Muzeul Grăniceresc Năsăudean, Bistrița

În 1923, din inițiativa unui grup de cărturari năsăudeni ce-l au în frunte pe Iulian Marțian, se hotărăște organizarea unui muzeu.
în 1924, din iniţiativa intelectualilor năsăudeni Iuliu Moisil, Virgil Şotropa şi Iulian Marțian, a revistei de orientare istorică şi culturală Arhiva Someșană.
Din ea se desprindea clar necesitatea extinderii activităţii de cercetare a ţinutului grăniceresc şi, de asemenea, necesitatea expunerii şi valorificării vestigiilor trecutului într-o instituție specializată.
În acest scop, ei au donat recent înființatei instituții colecții de documente, de manuscrise, publicații, diplome, cărți şi alte piese de muzeu, obiecte adunate cu trudă în timpul vieții şi care se aflau în proprietatea lor personală.

La data de 6 februarie 1932 se pun bazele instituției culturale Muzeul Năsăudean, cu acest prilej redactându-se şi statutele acestei instituții.

Clădirea este monument istoric datând din secolul al XVIII-lea, fiind fostul sediu al cazarmei Regimentului II românesc de graniță.

Muzeul Năsăudean cuprinde o secție de artă populară și etnografie (unelte și piese de port specifice văii Someșului Mare) și o alta legată de personalități din teritoriul grăniceresc năsăudean.

Datorită donaţiilor făcute de diferite persoane iubitoare de cultură, are loc treptat mărirea fondului documentar, dispune de patru secţii, după cum urmează:
Biblioteca, ce dispune de un număr mai mare de cărţi, cele mai multe dintre ele fiind vechi, câștigate din colecţiile a diferite persoane, îndeosebi profesori.
O arhivă bogată în acte, manuscrise, documente, corespondențe care se referă la istoria şi oamenii marcanţi din ţinutul Năsăudului.
Colecţii de diferite obiecte de muzeu.
Portrete de fruntași ai grănicerilor şi fotografii.