Eustațiu STOENESCU, pictor
Eustațiu Stoenescu s-a născut la data de 14 mai 1884, la Craiova, si a încetat din viata in data de 13 septembrie 1957, la New York.
„Scenă de război, 1904” (ulei pe pânză) redă, în tușele dramatice ale lui Eustațiu Stoenescu, un peisaj devastat: trupuri căzute, un car răsturnat și păsări negre care planează deasupra. Atmosfera sumbră și tonurile reci transmit tragismul și zbuciumul momentului.
„Natură moartă” (ulei pe pânză lipită pe carton, 46,5 × 96 cm) prezintă o masă acoperită cu obiecte domestice, fructe, flori și un vas metalic, dispuse într-o compoziție amplă și echilibrată. În această lucrare, Eustațiu Stoenescu valorifică rafinat relația dintre lumină, culoare și materie.
„Peisaj” (ulei pe lemn, 15 × 28 cm) redă un orizont vast, surprins în lumină de apus, cu siluete vegetale estompate și cer dominat de tonuri calde și reci. În această lucrare de mici dimensiuni, Eustațiu Stoenescu creează o atmosferă contemplativă prin suprapuneri subtile și armonie cromatică.
Portretul pictoriței Elena Barbu (ulei pe pânză, 61 × 50 cm, semnat stânga jos) este un portret feminin realizat de Eustațiu Stoenescu, înfățișând o figură meditativă, redată cu pastă liberă și cromatică sobră, cu accent pe expresia chipului și atmosfera intimă.
Femeie în atelier (1910) este o lucrare de Eustatiu Stoenescu, reprezentând o femeie așezată pe scaun, surprinsă în intimitatea atelierului, lângă șevalet și pânze. Tușele libere, cromatica sobră și atmosfera concentrată evocă liniștea actului de creație.
„Veneția” (ulei pe carton, 50 × 64 cm, colecția Mioara Banu) evocă, prin atmosfera lui Eustațiu Stoenescu, o lagună învăluită în mister.
„Eleganță” (acuarelă și creion colorat pe hârtie, 17,7 × 11 cm, semnat stânga jos) redă, prin rafinamentul lui Eustațiu Stoenescu, o figură feminină sugerată cu linii fluide și tonuri aerate.
Natură statică (1938) este o lucrare de Eustatiu Stoenescu, înfățișând două vase ceramice, fructe și recipiente mici dispuse pe o masă, pe un fundal întunecat. Tonurile închise și tușele dense creează o atmosferă sobră și concentrată.
„Regele” (ulei pe lemn, 55 × 89 cm, 1947, semnat și datat dreapta sus cu ocru) impune o prezență animalieră sobră, Eustațiu Stoenescu valorificând contrastul dintre alburi dense și fundal întunecat.
„Amintire roz” (ulei pe carton, 18 × 13 cm, semnat stg. jos, Stoenescu, nedatat – 1890–1900) evocă, la Eustațiu Stoenescu, o prezență feminină lirică.
„Copil la masă” (ulei pe pânză, 65,8 × 48,7 cm, semnat dreapta jos, S. Stoenescu, 1913) surprinde, la Eustațiu Stoenescu, intimitatea copilăriei.
Portretul arhitectei Henriette Delavrancea-Gibory (1938) este o lucrare de Eustatiu Stoenescu, surprinzând un portret feminin frontal, cu privire directă și expresie concentrată. Tușele largi și cromatica reținută accentuează forța psihologică a modelului.
Colivie (1937) este o lucrare de Eustatiu Stoenescu, înfățișând o colivie cu pasăre așezată pe un balcon, cu orașul estompat în fundal. Tușele fluide, tonurile reci și atmosfera melancolică sugerează fragilitate și introspecție.
„Maternitate” (ulei pe carton, 89,7 × 72,5 cm, 1930–1935) evocă figura copilului într-o atmosferă protectoare, așa cum Eustațiu Stoenescu concentrează emoția prin lumină și pastă.
„Fetiță în fotoliu” (ulei pe pânză, 100,5 × 83,5 cm, 1943) surprinde un copil așezat, cu atitudine reținută, așa cum Corneliu Baba construiește introspecția prin lumină și tonuri grave.
Pleacă în Franța împreună cu Nicolae Titulescu și studiază pictura la Academia Julian și la Școala națională de arte frumoase din Paris cu J.P. Laurens, reputat pictor alături de care studiaseră mai mulți artiști români.
„Autoportret” – Eustațiu Stoenescu dezvăluie chipul artistului în penumbră, cu pipă în gură, modelat în tonuri întunecate și atmosferă introspectivă.
