Gheorghe PETRAȘCU, pictor
Gheorghe Petrașcu (Gheorghe Petrovici) s-a născut la data de 2 decembrie 1872, la Tecuci, județul Galați, si a încetat din viata la data de 1 mai 1949, la București.
S-a născut la Tecuci, într-o familie de mici proprietari cu tradiţii culturale, ai cărei membri au purtat iniţial numele Petrovici. Tatăl său a fost Costache Petrovici-Rusciucliu, iar mama sa a fost Elena, născută Biţa. Fratele său mai mare, Nicolae, diplomat, scriitor şi critic literar şi de artă, a schimbat numele familiei în Petraşcu, iar Gheorghe i-a urmat exemplul.
În viaţa personală, Gheorghe Petraşcu s-a căsătorit în 1911 cu Lucreţia Marinescu şi au avut doi copii: Mariana, viitoare graficiană, şi Gheorghe Pichi Petraşcu, arhitect şi profesor de arhitectură.
„Fiul artistului (Pichi Petrașcu)” (1918, gravură și acuarelă, 11 × 8 cm), semnat „G. Petrașcu”.
În 1912, împreună cu fraţii săi, a avut o reşedinţă în zona Pieţei Romane, într-o clădire proiectată în stil neoromânesc de arhitectul Spiridon Cegăneanu, iar în reşedinţa sa se ajungea, urcând o scară în colimason, chiar la atelierul de la etaj.
După distrugerea casei părinteşti de la Nicoreşti în timpul Primului Război Mondial, a simţit nevoia unei case la ţară. Îndrăgostit de împrejurimile de la Mănăstirea Viforâta, pe care le pictase în 1914, a decis ca la începutul anilor 1920 să-şi construiască o casă la Târgovişte, unde împlinirea cea mai mare a fost atelierul generos şi fereastra de mari dimensiuni pentru lumina naturală.
Tot în anii 1920 şi-a construit şi o reşedinţă numai a sa în Bucureşti, în zona Bulevardului Aviatorilor, unde a pus din nou o fereastră mare în atelier. Aceste două ateliere, cel de la Târgovişte şi cel din Bucureşti, au devenit printre cele mai des reprezentate în opera sa, în subgenul atelierului de artist, în care a excelat.
S-a înscris la Facultatea de științe naturale. În anul 1893, când era student în anul doi, el s-a înscris la Școala de Belle-Arte din București și pentru o vreme a frecventat cursurile ambelor instituții de învățământ superior. În cele din urmă a renunțat la științele naturale pentru a se dedica artelor frumoase.
La recomandarea lui Nicolae Grigorescu, primește o bursă pentru a se perfecționa în străinătate. După un scurt timp petrecut la München, pleacă la Paris, unde se înscrie la Academia Julian și lucrează în atelierul lui Bouguereau (1899-1902).
Gheorghe Petrașcu a urmat cursurile Academiei Julian, dar fără prea mare determinare. După cum se știe, a lucrat ca Ștefan Luchian în atelierul lui William-Adolphe Bouguereau.
A mai avut profesori pe Benjamin-Constant, Jean-Paul Laurens și Gabriel Ferrier.
În 1900 s-a întors pentru scurt timp la Bucureşti, ca să-şi organizeze prima expoziţie personală la Ateneul Român, iar această apariţie a fost imediat observată: scriitorii Barbu Delavrancea şi Alexandru Vlahuţă i-au cumpărat câte o lucrare.
În jurul expoziţiei s-au păstrat întâmplări care au fixat atmosfera debutului: Vlahuţă a achiziţionat un peisaj de la Mănăstirea Agapia, iar Ştefan Luchian, deşi într-un stadiu avansat al bolii, a venit să vadă lucrările şi i-a spus, încântat: „Măi baciule să ştii că ai lucrări frumoase”.
Cu o pasiune nestăvilită, pictează peisaje, atât în ţară (Sinaia, Târgu Ocna, Câmpulung-Muscel), cât şi în Franţa (Vitré, Saint-Malo), Spania (Podul San Martin din Toledo) şi mai ales în Italia (Veneţia, Chioggia, Napoli).
