Lucia Dem Bălăcescu s-a născut la data de 22 ianuarie 1895, la Bucureşti, si a încetat din viata la data de 5 noiembrie 1979, la Bucureşti.
A studiat, în particular cu pictorii Gh. Petraşcu şi Eustaţiu Stoenescu, apoi la Institutul „Buser” din Elveţia (1913), Şcoala de Belle Arte din Bucureşti (1915), Academia „Ranson” (1921) şi Academia „Julian” (1921) din Paris, cu marii artişti Ipolit Strâmbulescu, Dimitrie Serafim, Pedro Coreja D`Arnja, Othon Friesz sau Fritz Gilsi.
Expune în ţară, în 1919, cu sprijinul Olgăi Greceanu şi Ninei Arbore, în cadrul Asociaţiei Femeilor Pictore şi Sculptore.
„Există un stil Lucia Dem. Bălăcescu pe care artista l-a încetăţenit în domeniul plasticii româneşti, delimitat de neclintitele borne ale temperamentului său, stabilind o zonă proprie, ce face parte dintr-o istorie a noastră, care urcă dintr-un strat nealterat al spiritualităţii, la interferenţa artei româneşti cu cea europeană” Dragoş Morărescu
Eugen Ionescu spunea despre lucrările sale ca a o viziune naiva si un colorit influențat de fovism.
Pentru contribuția sa la arta românească și pentru promovarea acesteia în afara țării, Lucia Bălăcescu Demetriade a obținut, în 1974, Premiul ”Ion Andreescu” al Academiei Române.
