Casa memorială Anton Pann, Râmnicu Vâlcea

Casa care adăpostește expoziția memorială Anton Pann, este un monument de arhitectură urbană, construit la jumătatea secolului al XVIII-lea, având foișor și pivniță.
Casa – muzeu a fost translata pe o distanta de 37 metri, de pe amplasamentul ei initial, odată cu modernizarea si reamenajarea teritoriala.

Expoziția a fost amenajata pentru a ilustra interiorul unei modeste locuințe de târg de la mijlocul secolului al XIX-lea, aici fiind prezentate piese de mobilier (divan, biblioteca, masa, scaune), obiecte decorative din cositor, alama, alpaca si portrete ale unor personalități din epoca: printre care cel al maicii Meletina, stareța mânăstirii Dintr-un Lemn si tipograful Ion Popovici, care au avut legături cu viată si opera scriitorului.
In a doua încăpere a expoziției este prezentat un interior in care se afla mobilier pictat, specific zonei transilvănene, evidențiind legătura pe care Anton Pann a avut-o cu acest colt de tara.

In ultima încăpere a muzeului sunt prezentate lucrări muzicale, culegeri de folclor, poezii si povestiri ale lui Anton Pann. (Noul Erotocrit, Sibiu, 1837, Fabule si istorioare, București, 1841, Povestea Vorbei, București, 1847, Nastratin Hogea, București, 1853 etc.), scoțând in valoare activitatea sa tipografica si literara.
Anton Pann (născut Antonie Pantoleon-Petroveanu) este una dintre cele mai importante personalități române, fiind cunoscut în special pentru că a compus muzica imnului național al României.

Anton Pann a contribuit în mai multe domenii ale artei – a fost poet, profesor şi compozitor de muzică religioasă, publicist şi folclorist. Mihai Eminescu, în poemul „Epigonii”, l-a numit „finul Pepelei, cel isteț ca un proverb”.