Gheorghe Petrașcu realizează picturi in acuarela admirabile, de o rara plasticitate. Creatia sa cuprinde naturi moarte, flori, peisaje.
Prin prezentarea obiectelor si a florilor, Petrascu introduce in pictura romanesca noi dimensiuni estetice si care sunt luate din viata satului, obiecte de uz cotidian, ulcele de pamant, flori, care apar in picturile: ,,Fazanii”, ,,Natura statica”, ,,Trandafiri’, ,,Anemone”, ,,Gladiole”, ,,Flori”, ,,Natura statica cu ulcica, peneluri si carte”, ,,Natura statica cu mere si flori”, ,,Tingirea de alama”, ,,Natura moarta cu caldari”, ,,Barba imparatului”, ,,Carciumarese”.
Ultimile două decenii din cariera artistică a lui Gheorghe Petrașcu sunt cele care au dat artei plastice din România o operă caracterizată de o maturitate stilistică deplină, fapt pentru care tablourile pe care le-a realizat în această perioadă au dat posibilitatea criticii de artă să poată defini și descifra majoritatea coordonatelor estetice care au etalat întreaga măsură a geniului petrașcian.
O dată cu trecerea timpului, opera pe care Gheorghe Petrașcu a lăsat-o posterității, circa trei mii de tablouri și multe lucrări de grafică, s-a constituit într-o zestre de artă plastică asupra căreia s-au făcut fel și fel de observații care mai de care mai diferite.
În paralel cu călătoriile din Italia şi Spania, a realizat o serie numeroasă de peisaje în Dobrogea şi la Balcic, unde s-a întâlnit cu colegii săi de generaţie – Camil Ressu, Nicolae Dărăscu, Eustațiu Stoenescu – alături de care a fondat, în perioada interbelică, Societatea Artistică Arta. În peisajele de la Balcic a introdus adesea modele feminine, cu soţia şi fiica sa.
Un moto care i-a rezumat crezul artistic a fost: „Prefer paharul cât de mic, dar să fie al meu”, prin care a arătat că nu a urmărit să „revoluţioneze” arta românească, ci să-şi construiască un stil propriu, recognoscibil.
Gheorghe Petraşcu a avut numeroase expoziţii personale, între 1903 şi 1923 la Ateneul Român, apoi la "Căminul Artei" (1926-1930), culminând cu cele două retrospective de la "Sala Dalles" din anii 1936 şi 1940.
A participat la Bienala din Veneţia (1924, 1938 şi 1940); primeşte "Marele Premiu" al "Expoziţiei Internaţionale" din Barcelona (1929) şi al celei din Paris (1937).
„Autoportret” (acuarelă și creion pe hârtie, 25 × 17,5 cm, semnat dreapta jos cu stilou: G. Petrașcu) surprinde intensitatea privirii lui Gheorghe Petrașcu.
„Ulcică cu flori de câmp” (1927, ulei pe pânză) concentrează vibrația florilor pe fundal întunecat, Gheorghe Petrașcu transformând buchetul într-o prezență densă și solemnă.
„Casă la Târgoviște” (ulei pe pânză, 33 × 40,5 cm, semnat și datat stânga jos, cu negru, „G. Petrașcu, 1922”) redă, în stilul lui Gheorghe Petrașcu, o arhitectură pitorească, cu tușe dense și cromatică sobră.
„Nud” (acuarelă și creion) prezintă un studiu de corp feminin văzut din spate, surprins într-un interior schematic, cu accent pe proporții și structură.
„Odalisca” (acuarelă și creion) reprezintă o figură feminină culcată, surprinsă într-o atitudine relaxată, cu volume modelate prin linii sigure și accente cromatice discrete.
„Autoportret” (cărbune și pastel) surprinde chipul artistului într-o viziune introspectivă, construită din contraste puternice de lumină și umbră.
„Casă la Târgoviște” (ulei pe carton, 23 × 16 cm, semnat stânga jos, cu negru, „G. Petrașcu”) redă, în stilul lui Gheorghe Petrașcu, o locuință rustică în peisaj luminos.
