Casa Memoriala Ion Creangă, Humulești, Neamț

Casa Ion Creanga din Humulești a fost construita intre anii 1830-1831 de către Petre Ciubotariu (conform LMI datarea este 1833), bunicul povestitorului.
Acesta a daruit-o fiului sau Stefan, care in 1835 s-a căsătorit cu Smaranda Creanga, fiica lui David Creanga din Pipirig. Ion Creanga a locuit in casa din Humulești permanent de la naștere pana in 1846, apoi cu întreruperi pana in 1855, când a plecat spre Iași, la Seminarul de la Socola.

După moartea lui Stefan a Petrii si a Smarandei, casa a fost moștenită de fiica lor cea mai mica, Ileana Creanga. Ulterior, aceasta, neavând copii, a donat-o nepoatei sale, Sofia, fiica Mariei, o alta sora a lui Creanga.
Casa din Humulești a fost restaurata in 1937 prin grija istoricului Nicolae Iorga.
In 1944 Sofia Grigoriu, născuta Creanga, donează casa din Humulești Asociației Învățătorilor din Romania.
Casa din Humulești a fost in continuare îngrijită de doi dintre copiii Sofiei, Zahei si Antonica Grigoriu si a funcționat neoficial ca muzeu pana la 1951.
Atunci, la inițiativa lui Zahei, a avut loc deschiderea propriu-zisa a actualului muzeu memorial Ion Creanga din Humulești.

Cele mai importante reparații (restaurări s-au mai realizat in 1960 si 1988) au avut loc in 1975, când a fost refăcut acoperișul si s-a înlocuit tavanul.
In prima încăpere pe care o are casa lui Ion Creanga din Humulești, care este cea mai mare si fiind camera in care locuia familia se afla covata pentru copilul mic, hainele de sărbătoare așezate pe culmi si lada de zestre a mamei Smaranda.
In dreapta de cum intram se observa lavița in jurul căreia avea loc iarna șezătoarea.
In mijlocul casei din Humulești sunt așezate pentru a putea fi văzute, uneltele de țesut ale mamei, iar pe o măsuța se pot vedea ceaslovul (prima carte după care a învățat sa citească) si bustul sau.
In tinda se pot observa foarte multe panouri cu date despre scriitor, iar in camera următoare, adică in cămara, se afla intrarea in podul casei unde Ion Creanga a ascuns pupăza din tei.