„Natură statică” (ulei pe carton) prezintă un aranjament auster cu cepe și un vas ceramic, așezate pe un plan simplu. Compoziția este dominată de tonuri întunecate și tușe economice, sugerând sobrietatea și rigoarea picturală a lui Eustatiu Stoenescu.
„Doamna Fortunescu” – Eustațiu Stoenescu înfățișează o femeie în negru, cu expresie melancolică și șirag verde, modelată în tonuri grave și intimiste.
„Portret de femeie” – Eustațiu Stoenescu surprinde chipul melancolic al unei tinere cu șirag verde, modelat în tușe libere și tonuri calde, aproape vibrante.
„Copil la masă” – Eustațiu Stoenescu înfățișează un copil surprins în tușe rapide, gestuale, la o cină modestă, într-o atmosferă caldă și intimă.
„Rochia Verde” – Eustațiu Stoenescu prezintă o tânără în rochie amplă verde, surprinsă în mișcare, în tușe rapide și expresive pe fundal neutral.
„Eleganță” (ulei pe pânză, 100,5 × 73 cm, semnat dreapta jos, cu ocru, „E. Stoenescu”) redă, în stilul lui Eustațiu Stoenescu, o prezență feminină rafinată, cu atitudine sobră și expresie contemplativă.
„Portretul prințului Ghica” – Eustațiu Stoenescu îl prezintă pe prinț în haină elegantă și pălărie neagră, cu privire calmă și atitudine distinsă, în tușe sobre.
„Armonie în roz” surprinde o scenă intimă, cu tonuri calde și pastă densă, în care Eustațiu Stoenescu construiește o atmosferă de tandrețe și echilibru.
„Amatorul de artă” (1940) prezintă un personaj absorbit de contemplarea operei, redat într-o atmosferă gravă, cu tonuri închise și pastă densă, specifică lui Eustațiu Stoenescu, unde figura pare să se desprindă din umbră prin tensiune expresivă.
„Portretul ambasadorului Aurel I. Vasiliu” (ulei/pânză, 98 × 70 cm) redă, cu sobrietate și privire pătrunzătoare, figura distinsă surprinsă de Eustațiu Stoenescu.
Flori albe (1945) surprinde un buchet luminos de flori deschise, așezate într-un vas simplu, pe un fundal întunecat. Contrastul puternic și pasta densă evidențiază sensibilitatea cromatică și expresivitatea specifică lui Eustatiu Stoenescu.
Piața San Marco pe ploaie (1938) surprinde, prin tușe atmosferice și reflexii vibrante, silueta bazilicii și mulțimea animată sub cerul umed al Veneției. Lucrarea evidențiază sensibilitatea cromatică și lirismul urban caracteristic lui Eustatiu Stoenescu.
„Piața Elca” – Eustațiu Stoenescu redă o scenă animată de târg, cu vânzătoare, fructe, rațe și agitație rurală, într-o compoziție luminoasă și plină de viață.
„Țigani la drum” – Eustațiu Stoenescu surprinde o caravană în mers, cu oameni, cai și câini ridicând praf, într-o scenă plină de mișcare și atmosferă dramatică.
E printre puținii artiști ce cultivă adevărata poetică a negrului, scena negrului la Stoenescu devenind fundal universal pentru aproape toate lucrările sale. Importanța pe care impresioniștii o dau luminii, Stoenescu o dă negrului.
A fost poate cel mai mare portretist al vremii, galeria sa de portrete fiind unul dintre exemplele cele mai strălucite ale picturii europene din secolul trecut.
„Micul dejun” (ulei pe carton, 23,5 × 16 cm) surprinde o scenă intimă de interior, redată cu tușe vibrante și atmosferă melancolică, în maniera lui Eustațiu Stoenescu.
Galeria sa de portrete are o distribuție internațională de la intelectuali, regi, șefi de state, vedete, la miliardarul Brody.
„Plajă în Italia” (creion pe hârtie, 11 × 15 cm), semnată dr. jos cu creionul, surprinde o promenadă marină cu siluete dispersate și linii rapide care sugerează mișcare. Eustațiu Stoenescu folosește un desen nervos, fragmentat, pentru a reda atmosfera luminoasă a litoralului. Simplitatea formelor și accentele întunecate conturează o scenă plină de vitalitate și spontaneitate.
Opera sa are, pe de o parte, rigoare, severitate, armonie, echilibru, conferite de tehnică, şi, de cealaltă parte, extravaganță, libertate, schimbări radicale ale tușei. Pare că în lucrările sale sunt două mari familii vizuale, una ținând de negru, cealaltă de culoare.
Știi mai multe despre Eustațiu STOENESCU, pictor? Spune și altora!