„Femeie pe plajă” (acuarelă) înfățișează o figură feminină solitară, surprinsă pe țărm, cu marea sugerată prin tușe fluide și transparențe cromatice.
„Pe plajă” (1927, ulei pe carton, semnat și datat dreapta jos) îl surprinde pe Gheorghe Petrașcu evocând singurătatea contemplativă.
„Casă părăsită” (1915, ulei pe pânză) evocă tăcerea unei lumi abandonate, Gheorghe Petrașcu transformând clădirea într-un semn al trecerii și al singurătății.
„Brutărie” (ulei pe carton, 26,5 × 38 cm, semnat stânga jos cu negru) redă o arhitectură modestă, Gheorghe Petrașcu conferind scenei forță prin tușă densă și tonuri sobre.
„Peisaj citadin” de Gheorghe Petrașcu este o lucrare în ulei pe carton ce surprinde farmecul arhitecturii urbane prin tonuri calde, lumină subtilă și o atmosferă contemplativă specifică marelui pictor român.
„Băiat în interior” (ulei pe pânză, 43 × 30 cm, semnat și datat dr. sus, 1926) surprinde, în registrul grav al lui Gheorghe Petrașcu, un copil așezat într-un spațiu auster.
„Ulcică cu flori” (cca. 1930, ulei pe pânză, 38 × 40 cm) de Gheorghe Petrașcu evidențiază materia picturală densă și cromatica profundă, într-o natură statică vibrantă, dominată de roșuri și tonuri calde.
„La malul mării” de Gheorghe Petrașcu surprinde vibrația luminii și dialogul dintre figură și peisaj, într-o atmosferă intimă și contemplativă.
„Interior la Târgoviște” (ulei pe pânză, 50 × 50 cm, semnat stânga jos, cu roșu, „G. Petrașcu”) redă, în stilul sobru al lui Gheorghe Petrașcu, un colț interior cu lumină filtrată și atmosferă densă.
„Casă la Nicorești” (ulei pe pânză, 30 × 46,5 cm) surprinde o locuință rurală masivă, cu acoperiș amplu și căruță în prim-plan, redată prin tușe dense și tonuri pământii caracteristice lui Gheorghe Petrașcu.
„Natură moartă” (1931, ulei pe pânză) concentrează materia și culoarea într-o atmosferă gravă, Gheorghe Petrașcu transformând fructele și obiectele într-o meditație despre timp, densitate și tăcerea lucrurilor.
„Autoportret” (1934, ulei pe pânză) surprinde gravitatea unei priviri întoarse spre sine, Gheorghe Petrașcu construind chipul din pastă densă și tonuri întunecate, într-o meditație despre identitate, timp și luciditate.
„Clopotniță la Târgoviște” (1927, ulei pe pânză) evocă gravitatea arhitecturii vechi, Gheorghe Petrașcu transformând zidurile și poarta boltită într-o imagine a memoriei și a timpului sedimentat.
„Paraclis domnesc la Târgoviște” (ulei pe carton) evocă memoria unei arhitecturi istorice, Gheorghe Petrașcu transformând zidurile vechi și vegetația într-o imagine densă a timpului și a continuității.
„Portretul lui Romașcu” (ulei pe pânză) reprezintă un portret masculin realizat într-o paletă sobră, cu tușe dense și modelare viguroasă a volumelor.
„Crizanteme” (ulei pe carton) pune în valoare forța expresivă a lui Gheorghe Petrașcu, printr-o pictură densă, cu tușă viguroasă și culori adânci. Florile, modelate din contraste de roșu, violet și alb, se desprind dintr-un fundal sobru, creând o atmosferă gravă și meditativă.
„Flori” de Gheorghe Petrașcu redă un buchet intens luminat pe fundal întunecat, cu tușe dense și o atmosferă profundă, introspectivă.
„Femeie Pe Malul Mării” (ulei pe carton) surprinde silueta solitară a unei femei privind întinderea apei, într-o atmosferă dominată de tonuri reci de albastru și gri. În viziunea lui Gheorghe Petrașcu, materia picturală densă și tușa fragmentată redau vibrația luminii marine și sentimentul de contemplare.
