bronz, 48 × 32 × 24 cm, semnat și datat lateral dreapta cu monograma FS) redă un portret intens și dramatic al compozitorului, realizat de Frederic Storck în 1930.
„Salomea” (1930) reprezintă o figură feminină nudă, surprinsă într-o atitudine introspectivă, cu trupul strâns și capul plecat. În această sculptură, Frederic Storck accentuează expresivitatea formei, volumul compact și tensiunea interioară printr-un modelaj sobru și concentrat.
„Femeie odihnindu-se” (ronde-bosse în bronz, 31 × 17,5 × 40 cm, semnat și datat pe postament, spate, cu monograma FS) surprinde un nud feminin așezat, într-o atitudine calmă, realizat de Frederic Storck în 1933.
„Prof. dr. Al. Obreja” (ronde-bosse în ghips, 86 × 83 × 46 cm, semnat lateral dreapta) este un portret solemn, cu modelaj realist și expresie concentrată, realizat de Frederic Storck în 1935.
„Moș Florea” (ronde-bosse în bronz, 31,5 × 20 × 17 cm, semnat și datat pe postament, în spate, stânga) redă o figură rurală meditativă, modelată de Frederic Storck în 1902.
„Portretul lui Moș Florea” (ronde-bosse în bronz, 56 × 18 × 25 cm, semnat și datat în spate, mijloc) redă o fizionomie aspră și introspectivă, modelată de Frederic Storck în 1902.
„Nud culcat” (ronde-bosse în bronz, 4,5 × 17 × 8,7 cm, semnat pe postament, dreapta) surprinde un nud feminin așezat într-o atitudine de abandon calm, modelat de Frederic Storck în 1904.
„Dormind” (ronde-bosse în bronz, 47 × 31 × 20 cm, semnat și datat pe postament, dreapta) redă un nud feminin în repaus, cu volumetrie calmă și suprafețe netede, modelat de Frederic Storck în 1904.
„Fată râzând” (ronde-bosse în bronz, 32,5 × 16,5 × 24 cm, semnat și datat lateral dreapta) surprinde un chip feminin luminos, cu zâmbet deschis și expresie vie, modelat de Frederic Storck la București, în 1905.
„Pe gânduri” (ronde-bosse în bronz, 34,5 × 10 × 10 cm, semnat și datat pe postament, spate) redă un nud feminin într-o atitudine meditativă, cu gest interiorizat, modelat de Frederic Storck în 1905.
„Florica Condruș” (ronde-bosse în ghips, 30 × 18,5 × 16,5 cm, semnat și datat pe postament, în spate) înfățișează o siluetă feminină verticală, cu atitudine sobră, modelată de Frederic Storck în 1902.
„Evanghelistul Matei” (ronde-bosse în ghips, 88 × 43 × 38 cm, semnat pe postament, în față, stânga) îl înfățișează pe apostol în atitudine meditativă, modelat de Frederic Storck în 1903–1904.
„Alexandrina” (ronde-bosse în bronz, 30 × 11,8 × 21 cm, semnat lateral stânga) este un portret feminin cu expresie meditativă, realizat de Frederic Storck în 1902.
„Întristare (Chagrin)” (ronde-bosse în bronz, 16 × 8 × 9 cm, semnat pe postament, spate) redă un nud feminin interiorizat, cu volum strâns și atitudine melancolică, modelat de Frederic Storck în 1907–1908.
„Femeia cu pisica” (ronde-bosse în bronz, 50 × 17 × 11,5 cm, semnat pe postament, spate, cu monograma FS) surprinde un dialog intim între nudul feminin și animal, modelat de Frederic Storck în 1907–1908.
„Oltenaș” (ronde-bosse în bronz, 18 × 8,2 × 7,2 cm, semnat pe postament, spate) înfățișează o figură populară cu atitudine sobră și ținută tradițională, modelată de Frederic Storck în 1908.
„Dr. Nicolae Minovici” (1927) capătă, sub modelajul atent al lui Frederic Storck, o prezență sobră și introspectivă, unde volumele echilibrate și expresia concentrată sugerează autoritate și claritate intelectuală.
„Pianistul Boscov” (ronde-bosse în bronz, 40 × 25 × 29 cm, semnat lateral dreapta jos) este un portret sobru și concentrat, realizat de Frederic Storck în 1906.
„Grup (Dragostea pământească și dragostea spirituală)” (ronde-bosse în bronz, 45 × 26 × 15,5 cm, semnat pe spate dreapta cu monograma FS) reunește trei nuduri feminine într-o alegorie realizată de Frederic Storck în 1906.
„Gigantul” (ronde-bosse în bronz, 58 × 34,5 × 22,5 cm, semnat pe postament, dreapta) înfățișează un nud masculin tensionat, cu trup masiv și atitudine dramatică, modelat de Frederic Storck în 1906.
„Industria” (ronde-bosse în bronz, 50 × 17 × 11,5 cm, semnat stânga jos cu monograma FS) reprezintă o figură masculină alegorică a muncii moderne, modelată de Frederic Storck în 1906–1907.
