Ștefan POPESCU, pictor, desenator, gravor
Ștefan Popescu s-a născut in data de 20 ianuarie 1872, Fințești, Năeni, județul Buzău, si a încetat din viata in anul 1948, la București.
A fost pictor, desenator și gravor, unul dintre gravorii de referință ai artei românești, iar din anul 1936 a devenit membru de onoare al Academiei Române, fiind al doilea pictor primit în acest for după Gheorghe Petrașcu. În Franța a fost cunoscut și sub numele de Stefan Popesco, din perioada studiilor pariziene.
S-a născut într-o familie de țărani și a absolvit gimnaziul la Ploiești. Ca bursier, a studiat la Școala de Institutori din București și a funcționat ca institutor până în anul 1893. A început să picteze ca autodidact, iar între anii 1891–1893 a participat la expozițiile organizate la Ateneul Român.
Între anii 1894–1899 a studiat la Academia de Arte din München, la clasa profesorului Nikolaos Gyzis, iar apoi la Academia de Arte din Paris, unde a urmat cursurile lui Lucien Simon și Eugène Carrière. În anul 1900 a plecat la Paris, apoi în Bretagne împreună cu Gheorghe Petrașcu. A studiat anatomia la București și, în anul 1901, a avut prima expoziție de grup la Ateneul Român din București.
În anul 1904 a organizat prima expoziție personală la Paris și a expus ulterior la Berlin, alături de Claude Monet și Edgar Degas. În același an a fost premiat cu medalia de aur la Expoziția Internațională Münchner Secession.
La 3 decembrie 1901, împreună cu Gheorghe Petrașcu, a pus bazele unei grupări artistice a pictorilor români aflați la Paris, numită Tinerimea artistică, din care au făcut parte Kimon Loghi, Ipolit Strâmbescu, Frederik Storck și Nicolae Vermont.
În anul 1905 a devenit membru al grupului Cercle des étudiants roumains din Paris, alături de Constantin Brâncuși, George Enescu, Traian Vuia, Aurel Vlaicu, Henri Coandă, Ion Pillat, Constantin Levaditi, Duiliu Marcu, Ion Theodorescu Sion, Nicolae Dărăscu, Camil Ressu și Eustațiu Stoenescu. În anul 1906 a inițiat la București o tombolă pentru a-l sprijini financiar pe Constantin Brâncuși, premiul fiind lucrarea „Copilul” (versiunea în bronz).
În anul 1908 a devenit asociat al Salonului Societății Naționale din Paris și membru al grupărilor müncheneze Secession și Künstlergenossenschaft. În anul 1910 a fost membru fondator al Asociației Amicale a Românilor din Paris, sub egida ministrului României la Paris, alături de George Enescu, Constantin Brâncuși, Edouard de Max, Theodor Pallady și alții. În anul 1937 a fost membru fondator al Grupării Arta.
A expus cu regularitate la Tinerimea artistică până în anul 1924 și la Saloanele Oficiale până în anul 1946. A participat de trei ori la Bienala de la Veneția, în anii 1924, 1938 și 1942. A participat la Expoziția românească organizată la Muzeul Jeu de Paume din Paris în anul 1925, la Expoziția Internațională de la Bruxelles în anul 1936 și la Expoziția Internațională de Artă de la Paris în anul 1937, unde a obținut premiul expoziției.
În anul 1922 a organizat la Balcic, cu ajutorul asociației Cercul Intim, o expoziție dedicată acestui loc, alături de Cecilia Cuțescu Storck, Jean Alexandru Steriadi și Gheorghe Petrașcu. În anul 1926 a ilustrat cartea de poezii „Florica” a lui Ion Pillat. Din anul 1922 a fost pentru o perioadă scurtă profesor la Academia din București.
A obținut Medalia de aur la Expoziția Internațională Münchner Secession (1904), Legiunea de Onoare în grad de Cavaler acordată de statul francez (1925), Premiul Național pentru pictură (1928) și Premiul întâi la Expoziția Internațională de la Paris (1937). În anul 1923 statul român i-a acordat Coroana României în grad de Comandor.
Formația sa academizantă a fost adesea corectată de sugestiile aduse de călătorii și de contactul cu creații antinaturaliste sau cu natura însăși. Maniera picturii sale s-a apropiat de impresionismul german, prin veridicitate, calmul atmosferei și seriozitatea meșteșugului artistic.
A pictat peisaje, flori și naturi statice, remarcându-se prin desenul excelent și armoniile delicate ale nuanțelor cromatice.
A avut o profundă sensibilitate religioasă și a realizat gravuri, desene și studii dedicate mănăstirilor Golia, Cozia, Hurezu, Polovragi și Bisericii Curții Domnești din Târgoviște.
Lucrări ale sale s-au aflat în Colecția Casei Regale a României și la Muzeul Peleș, fiind unul dintre pictorii apreciați de Regina Maria. Operele sale s-au regăsit în numeroase muzee din România și în colecții particulare din Franța, Germania, Austria, Algeria, Italia, Maroc și Tunisia.
„Artistul prin opera sa nu urmărește decât să realizeze, să-și exprime sentimentele, impresiile, credințele sale. Arta nu este în motiv, ci în atitudinea artistului față de motiv.” — Ștefan Popescu
„Vagabondul” (ulei pe pânză lipită pe carton, 21,5 × 20,5 cm, semnat dreapta jos) este o lucrare sensibilă a lui Ștefan Popescu, în care figura tânărului așezat pe jos, cu privirea pierdută, exprimă oboseală și singurătate.
„Garoafe” (ulei pe pânză, 50 × 65 cm, 1924), semnat și datat stânga jos cu negru „Șt. Popescu, (19)24”, evidențiază sensibilitatea florală a lui Ștefan Popescu.