„Mariana cu pisica” (ulei pe pânză) prezintă o tânără așezată, ținând o pisică în brațe, redată prin tușe dense și o cromatică reținută.
„Iarna pe uliță” (ulei pe pânză, 33 × 55,5 cm, semnat și datat dreapta jos, 1914) redă, la Gheorghe Petrașcu, o mahala cufundată în zăpadă, cu ritmuri grele și tonuri dense.
„Două surori” (ulei pe pânză) surprinde două figuri feminine așezate într-o compoziție intimă și sobră, construită prin tușe dense și o paletă cromatică reținută.
„Cula de la Vâlcea” (ulei pe pânză, 41,5 × 35 cm, semnat dreapta jos) redă, la Gheorghe Petrașcu, monumentalitatea rustică într-o lumină gravă, cu pastă densă.
„Lalele” (ulei pe carton) surprinde, prin tușe dense și cromatică caldă, un buchet expresiv, tipic viziunii plastice a lui Gheorghe Petrașcu.
„Două figuri pe plajă” (acuarelă și tuș) prezintă două siluete feminine așezate pe țărm, integrate într-un peisaj marin sobru, construit din linii nervoase și tonuri estompate.
„Poarta Mănăstirii Tismana” – Gheorghe Petrașcu (ulei pe pânză) surprinde arhitectura masivă a porții, redată în tonuri grave și atmosferă austeră.
„Nocturnă” (ulei pe pânză, 44,5 × 60,5 cm, semnat stânga jos, realizată între 1912–1916) este o lucrare intensă a lui Gheorghe Petrașcu, dominată de o lumină crepusculară dramatică.
„Bărci” – Gheorghe Petrașcu (ulei pe carton) surprinde ambarcațiuni trase la țărm, redate prin tușe dense și o paletă sobră, care accentuează atmosfera gravă și materialitatea peisajului marin.
„Natură statică, 1933” (ulei pe pânză) reflectă, în stilul sobru al lui Gheorghe Petrașcu, un aranjament simplu: un borcan cu pensule, o floare roșie într-o vază închisă și un evantai.
„Casa de la Târgoviște” surprinde, prin tușa densă și cromatica sobră a lui Gheorghe Petrașcu, arhitectura rurală într-o atmosferă calmă și solidă.
„Curte de mănăstire la Veneția” (1928) surprinde, prin tușe dense și o cromatică sobră, un spațiu arhitectural venețian văzut cu gravitate și forță expresivă.
„Infanta Marguerita” (ulei pe lemn) redă figura copilului într-o atmosferă sobră; în paleta lui Gheorghe Petrașcu, tonurile întunecate accentuează expresivitatea.
„La Pelisse” (ulei pe lemn) înfățișează figura feminină într-o atitudine rezervată; în paleta lui Gheorghe Petrașcu, tonurile calde și umbrele dense construiesc volumetria.
„Vas cu Flori Roșii” (ulei pe carton, 1939) surprinde un buchet amplu într-un vas central; în paleta lui Gheorghe Petrașcu, roșul intens contrastează cu fundalul sobru.
Cărturăreasa (1927) prezintă o scenă de interior cu o femeie așezată, surprinsă într-o atitudine contemplativă, redată prin tușe dense și cromatică sobră.
„Casă la Târgoviște” (1908–1910, ulei pe pânză, 33,5 × 41,5 cm) redă o stradă cu case și siluete, în compoziția lui Gheorghe Petrașcu.
„Casă la țară” (ulei pe carton, 23 × 32 cm) surprinde, în viziunea lui Gheorghe Petrașcu, o gospodărie rurală tratată cu pastă densă și tonuri grave.
„Vedere din Franța” (ulei pe carton) surprinde un peisaj urban cu case grupate și vegetație bogată, redat prin tușe dense și cromatică viguroasă.
„Scenă la Turtucaia” (ulei/pânză, 27 × 40 cm) evocă, în viziunea lui Gheorghe Petrașcu, o marină crepusculară cu bărci trase la mal.
