Magdalena RĂDULESCU, pictor

Magdalena Rădulescu s-a născut in anul 1902, la Râmnicu Vâlcea, si a încetat din viata la data de 28 februarie 1983, la Paris.

Tatăl provenea dintr-o familie de militari şi era inginer la Căile Ferate, iar mama, pe numele de fată Natalia Herescu, o persoană cu un remarcabil talent muzical, era de loc din Oltenia, fiind înrudită cu familia Lahovary.

A plecat singură la Paris unde s-a înscris la Académie de la Grande Chaumière, aici studiind cu Bernard Boutet de Monvel (1881-1949) şi René-Xavier Prinet (1861-1946), fondator, alături de Antoine Bourdelle, al Academiei în 1904.

Debutează la Salonul Oficial din ţară în 1924, iar în Franţa, din 1927, trei ani consecutiv, Magdalena Rădulescu participă cu câte două lucrări la Salon des Indépendants.

Artista a activat în mediul artistic parizian alături de alți artiști faimoși precum Brâncuși, Chagall și Giacometti.

S-a integrat în lumea intelectualilor francezi și români, iar multe dintre tablourile ei redau portrete ale celor care i-au fost alături de-a lungul timpului: scriitoarea Cella Serghi, criticul de artă Petre Comarnescu, scriitorul Miron Radu Paraschivescu, scriitoarea Henriette Yvonne Stahl, Lucian Blaga, celebrități ale teatrului românesc (Ion Sava, Lilly Carandino, Nicolae Carandino, Tantzi Cocea, Clody Bertola), colecționari, artiști și alte personalități ilustre ale României interbelice.

Temele creaţiei sale sunt inspirate din obiceiuri şi tradiţii româneşti, din folclor, din nunţile şi petrecerile de la sate, din spectacolele de circ ambulant, din bâlciurile şi târgurile pline de viaţă etc. De asemenea, este şi o bună portretistă realizând numeroase portrete ale unor personaje anonime, dar şi ale unor artişti şi prieteni pe care pictoriţa i-a cunoscut de-a lungul timpului.

De asemenea, artista face şi ilustraţie pentru câteva cărticele de povestioare sau de poezii, precum cele de la Năzdrăvăniile lui Nastratin Hogea, de Anton Pann (1942), Moaţa, creaţa şi grasu la bal. Poveşti de Sidonia Drăguşanu (1946), Cutia uitării de Mona Rădulescu (1946), Cântice ţigăneşti de Miron Radu Paraschivescu (1946).

„Secretul picturii Magdalenei Rădulescu constă în mișcarea personajelor, dansatori sau călăreți, într-un ritm baroc ce face din legende certitudini. E, de la Tonitza, cea mai impresionantă apariție pe care a cunoscut-o pictura românească”, Victor Eftimiu

A lăsat în urmă o creaţie care numără 2000 de lucrări, dintre care peste 800 se regăsesc în muzee şi colecții publice şi private.