„Crăițe” de Ștefan Popescu prezintă un buchet luminos de flori galbene și portocalii, redat prin tușe expresive și o compoziție plină de vitalitate.
„Femeie în roșu” de Ștefan Popescu înfățișează o figură feminină meditativă, într-un portret decorativ dominat de tonuri calde.
„Trandafiri” de Ștefan Popescu surprinde tufe bogate de trandafiri roz, într-o compoziție florală luminoasă, delicată și armonioasă.
„Turc” de Ștefan Popescu înfățișează un bărbat vârstnic, surprins într-o atitudine contemplativă, pe fundalul luminos al unui oraș oriental.
„Gura leului” de Ștefan Popescu prezintă un buchet bogat de flori roșii pe fundal luminos, modelat prin tușe vibrante și o atmosferă caldă.
„În mină” (tuș, 15 × 18 cm, semnat dreapta jos) surprinde, prin linii nervoase, efortul muncii subterane, în viziunea lui Ștefan Popescu.
„Catedrala” (tuș, 18,5×13,5 cm, 1924) surprinde arhitectura monumentală, Ștefan Popescu redând volumul prin linii energice și contrastante.
„Stradă din Scheii | 1919”, ulei pe carton, 50 × 65 cm, semnat și datat dreapta jos, cu negru „Șt. Popescu, (1919)”, evocă atmosfera transilvăneană în viziunea lui Ștefan Popescu..
Pe Valea Oltului (ulei pe pânză lipită pe carton, 23 × 37,5 cm) prezintă un peisaj fluvial cu arbori și coline stratificate, redat prin tușe ample și tonuri armonizate, într-o viziune lirică și echilibrată a lui Ștefan Popescu.
„Marină” (ulei/lemn, 29 × 37 cm) surprinde, în viziunea lui Ștefan Popescu, bărci liniștite pe ape calme, sub un cer estompat.
„Văleni” (tuș, 15 × 21 cm, 1929, semnat stânga jos cu negru) surprinde, prin desenul nervos al lui Ștefan Popescu, o structură de lemn peste apă, redată cu ritmuri dense și contraste grafice.
„Marină” (ulei/pânză, 50 × 65 cm) redă, în viziunea lui Ștefan Popescu, forța valurilor lovind stâncile, într-o atmosferă marină tensionată.
„Veneția la Iarnă” (acuarelă pe hârtie, 29 × 42 cm) surprinde atmosfera liniștită a lagunei și farmecul arhitecturii venețiene în viziunea lui Ștefan Popescu.
„Pergola” (ulei pe carton, 1928) surprinde farmecul mediteranean în stilul luminos al lui Ștefan Popescu, cu vegetație abundentă, arhitectură caldă și contraste vibrante între umbră și soare.
„Peisaj de vară” (ulei pe lemn, 26,5 × 35 cm, semnat stânga jos) surprinde, în viziunea lui Ștefan Popescu, un cadru pastoral calm, dominat de arbori și lumină estivală.
„Amurg” (ulei/carton, 65 × 46 cm) redă un peisaj crepuscular cu ape liniștite și siluete de arbori, într-o atmosferă gravă, evocată de Șt. Popescu.
„Într-o cunoscută stampă veche care reprezintă Scara Vieții, omul înainte de a coborî spre mormânt cu palma în dreptul ochilor se uită în zare în urma lui, își amintește trecutul, își examinează activitatea. Este ceea ce fac eu acum și rămân uimit de modesta însemnătate a operei mele, de cât de puțin am realizat din ceea ce acum cincizeci de ani doream și speram să pot înfăptui. Știu totuși că nici autorul nici contemporanii nu pot să aibă justă măsură în aprecierea unei vieți. Timpul sigur asează omul și opera la locul lor. De aceea, pentru a înlesni viitorimei definitivă judecată, dau la lumină, cu toată smerenia, acest album de reproduceri a câtorva dintre lucrările mele. El nu constitue decât un catalog sumar, pentru că multe din ele, chiar dintre cele mai bune, nu mai știu azi în posesia cui se găsesc. Este mărturisirea mea cinstită: atât am putut, atât am făcut, atât m-au ajutat puterile, împrejurările și sănătatea mea șubredă. Cu aceasta mă prezint înaintea lui Dumnezeu și a voastră.” — Ștefan Popescu
George Oprescu a apreciat că „S-ar zice că peisajele acelea în care copacul ia forma unui simbol al luptei cu împrejurările, neprielnice, este ceea ce artistul exprimă mai cu drag, ca un fel de confesiune a dificultăților pe care le întâlnise el însuși multă vreme în viața lui de tânăr. Nota romantică pe care o implică motivul peisagistic ales nu este susținută întotdeauna de o corespunzătoare forță de expresie, trădând o obiectivitate rece, distanță, lipsită de accentele unei interpretări afective, emoționale.”
Expoziții:
1942 – Bienala de la Veneția
1938 – Bienala de la Veneția
1937 – Expoziția Internațională de Artă, Paris
1936 – Expoziția Internațională, Bruxelles
1925 – Expoziția românească, Muzeul Jeu de Paume, Paris
1924 – Bienala de la Veneția
1904 – Expoziția Internațională Münchner Secession
1901–1924 – Expozițiile Tinerimii Artistice
1902–1927 – Saloanele Oficiale
Premii și distincții:
1937 – Premiul întâi, Expoziția Internațională Paris
1936 – Membru de onoare al Academiei Române
1928 – Premiul Național pentru pictură
1925 – Legiunea de Onoare în grad de Cavaler (Statul francez)
1923 – Coroana României în grad de Comandor
1904 – Medalia de aur, Expoziția Internațională Münchner Secession
Știi mai multe despre Ștefan POPESCU, pictor, desenator, gravor? Spune și altora!