„Marină” (ulei pe pânză, 55,5 × 45,5 cm) redă marea și țărmul în tonuri albastre, în compoziția lui Gheorghe Petrașcu.
„Fata la malul mării” (ulei/pânză, 43 × 35 cm) evocă, în viziunea lui Gheorghe Petrașcu, o siluetă solitară contemplând marea la apus.
„Portret de fată” relevă un chip intens, modelat din pastă densă și tonuri grave, prin care Gheorghe Petrașcu accentuează forța expresiei și interiorizarea.
„Fântâna Mavrogheni” (1906–1908, ulei pe pânză, 28 × 36 cm) redă o fântână iluminată nocturn, în compoziția lui Gheorghe Petrașcu.
„Casă după ploaie” (ulei pe pânză, 35 × 24 cm) redă o locuință sub cer înnorat, în compoziția lui Gheorghe Petrașcu.
„Bărci în port” (ulei/carton, 18,5 × 38,5 cm) surprinde, în viziunea lui Gheorghe Petrașcu, liniștea apei și siluetele grele ale bărcilor.
„Noapte și mare la Veneția” (ulei pe carton) evocă, în viziunea lui Gheorghe Petrașcu, atmosfera nocturnă a canalelor, cu ape întunecate și arhitecturi tăcute.
„Femeie în roz pe malul mării” (1930) surprinde o siluetă feminină solitară, privind marea, redată prin pastă densă și tușe expresive.
Interior (1927) surprinde un spațiu domestic dens, încărcat de tablouri și mobilier, redat prin tușe expresive și o cromatică sobră.
Canal la Veneția (1928) surprinde, în viziunea lui Gheorghe Petrașcu, un colț urban venețian animat de apă, arhitectură și reflecții dense.
„Veneția” (1934, ulei pe pânză) redă, prin Gheorghe Petrașcu, gravitatea vechilor fațade și atmosfera densă a orașului lagunar.
Interior de atelier cu femeie în alb (1931) surprinde, în maniera gravă și expresivă a lui Gheorghe Petrașcu, un spațiu de lucru auster.
Biserica Domnească din Târgoviște (1927) surprinde monumentalitatea arhitecturii vechi, redată într-o compoziție sobră, cu volume compacte și tușe dense.
„Natură statică” (1932). Tușele dense și cromatica profundă evidențiază interesul lui Gheorghe Petrașcu pentru materialitate și echilibrul compozițional.
Interior la Târgoviște (1927) surprinde un spațiu domestic auster, cu mobilier simplu și perspective fragmentate, redat într-o paletă sobră și tușe dense.
„Marea la Techirghiol” (acuarelă și creioane colorate) înfățișează un țărm liniștit, cu faleză și întinderi de apă sugerate prin tonuri estompate și linii fine.
„Interior de atelier” (ulei pe carton, 26,5 × 36 cm, semnat dreapta jos cu negru: G. Petrașcu) dezvăluie universul intim al lui Gheorghe PETRAȘCU: un colț încărcat de tablouri, culori dense și obiecte familiare.
„Creangă de migdal” prezintă un buchet vibrant, modelat în pasta intensă și profundă specifică lui Gheorghe Petrașcu.
„Veneția” (ulei pe carton) evocă, în maniera vibrantă a lui Gheorghe Petrașcu, arhitectura venețiană reflectată în apele canalului.
„Veneția” (ulei pe carton) surprinde, în stilul pastos și intens colorat al lui Gheorghe Petrașcu, un pod venețian luminat de cerul senin.
„Veneția, 1928” (ulei pe pânză) dezvăluie, în maniera energică a lui Gheorghe Petrașcu, un colț arhitectural venețian inundat de lumină.
„Veneția, San Gregorio, 1934” (ulei pe lemn) exprimă, în stilul dens și dramatic al lui Gheorghe Petrașcu, solemnitatea unei fațade venețiene.
„Privind marea la Balcic” (ulei pe carton) surprinde, în stilul pastos și luminos al lui Gheorghe Petrașcu, o figură solitară contemplând valurile.
„Peisaj cu casă” (ulei pe pânză) redă, în stilul vibrant al lui Gheorghe Petrașcu, o casă rurală surprinsă în lumina caldă a după-amiezii.