„Cap de bărbat cu barbă – Evanghelist” (ronde-bosse în ghips, 55 × 20 × 24 cm, semnat și datat lateral dreapta) redă un chip ascetic, cu expresie gravă, modelat de Frederic Storck în 1903.
„Alfons Castaldi” (ronde-bosse în ghips, 44 × 21 × 24 cm, semnat și datat pe postament, dreapta) redă un portret masculin cu expresie calmă, realizat de Frederic Storck în 1903, cu inscripția „Amicului meu A. Castaldi”.
„Pictorul Nicolae Grigorescu” (medalion în bronz unificat, diametru 6,9 cm, semnat stânga jos cu monograma FS, inscripție circulară pe margine) redă în profil chipul artistului, realizat de Frederic Storck în 1907.
„Doamna Jules Brun” (plachetă în bronz unificată, 19,7 × 13,1 cm, inscripționată „Mme Jules Brun”, semnată dreapta jos) redă în profil un portret feminin elegant, realizat de Frederic Storck în 1906.
„Dionysos” (medalion în bronz unificat, diametru 10 cm, semnat stânga jos cu monograma FS, datat pe verso 1909, cu inscripții laterale) redă un profil mitologic expresiv, realizat de Frederic Storck în 1908–1909.
„Louis Basset” (plachetă în bronz cu două fețe, 70 × 51 cm, semnat pe latura dreaptă, în mijloc) redă în profil portretul secretarului particular al M.S. Regele Carol I, realizat de Frederic Storck în 1909.
„Dimitrie Sturdza” (medalie în bronz unificată, diametru 14,5 cm, semnat dreapta jos) redă în profil un portret sobru și concentrat al omului politic, realizat de Frederic Storck în 1913.
„Augusta Dickin” (plachetă în bronz unificată, 23 × 16,3 cm, semnată și datată dreapta jos cu monograma FS, „Marz 1913 București”) redă în profil un portret feminin elegant, realizat de Frederic Storck în 1913.
„Plachetă cu subiect automobilistic (corpul Automobiliștilor)” (plachetă în ghips unificată, 15,9 × 14,3 cm, semnată dreapta jos cu monograma FS) surprinde o scenă dinamică de cursă, realizată de Frederic Storck în 1913–1914.
„Mauriciu Blank” (plachetă în bronz unificată, 20 × 30,5 cm, nesemnată) reunește scene alegorice ale muncii și progresului, cu portret central și inscripție omagială, realizată de Frederic Storck în 1923.
„Prof. dr. Dimitrie Gerota” (plachetă în bronz unificată, 25,8 × 18,8 cm, semnată lateral dreapta cu monograma FS) prezintă în profil portretul savantului, realizat de Frederic Storck în 1929, cu amplă inscripție omagială.
„Frantz Szallay” (plachetă în bronz unificată, 15 × 13,5 cm, semnată stânga jos cu monograma FS) redă în profil un portret masculin sobru, cu modelaj realist, realizat de Frederic Storck în 1909.
„Jeanna Storck” (plachetă în bronz unificată, 15,8 × 12,6 cm, nesemnată) redă în profil un portret feminin cu coafură elaborată și linie clară, realizat de Frederic Storck.
„Elsa Dickin” (medalion în bronz unificat, diametru 16,5 cm, semnat dreapta jos) redă în profil un portret feminin tânăr, cu linie clară și expresie senină, realizat de Frederic Storck.
„Emil Miclescu” (plachetă în bronz cu două fețe, 6,7 × 4,5 cm, inscripționată cu omagiu pentru directorul Căilor Ferate Române) redă în profil un portret oficial, realizat de Frederic Storck.
„Frederike Storck” (plachetă în bronz unificată, 15,8 × 12,6 cm, semnată dreapta jos cu monograma FS) redă în profil un portret feminin sobru, cu modelaj precis, realizat de Frederic Storck.
„Janna Storck” (plachetă în bronz unificată, 15,7 × 12,6 cm, semnată dreapta jos cu monograma FS) redă în profil un portret feminin cu coafură elaborată, realizat de Frederic Storck.
„Alfred Löwenbach” (plachetă în ghips patinat unificată, 28,5 × 21,5 cm, semnată dreapta cu monograma FS) redă în profil un portret omagial, realizat de Frederic Storck, cu amplă inscripție comemorativă.
„Mihai Viteazul” (medalie în bronz unificată, 16 × 10,9 cm, semnată lateral dreapta cu monograma FS) redă în relief oval chipul voievodului, cu expresie autoritară, realizat de Frederic Storck.
În anul 1888 s-a înscris la Școala de Belle Arte din București la clasa profesorului de sculptură Ion Georgescu.
Aici a fost coleg cu Ștefan Luchian, Ipolit Strâmbu, Alexandru Satmari, Constantin Artachino și Kimon Loghi.
Perioada de studii de la București s-a încheiat în anul 1893. Ca urmare, Frederic Storck a plecat în Germania și s-a înscris la Academia de Arte Frumoase din München.
Aici a studiat sculptura cu Wilhelm von Rümann, în primii doi ani de studii fiind sponsorizat de familia generalului Vlădoianu.
