Muzeul Viticulturii și Pomiculturii, Golești, Argeș

Muzeul Viticulturii și Pomiculturii este un muzeu national din Golești, amplasat în Curtea Goleștilor de la Ștefănești, pe drumul național care leagă Piteștiul de București.

Monumentele datate, îndeobște în secolele al XVII-lea, XVIII-lea și al XIX-lea, aparțin categoriei de edificii pe care Europa îl știa ca „maison de pleisance”, „lustchloss” sau „county house”, cu rădăcini în arhitecturile efemere și de „zăbavă” ale epocii fanariote, dar și în epoca pre-brâncovenească.

Până în anul 1948 viața s-a desfășurat normal în aceste reședințe, unde în ambientul saloanelor sau al bibliotecilor s-au organizat fastuoase recepții. Era o perioadă ce amintea de „La Belle Epoque”, epocă în care membrii aristrocrației române duceau o existență ce pendula între tumultul cotidian al „Micului Paris” și liniștea „vieții de țară” pe care tot mai mulți boieri o preferau celei din București.
Muzeul este format din două mari secții: Secția Istorie – Etnografie și Secția Aer liber, prezentate pe o suprafață de 14 hectare.
Construit în 1640, Conacul Goleștilor a fost reședința familiei timp de secole și locul care le-a conferit Goleștilor identitate și puterea de a trece prin vâltoarea istoriei. Astăzi, toți cei care trec pragul conacului au posibilitatea de a simți magia locului lăsat peste veacuri de una dintre cele mai vii familii de boieri, făuritori de neam și țară.
Legăturile Goleștilor cu regalitatea sunt bine cunoscute. Aici, regele Carol I a petrecut prima noapte pe teritoriul Romaniei. Astăzi, în cadrul muzeului, în Salonul de Iarnă, pot fi admirate două piese excepționale: tronul regilor României și biroul regelui Carol I.

Din 1939, vechiul conac a devenit inima Muzeului Golești. Instituţia a fost înfiinţată prin decret regal dat de Carol al II-lea, în 7 iunie 1939, sub numele Muzeul Dinicu Golescu.
Casa și parcul, anexele (camerele de oaspeți și cele ale servitorilor), baia turcească, turnurile de apărare, școala și bolnița, turnul de apărare vorbesc vizatorilor despre modul de viață al boierilor români din secolul al XIX-lea. Expoziția din conac este o invitație adresată vizitatorilor de a călători în timp, în urmă cu mai bine de două secole.
Începând cu anul 1966, alături de Conacul Goleștilor, s-au pus bazele înființări unui muzeu național etnografic în aer liber care să reflecte cele două ocupații de bază ale românilor – viticultura și pomicultura. Peste 30 de gospodării de viticultori și pomicultori aduse de pe întreg teritoriul României formează un univers țărănesc unic, în care tradițiile, meșteșugurile și credințele străbunilor își dau întâlnire cu generațiile de astăzi. Secția în aer liber de la Golești este un tezaur de arhitectură ţărănească şi o matrice de reprezentare a existenţei comunităţilor rurale din secolele XIX-XX.

Astăzi, muzeul are aspectul unui sat autentic, în el aflându-se atât gospodăriile ţărăneşti, cât şi o biserică, o şcoală, o primărie, un han, un sector de instalaţii pomi-viticole și ateliere meșteșugărești.
Conacul Goleștilor este înconjurat de natură, de flori și copaci, ca o invitație la relaxare. Nesfârșitul verde al ierbii, parfumul trandafirilor, umbra cea primitoare a teilor, nucilor și stejarilor, culorile vii ale merilor, prunilor, corcodușilor te invită să zăbovești, să privești și să îți umpli sufletul de bucurie.
De asemenea, numeroase activități de recreere sunt accesibile publicului vizitator: echitație cu cai și ponei, plimbări cu trăsura, tiroliană pentru copii, locuri de joacă, popicărie țărănească.

Conform sursei Wikipedia, de-a lungul anilor, aici s-au turnat numeroase secvențe din filme care au încântat publicul românesc, cum ar fi:

  1. Haiducii (regia Dinu Cocea 1966) unde au jucat actori precum Marga Barbu, Ion Besoiu, Amza Pellea;
  2. Bătălie pentru Roma I (regizor Robert Siodmak, regizor secund Sergiu Nicolăescu 1969); secvențele din film au folosit curtea casei de la Glodeni, unde războinicul Gor Witichis (Florin Piersic) spărgea lemne;
  3. Tănase Scatiul (regia Dan Pizza 1976), inspirat din romanele scriitorului Duiliu Zamfirescu „Viața la țară” și „Tănase Scatiu”, rolul lui Tănase Scatiu fiind jucat magistral de Victor Rebengiuc;
  4. Falansterul (regia Savel Stiopul 1979). Actori: Adrian Pintea și Liviu Ciulei (a întruchipat pe boierul Dinicu Golescu);
  5. Iancu Jianu Zapciul (regia Dinu Cocea 1981);
  6. Iancu Jianu haiducul (regia Dinu Cocea 1981). Rolul haiducului Iancu Jianu (1787-1842) a fost jucat de actorul Adrian Pintea, iar într-o secvență din film apare holul central al conacului. Alte secvențe s-au turnat în Muzeul Pomiculturii și Viticulturii (aer liber);
  7. Trandafirul Galben (regia Doru Năstase 1982); în holul conacului apare actorul Traian Stănescu care îi spune Margăi Barbu că vrea să-l prindă pe Mărgelatu (Florin Piersic);
  8. Misterele Bucureștiului (regia Doru Năstase 1983); holul central și salonul de oaspeți apar iar într-o secvență în care Mărgelatu o sărută pe Elisabeta;
  9. Ciuleandra (regia Sergiu Nicolescu 1985); ecranizare după romanul omonim al lui Liviu Rebreanu, unde secvențele din film cu dansul ciuleandra au fost filmate în fața gospodăriei Ștefănești, unde Puiu Faranga (fiul ministrului, interpretat de actorul Ion Rițiu) o remarcă pe Mădălina (Anca Nicola). Scena discuției dintre fostul ministru Policarp Faranga (Gheorghe Cozorici) și mama Mădălinei, de fapt o cerere în căsătorie a acestei fiice de țărani pentru fiul său, s-a filmat în curtea și casa gospodăriei din Bălilești (Gorj). Plimbarea cu automobilul în care se afla forstul ministru s-a filmat pe ulițele muzeului;
  10. Coana Chirița (regia Mircea Drăgan 1985); actori: Draga Olteanu Matei – Chirițoaia; Dem Rădulescu, Ileana Stana Ionescu, Jean Constantin, Cezara Dafinescu, Ștefan Tapalagă, Iurie Darie, etc;
  11. Trenul Vieții (1997 – regia Radu Mihăileanu, muzica Goran Bregovic); acțiunea se petrece în anul 1941 și spune povestea unei comunități de evrei din estul Europei care își înscenează propria deportare, fugind cu un tren german spre Israel, pământul făgăduinței;
  12. Aniela (2009 cu Adela Popescu);
  13. Documentarul „Ecaterina a II-a” (2006).
Ajută și pe alții să descopere: