Gheorghe PETRAȘCU, pictor

Gheorghe Petrașcu (Gheorghe Petrovici) s-a născut la data de 2 decembrie 1872, la Tecuci, județul Galați, si a încetat din viata la data de 1 mai 1949, la București.

S-a înscris la facultatea de științe naturale. În anul 1893, când era student în anul doi, el s-a înscris la Școala de Belle-Arte din București și pentru o vreme a frecventat cursurile ambelor instituții de învățământ superior. În cele din urmă a renunțat la științele naturale pentru a se dedica artelor frumoase.

La recomandarea lui Nicolae Grigorescu, primește o bursă pentru a se perfecționa în străinătate. După un scurt timp petrecut la München, pleacă la Paris, unde se înscrie la Academia Julian și lucrează în atelierul lui Bouguereau (1899-1902).

Gheorghe Petrașcu a urmat cursurile Academiei Julian, dar fără prea mare determinare. După cum se știe, a lucrat ca Ștefan Luchian în atelierul lui William-Adolphe Bouguereau.

A mai avut profesori pe Benjamin-Constant, Jean-Paul Laurens și Gabriel Ferrier.

De la prima sa expoziție personală la Ateneul Român (1900), este remarcat de scriitorii Barbu Delavrancea și Alexandru Vlahuță, care îi cumpără câte o lucrare.

Cu o pasiune nestăvilită, pictează peisaje, atât în ţară (Sinaia, Târgu Ocna, Câmpulung-Muscel), cât şi în Franţa (Vitré, Saint-Malo), Spania (Podul San Martin din Toledo) şi mai ales în Italia (Veneţia, Chioggia, Napoli).

Gheorghe Petrașcu realizează picturi in acuarela admirabile, de o rara plasticitate. Creatia sa cuprinde naturi moarte, flori, peisaje. Prin prezentarea obiectelor si a florilor, Petrascu introduce in pictura romanesca noi dimensiuni estetice si care sunt luate din viata satului, obiecte de uz cotidian, ulcele de pamant, flori, care apar in picturile: ,,Fazanii”, ,,Natura statica”, ,,Trandafiri’, ,,Anemone”, ,,Gladiole”, ,,Flori”, ,,Natura statica cu ulcica, peneluri si carte”, ,,Natura statica cu mere si flori”, ,,Tingirea de alama”, ,,Natura moarta cu caldari”, ,,Barba imparatului”, ,,Carciumarese”.

Ultimile două decenii din cariera artistică a lui Gheorghe Petrașcu sunt cele care au dat artei plastice din România o operă caracterizată de o maturitate stilistică deplină, fapt pentru care tablourile pe care le-a realizat în această perioadă au dat posibilitatea criticii de artă să poată defini și descifra majoritatea coordonatelor estetice care au etalat întreaga măsură a geniului petrașcian.

O dată cu trecerea timpului, opera pe care Gheorghe Petrașcu a lăsat-o posterității, circa trei mii de tablouri și multe lucrări de grafică, s-a constituit într-o zestre de artă plastică asupra căreia s-au făcut fel și fel de observații care mai de care mai diferite.

Gheorghe Petraşcu a avut numeroase expoziţii personale, între 1903 şi 1923 la Ateneul Român, apoi la „Căminul Artei” (1926-1930), culminând cu cele două retrospective de la „Sala Dalles” din anii 1936 şi 1940. A participat la Bienala din Veneţia (1924, 1938 şi 1940); primeşte „Marele Premiu” al „Expoziţiei Internaţionale” din Barcelona (1929) şi al celei din Paris (1937).