Casa Memorială Alexandru Vlahuță, Agapia, Neamț

Casa memorială Alexandru Vlahuță de la Agapia este un muzeu memorial înființat în casa în care a locuit scriitorul Alexandru Vlahuță (1858-1919) în apropiere de Mănăstirea Agapia (județul Neamț).

Scriitorul a văzut lumina zilei în satul Pleșești din județul Vaslui, sat care în prezent poartă numele scriitorului.

În anul 1963, în această casă a fost organizată o expoziție memorială care cuprinde mobilier original și obiecte personale ale familiei Vlahuță, precum și fotografii, scrisori și cărți care relevă aspecte semnificative din viața și creația cunoscutului scriitor. În prezent, în pridvorul casei sunt organizate cenacluri literare.
Muzeul Alexandru Vlahuță este administrat de către Mănăstirea Agapia.
Casa a fost construită din lemn în anul 1885.

Alexandru Vlahuță (5 septembrie 1858 — 19 noiembrie 1919) s-a născut la 5 septembrie 1858 la Pleșești, fiu al unui mic proprietar de pământ.
A urmat școala primară și liceul la Bârlad, între 1867 și 1878, susținând examenul de bacalaureat la București, în 1879.
A urmat timp de un an cursurile Facultății de Drept din București, pe care le-a părăsit din cauza situației materiale precare, devenind institutor și apoi profesor la Târgoviște.
Din 1884 până în 1893 a funcționat ca profesor la mai multe instituții de învățământ bucureștene (Școala Normală a Societății pentru Învățătura Poporului Român, Azilul „Elena Doamna”, Liceul „Sfântul Gheorghe”).
În 1888 a fost revizor școlar pentru județele Prahova și Buzău. Editează revista Vieața (1893–1896), apoi Sămănătorul (1901), împreună cu George Coșbuc. Din 1901 a funcționat ca referendar la Casa Școalelor.
În 1905 se căsătorește pentru a treia oară cu Ruxandra, fiica unui proprietar agrar din Dragosloveni, județul Râmnicu Sărat.
În timpul Primului Război Mondial a locuit la Iași, apoi la Bârlad, unde era vizitat de tineri scriitori pe care îi îndruma cu solicitudine; unul dintre aceștia a fost V. Voiculescu.
Vlahuță a murit la București la 19 noiembrie 1919.