„Clovnul, 1898” (bronz) îl înfățișează, în stilul grațios al lui Frederic Storck, pe un personaj jucăuș, surprins într-o postură teatrală, ușor aplecat, cu haine ample și detalii aurite. Modelarea delicată și energia mișcării conferă operei un farmec ludic și elegant.
Opera lui Frederic Storck este caracterizată de o împietrire armonioasă dintre elementele tributare clasicismului cu cele moderniste.
Artistul a practicat o artă moderată ca viziune, cu ușoare stilizări, în care a urmărit eleganța compoziției, expresia lăuntrică și perfecțiunea formei.
Frederick Storck a participat la Expoziția Universală din anul 1900 de la Paris, unde a primit medalia de argint pentru lucrarea „Aruncătorul cu piatră", medalie care se află astăzi în colecția Muzeului Stork din București.
În data de 3 decembrie 1901, Gheorghe Petrașcu, Ștefan Popescu, Kimon Loghi, Ipolit Strâmbu și Frederic Storck, împreună cu Ștefan Luchian, Nicolae Vermont, Constantin Artachino, au pus bazele Societății Tinerimea artistică.
Artistul a fost membru fondator al Societății Numismatice Române. El a confecționat o mulțime de plachete și medalii, la Muzeul Storck regăsindu-se numeroase dintre ele, precum și multe din schițele care au stat la baza conceperii și realizării lor.
În anul 1906, Frederic Storck a fost numit ca profesor la Școala de Arte Frumoase din București. Pentru început a ocupat catedra de desen și modelaj, ulterior catedra s-a împarțit în două, cea de desen revenind lui Storck și cea de modelaj lui Dimitrie D. Mirea, fratele pictorului George Demetrescu Mirea care era pe atunci directorul școlii.
Lucrări monumentale:
Constantin Codrescu (doctor, bust), Spitalul „Elena Beldiman”, Bârlad, România;
Gigantul, Parcul Carol, București, România;
Mihai Eminescu, Parcul Central, Galaţi, România;
Familia Storck (monument funerar) și Karl Storck (sculptorul; efigie), Cimitirul Evanghelic, Bucureşti, România.
Cu ocazia pregătirilor în vederea participării României la Expoziția internațională din 1906, perioadă care coincide cu intrarea lui Frederic ca profesor la Școala de Arte Frumoase din București, a primit comanda de execuție a uneia dintre statuile Giganții, înaltă de 3,5 m, care este amplasată în prezent în Parcul Carol I din București. Comanda i s-a datorat doctorului Constantin I. Istrati, un personaj deosebit de influent în acea epocă.
Realizează numeroase alte portrete și busturi: 1897 - Autoportret (bronz), Ion Heliade Rădulescu, Alexandru Macedonski, Anastase Simu, Regele Carol I al României, Regina Elisabeta, Friedrich von Schiller, Johann Wolfgang von Goethe, Alfonso Castaldi, Florica Condrus.
Frederic Storck a murit în 1942, fiind înmormântat la Cimitirul Sf. Vineri din București.
„Cap de bătrână” (cărbune pe hârtie, 31,5 × 38 cm, semnat și datat stânga sus în creion) surprinde un profil feminin marcat de vârstă și expresivitate, realizat de Frederic Storck în 1898.
„Autoportret” (creion pe hârtie, 14,6 × 11,8 cm, semnat și datat dreapta jos în creion) redă cu sinceritate și tensiune expresivă chipul artistului, realizat de Frederic Storck în 1908.
„Schiță pentru «Căința»” (creion pe calc, 11,5 × 15,8 cm, semnat dreapta sus în creion cu monograma FS) surprinde o figură feminină aplecată, în studiu expresiv realizat de Frederic Storck în 1922.
„Casă la țară” (creion pe hârtie, 21,6 × 28 cm, nesemnată) surprinde o locuință rurală tradițională, redată cu simplitate și atenție pentru detaliul arhitectural, într-un desen realizat de Frederic Storck.
„Biserica Olari din Curtea de Argeș” (creion pe hârtie, 21,8 × 28 cm, nesemnată) surprinde arhitectura tradițională și detalii decorative ale lăcașului, într-un desen realizat de Frederic Storck.
Prin opera sa monumentală, prin rolul său pedagogic, prin infrastructura tehnică creată (turnătoria de bronz) și prin prezența sa constantă în viața expozițională, el a devenit una dintre figurile definitorii ale sculpturii românești moderne.
Lucrările sale se regăsesc astăzi în colecții private și în majoritatea muzeelor importante din România, precum și în colecții din România și Europa, confirmând amploarea și durabilitatea patrimoniului pe care l-a construit.
Lucrări în colecții publice:
Muzeul de Istorie şi Artă al Municipiului Bucureşti, România (Colecţia de Artă Plastică „Frederic Storck şi Cecilia Cuţescu Storck”);
Muzeul Naţional de Artă al României, Bucureşti, România;
Palatul Culturii, Iaşi, România;
Muzeul de Artă, Constanţa, România;
Muzeul Naţional Peleş, Sinaia, România.
Știi mai multe despre Frederic STORCK, sculptor, cronicar de artă, profesor? Spune și altora!