Dumitru (Dimitrie) Bâșcu s-a născut data de14 septembrie 1902, Liveni-Vârnav, Cracalia, Botoșani, si a încetat din viata in data de 18 noiembrie 1983, București.
Este fratele vitreg al muzicianului George Enescu prin tatăl său, Costache Enescu. Marele compozitor a ținut enorm la el și i-a vegheat toată viața destinul, Dumitru fiind mai mic cu 21 de ani decât marele compozitor.
Primii pași pe drumul artei desenului și picturii sunt tot din vremea acelei copilării fabuloase petrecute la moșia Cracalia.
A urmat Școala de Belle Arte din Iași (actualmente Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași) între 1920-1924, avându-i ca profesori pe Gheorghe Popovici (pictor) si Jean L. Cosmovici, precum și Școala Națională de Arte Frumoase (actualmente Universitatea Națională de Arte București) între 1924–1927 unde i-a avut ca profesori pe George Mirea și Camil Ressu.
A fost remarcat și apreciat de cei mai importanţi critici ai timpului, precum Nicolae Tonitza, Eugen Ispir, Alexandru Busuioceanu, George Oprescu și Petru Comarnescu.
A publicat numeroase cronici de artă.
„Tatăl meu a debutat în anul 1928 și a primit imediat un premiu mare, Premiul Simu, apoi un premiu și mai mare de călătorie, care i-a permis să călătorească în Italia, în Franța, să studieze. Lucra, în general, pictură de șevalet: flori, portrete, peisaje. Însă, în același timp, când a fost în Italia, s-a pasionat de frescă. L-au impresionat, bineînțeles, marii artiști, s-a documentat și, când s-a întors în țară a lucrat în frescă 30-40 de biserici.” fiica pictorului Dumitru Bâșcu, Ana-Maria Sandi
Dupa anul 1947 Dumitru Bâșcu a fost arestat și închis un an de zile, fără proces. Un eveniment de-a dreptul dramatic, după care Dumitru Bâșcu nu a mai avut nicio expoziție personală, toată viața.
Ca să-și câștige existența, a stat până la bătrânețe pe schele și a restaurat și pictat 40 de biserici!
