Muzeul „Cuibul visurilor” Maieru, Bistrița-Năsăud

Muzeul „Cuibul visurilor”, cu profil mixt: istoric-etnografic-memorial, a luat fiinţă la 27 noiembrie 1957, din iniţiativa profesorului Sever Ursa prin inaugurarea unei expoziţii memoriale prilejuită de cea de-a 72 aniversare a naşterii marelui romancier, expoziţie care a avut şansa să rămână ca durabil nucleu al actualului muzeu.
Mica înfiripare de atunci avea să se îmbogăţească mereu şi să fie mutată de câteva ori, până în 1972, când s-a zidit parterul acestui edificiu.
În toamna anului 1985, cu prilejul Centenarului naşterii lui Liviu Rebreanu, s-a adăugit etajul edificiului prin contribuţia comunei şi a unor organe judeţene.

S-au îmbogăţit colecţiile prin donaţiile familiei scriitorului, ale sătenilor, ale multor intelectuali, fii ai satului, şi mai ales, ai copiilor celor mulţi ai Maierului, satul care pe atunci deţinea recordul naţional al natalităţii.

În prima sală ne este înfăţişată istoria comunei, din cele mai vechi timpuri şi până la Unirea cea Mare din anul 1918. Sunt ilustrate aici, cu documente şi obiecte, adunate de mai multe generaţii, momente cutremurătoare din viaţa satului nostru.
În a doua sală sunt câteva expoziţii ale principalelor ocupaţii ale locuitorilor Maierului: agricultura, morăritul, vânătoarea, olăritul, stupăritul şi păstoritul.
Cea de-a treia sală a muzeului găzduieşte alte ocupaţii ale localnicilor, de această dată ocupaţii considerate a fi ceva mai noi, plutăritul pe Someş, de curelărie, de ţapinărit sau butinărit, de minerit, de cioplitul în piatră sau chiar de pompierii locali, totul fiind expus prin obiecte sau diverse documente care întregesc imaginile unor ocupaţii care au dispărut sau sunt pe cale de dispariţie.

A patra sala, „Cuibul visurilor”… aşa i-a spus Liviu Rebreanu, Maierului, adăposteşte peste 300 de obiecte, în majoritate colecţionate din casele în care romancierul a locuit cu părinţii, în copilărie, ori de la casele vecine. Ele au fost aşezate într-o suită tematică corespunzătoare momentelor principale ale vieţii omului: naşterea, copilăria, şcoala, viaţa şi ocupaţiile casnice, zestrea, portul, meşteşugurile şi arta strămoşească, adică, într-un cuvânt, etografia locală. În acelaşi timp, aceste obiecte dragi lui Rebreanu, reconstituie artistic atmosfera primilor lui ani de viață în „Cuibul visurilor”.
In sala cinci, ca pe sub un arc de argint, vizitatorul intră sub puterea cuvintelor tutelare ale aceluiaşi patron spiritual: „În şcoala aceasta, mulţi ani în urmă, am făcut şi eu întâiele clase primare, învăţător fiind tatăl meu” afirma Liviu Rebreanu, acesta fiind elev în şcoala măiereană, între anii 1891 şi 1894.
Prin sala sase, prin numeroase obiecte adunate cu anii, fotografii, texte mărturisitoare, se reconstituie mai întâi viaţa şi opera marelui romancier.
Muzeul dispune şi de un amfiteatru multifuncţional cu 120 de locuri.

Aici, vizitatorul se poate edifica asupra numeroaselor implicaţii ale muzeului în viaţa culturală a localităţii şi nu numai.