Dumitru GHIAȚĂ, pictor

Dumitru Ghiață s-a născut in data de 22 septembrie 1888, Colibași, județul Mehedinți si a încetat din viata 3 iulie 1972, in București.

În 1913-1914, prin intermediul doctorului Ioan Cantacuzino, Dumitru Ghiață a primit o bursă la Paris, unde a urmat cursurile Academiei Ranson și Academiei Delecluze.

Aici s-a familiarizat cu tehnicile post-impresioniste, pe care le va asimila într-o manieră personală în lucrările sale: naturi moarte, peisaje și compoziții în culori sobre, cu influențe din arta populară.

A luat parte la expoziţii internaţionale, dintre care amintim: Paris (1925); bienala de la Veneţia (1928 şi 1958); Delhi (1961); Tokyo (1965, „artă nouă abstractă”); Tokyo (1966, expoziţia A.I.A.P.).

A fost un pictor român specializat în piesaje şi natură moartă cu flori.

Limbajul plastic folosit de Ghiață este simplu și direct. Coloritul său este sobru, armonios, bazat pe reliefarea tonurilor calde, iar desenul simplificat și sintetic.

În 1971, cu un an înaintea morții pictorului, soții Ghiață și-au donat colecția de artă și locuința statului român, cu condiția ca locuința să devină muzeu după moartea lor.