Henri CATARGI, pictor

Henri Catargi s-a născut la data de 6 decembrie 1894, București si a încetat din viata la data de 19 iulie 1976, București.

Henri H. Catargi a urmat liceul la Paris, și, deoarece tatăl său i-a condiționat studiul picturii de absolvirea unei facultăți practice iar astfel și-a luat licența în drept la Sorbona.

La revenirea în țară, a frecventat Academia Liberă de Pictură, avându-i ca profesori pe Gheorghe Petrașcu și pe Jean Al. Steriadi.

În 1920 s-a reîntors la Paris, pentru a studia la Academia Julian.

Acolo i-a cunoscut pe pictorii postimpresioniști francezi Édouard Vuillard, Paul Sérusier, Felix Vallotton, Maurice Denis, dar și pe Theodor Pallady, care a avut o mare influență asupra creației sale.

A avut prima expoziţie la Paris, în 1922, iar după 1924 expune îndeosebi în ţară. În 1925 expune din nou la Paris.

A participat la expozițiile: Arta Română, Contimporanul, Grupul plastic, Cercul Artistic, Arta, iar după 1946 la anualele de stat, saloanele de grafică și Bienala de la Veneția (1958).

Dupa 1946, artistul raspunde tematic unor prioritati ale momentului. Peisajele sale nu mai sint simple privelisti din locuri diferite, ci uneori devin „peisaje industriale“: Cazangerie la Grivita Rosie, Santier naval sau personajele, altadata anonime, sint acum Otelari, Taranca, Muncitor. Asadar, fara a cunoaste prea atent parcursul pictorului, vom avea tentatia de a pune accentul pe compromisul facut in favoarea cerintelor ideologice ale timpului.

„Catargi este un exemplu extraordinar al felului în care un om inteligent şi care nu avea obişnuiţa dea trăi din arta sa, a reuşit să se adapteze într-un mod superior tuturor condiţiilor impuse de ideologie. S-a impus ca un mare pictor, nu aveau ce să-i reproşeze. Dar, mai presus de toate, Catargi a fost maestrul generaţiei sale” Doina Păuleanu

A fost distins cu titlurile de “Maestru emerit al artei” în 1962 și “Artist al poporului” în 1964.