Gheorghe TĂTTĂRESCU, pictor

Gheorghe Tattarescu s-a născut in luna octombrie 1820, in Focșani, Vrancea, si a încetat din viata la data de 24 octombrie 1894, la București.

A început să picteze ajutându-l pe unchiul său, Nicolae Teodorescu (1799 – 1880), zugrav de biserici. Continuă studiul picturii la Școala de zugravi din Buzău, fondată de unchiul său.

„Rămas orfan, a fost crescut de un unchi al său, zugrav, care de la care a început a lua primele noțiuni de pictură. Episcopul de Buzău, Chesarie, văzând talentul lui Tattarescu, i-a dat o subvenție și l-a trimis la Roma în 1844, unde a urmat cursurile Academiei Sf. Luca. La concursul Academiei din 1848 el ia imediat premiul cel mare în pictură cu tabloul său Simeon și Levi scăpând pe sora lor, Dina. La aceeași epocă, a trimis principelui Știrbei tabloul Renașterea României. G. Tattarescu a mai completat studiile sale la Paris, Haga și chiar în Rusia, la urmă, spre a studia pictura religioasă bizantină.” Rosetti, Dimitrie R., Dicționarul contimporanilor, București, 1897

În perioada 1853–1892, cu ajutorul elevilor săi, a pictat, în spirit neoclasic, peste 50 de biserici, printre acestea numărându-se Biserica Colțea, Biserica Oțetari Biserica Sf. Spiridon Nou, Biserica Sfântul Nicolae Șelari și Biserica Mănăstirii Radu Vodă, toate din București, biserica nouă a Mănăstirii Bistrița, Catedrala Mitropolitană din Iași, Biserica Greacă din Brăila și biserica Mănăstirii Ciolanu din județul Buzău.

Tattarescu a participat la revoluția de la 1848. A pictat portretele revoluționarilor Gheorghe Magheru, Ștefan Golescu aflați în exil, iar în 1851 pictează portretul lui Nicolae Bălcescu.

Împreună cu Theodor Aman a înființat, în 1864, Școala de Arte Frumoase din București, unde a desfășurat o bogată activitate ca profesor de pictură, fiind mai apoi și directorul ei în anii 1891–1892.

Casa pe care artistul a cumpărat-o în București și în care a locuit timp de aproape 40 de ani împreună cu soția și cei doi copii a fost transformată în muzeu.

Muzeul Gheorghe Tattarescu a fost fondat în anul 1951, odată cu donaţia casei şi a unei părţi din opera pictorului, realizată de Georgeta Werthaimer – nepoata artistului, deschiderea oficială având loc în anul 1953.

Clădirea ce adăposteşte Muzeul Gheorghe Tattarescu, declarată monument istoric în anul 1951, include un bogat patrimoniu de pictură, grafică, artă decorativă, documente şi piese de mobilier, ce au aparţinut atât artistului, cât şi familiei acestuia: Georgeta Werthaimer, Micaela Eleutheriade, Florence Werthaimer.