„Interior cu fotolii” (ulei pe carton) dezvăluie atmosfera densă și expresivă specifică lui Gheorghe Petrașcu, cu fotolii masive, texturi încărcate și tonuri calde.
„Interior de atelier la Târgoviște, 1937” (ulei pe pânză) dezvăluie un spațiu intim, încărcat de obiecte, textile și tablouri, redat în tușe dense și opace.
„Peisaj din Chioggia” (ulei pe carton, 1928) evocă atmosfera lagunară într-o interpretare viguroasă specifică lui Gheorghe Petrașcu, cu arcade întunecate, case roșiatice și o barcă colorată.
„Sighișoara” (ulei pe carton) surprinde, în tușele dense și luminoase ale lui Gheorghe Petrașcu, o stradă îngustă cu case masive și acoperișuri înalte.
„Femeie la malul mării” (ulei pe carton) surprinde, în tușele dramatice ale lui Gheorghe Petrașcu, silueta unei femei pe un țărm agitat, între cerul tulburat și stâncile aspre.
„Natură statică cu flori” (ulei pe pânză) prezintă, în tușele dense și cromatica profundă a lui Gheorghe Petrașcu, un buchet de flori într-o vază întunecată, așezat pe o masă simplă.
„Natură moartă cu mere” (ulei pe carton) dezvăluie, în stilul dens și pastos al lui Gheorghe Petrașcu, un grup de mere dispuse pe o farfurie metalică, alături de un vas ceramic.
„Iarna, 1912” (ulei pe pânză) surprinde, în tușele dense ale lui Gheorghe Petrașcu, o curte acoperită de zăpadă, cu un cal negru și cocini rustice.
„Natură statică cu flori” (ulei pe carton) dezvăluie, în stilul dens și dramatic al lui Gheorghe Petrașcu, un buchet masiv de flori așezat pe o față de masă în dungi, alături de câteva cărți.
„Peisaj cu moară” (ulei pe carton) surprinde, în stilul tumultuos al lui Gheorghe Petrașcu, o moară rustică dominată de umbre puternice și tușe dense.
„Case la Montreuil” (ulei pe pânză, 1909) surprinde, în tușele dense și expresive ale lui Gheorghe Petrașcu, o stradă liniștită din Montreuil, cu arhitectură rustică și personaje miniaturale.
„Case la Vitré” (ulei pe carton, 1921) redă, în tușele viguroase și pastoase ale lui Gheorghe Petrașcu, un colț pitoresc din Vitré, cu case vechi, zidării masive și lumină fragmentată.
„Punte cu trei arcade” (ulei pe pânză, 1934) prezintă, în stilul energic al lui Gheorghe Petrașcu, o construcție masivă din cărămidă, redată cu pastă groasă și contraste dramatice.
„Natură moartă cu cărți” (ulei pe pânză) explorează, în pasta densă și cromatica bogată a lui Gheorghe Petrașcu, un grup de volume așezate pe o masă.
„Ca’ d’Oro – Veneția” (ulei pe carton, 1924) surprinde fațada gotică a celebrului palat venețian, interpretată în tușele grele și vibrante ale lui Gheorghe Petrașcu.
„Casa Reschovsky” (ulei pe pânză, 1934) prezintă o reședință masivă, redată în tușele dense și vibrante ale lui Gheorghe Petrașcu, cu arbori înalți ce flanchează compoziția.
„Peisaj din Silistra” (ulei pe pânză, 32 × 47,5 cm) surprinde malul Dunării cu case albe, bărci și lumină rece, într-o atmosferă calmă specifică litoralului bulgăresc.
„Casă la Silistra” de Gheorghe Petrașcu redă o locuință urbană sub un cer apăsător, prin tușe viguroase și o atmosferă expresivă.
„Casă cu felinar” (ulei pe carton) surprinde, în tușele dense și întunecate ale lui Gheorghe Petrașcu, o locuință rustică, luminată discret de un felinar.
„Tingirea de aramă” (ulei pe pânză, 1933) ilustrează, în pasta densă și expresivă a lui Gheorghe Petrașcu, o tingire masivă reflectând lumina, alături de câteva cărți și un fundal sobru.
„Barba-Împăratului” (ulei pe pânză, 1920) înfățișează un buchet vibrant de flori roz, redat în pasta densă și luminoasă specifică lui Gheorghe Petrașcu.
„Case la Mangalia” (ulei pe pânză, 1915) surprinde, în tușele vibrante și robuste ale lui Gheorghe Petrașcu, o stradă însorită cu arhitectură dobrogeană.
„Mangalia” de Gheorghe Petrașcu înfățișează o casă dobrogeană într-un peisaj sobru, redat prin tușe viguroase și o atmosferă dramatică.
„Autoportret” (ulei/pânză, 35 × 27 cm) dezvăluie, prin pastă densă și cromatică gravă, forța expresivă specifică lui Gheorghe Petrașcu.
„Autoportret” (ulei/pânză, 46 × 38 cm) exprimă, prin tonuri întunecate și pastă consistentă, introspecția gravă a lui Gheorghe Petrașcu.
„Case iarna” (ulei pe pânză, 1915) surprinde, în tușele dense și dramatice ale lui Gheorghe Petrașcu, un colț de sat nins, unde casele galbene contrastează puternic cu zăpada groasă .
„Flori” (ulei pe pânză lipită pe carton, 36 × 47 cm, nedatat – cca. 1925–1930) este o natură statică în care G. Petrașcu își exprimă viziunea densă și vibrată asupra florilor.
„Pe malul mării” (ulei pe pânză, 38 × 46 cm, 1921) este o lucrare în care G. Petrașcu surprinde tensiunea și poezia țărmului într-o zi calmă, vibrând de lumină.
„Femeie la mare” (ulei pe pânză, 45,8 × 61 cm, 1920) este o lucrare în care Gheorghe Petrașcu surprinde figura feminină într-un decor marin vibrant.
„Femeie pe gânduri” (ulei pe pânză, 44 × 53 cm, 1926) este portretul soției artistului, realizat la Târgoviște.
„Casă țărănească” (ulei pe pânză, 34 × 40 cm, 1927) este o lucrare în care Gheorghe Petrașcu surprinde cu forță plastică atmosfera rurală autentică.
„Casă din Dobrogea”, ulei pe pânză, surprinde arhitectura vernaculară și atmosfera locului, redate cu forță picturală de Gheorghe Petrașcu.
„La malul mării” (ulei pe carton, 25,5 × 35,5 cm, nedatat – aproximativ 1933) este o lucrare în care Gheorghe Petrașcu explorează vibrația luminii marine și dinamica țărmului.
„Natură moartă cu flori” (ulei pe pânză, 32,8 × 40,5 cm, 1934) este o lucrare în care Gheorghe Petrașcu surprinde vitalitatea obiectelor simple prin densitatea culorii și intensitatea tușei.
„Case în Bretania | 1931”, acvaforte și gravură cu acul, 16,5 × 12,5 cm, semnat și datat dreapta jos, în placă „Petrașcu, (1)931”, evidențiază rigoarea grafică a lui Gheorghe Petrașcu.
Expoziţii
- 1940 – Retrospectivă, „Sala Dalles”
- 1938 – Participare la Bienala din Veneţia
- 1937 – Participare la „Expoziţia Internaţională”, Paris
- 1936 – Retrospectivă, „Sala Dalles”
- 1933 – Expoziţie retrospectivă amplă, Fundaţia Dalles (peste 400 de lucrări)
- 1930–1926 – Expoziţii personale, „Căminul Artei”
- 1924 – Participare la Bienala din Veneţia
- 1923–1903 – Expoziţii personale, Ateneul Român
- 1900 – Prima expoziţie personală, Ateneul Român
Premii şi distincţii
- 1937 – „Marele Premiu” al „Expoziţiei Internaţionale”, Paris
- 1936 – A devenit membru al Academiei Române
- 1929 – „Marele Premiu” al „Expoziţiei Internaţionale”, Barcelona
Știi mai multe despre Gheorghe PETRAȘCU, pictor? Spune și altora!