Conacul si Domeniul Brătienilor de la Florica, Argeș

Numele Brătienilor provine de la un „Bratiian din Bratiani”, localitate situată lângă Brădet, vechiul leagăn al Brătienilor, amintit într-un document din 29 iulie 1508. Acest document a fost dat în Bucureşti de domnul Ţării Româneşti, Mihnea cel Rău, fiul nelegitim al lui Vlad Ţepeş.
Domeniul de la Florica (Muzeul Național „Brătianu” de la Florica) este format din conac, ferma, capela, crama, gara, chiar si un observator astronomic, toate amplasate in mijlocul unui parc superb (aflat pe lista patrimoniului cultural), cu alei in serpentine si pante domoale, strajuite de arbori cu esente exotice si monumente. Cel mai reprezentativ este fara indoiala grupul statuar “La Vulturi”, un monument de arta contemporana ce pare sa ii simbolizeze pe cei trei frati Bratianu.

Acest vast domeniu este creatia lui Ion si Ionel Bratianu, tata si fiu, care, fiind constructori pasionati, au reusit sa transforme o casa cocheta de administratie intr-o resedinta boiereasca somptuoasa, ce ascunde intre zidurile sale nu numai istoria unei familii celebre de liberali care a influentat soarta tarii mai bine de un secol, ci si secretele unor mari decizii care s-au finalizat cu realizarea Romaniei Mari si reformelor interbelice.
Locuinţa este atestată documentar în 1829 şi era compusă din patru încăperi vechi dintre care: camera boierului, a celui ce se ocupa de vie şi camera turcească cu linul pentru scurgerea vinului în pivniţă. Se spune că ar fi aparţinut lui Constantin Brâncoveanu, „care ştia unde pune banul”. Acesta a cumpărat moşii pe dealurile de la Valea mare şi aici se adăposteau toamna când veneau la sărbătoarea culesului viilor. În jurul anului 1800 s-a construit şi pivniţa de vinuri, boltită, cu arce dublouri. Deasupra ei existau holul şi cele patru odăi.
Prima casă de la Florica a fost construită de Ion C. Brătianu în 1858, pe partea de moşie ce i-a revenit după succesiunea tatălui său. Iniţial, Brătianu optase pentru moşia Tigveni, unde îşi petrecuse copilăria, dar – la cererea fratelui său mai mare, Teodor – a primit al treilea lot de moşii, ce cuprindea Florica, Mălureni, Galeşul – Brătieni, Lereşti şi Sîmbureşti. Casa de la Tigveni, „mare şi frumoasă, cu pridvor, ziduri groase, şi un subteran răspunzând din iatac în pădurea seculară”, se păstrează şi astăzi.
După noile refaceri, conacul de la Florica prezenta următoarea structură interioară:
La parter: accesul se făcea prin două holuri, unul principal, în faţă, şi altul de serviciu, în spate. Acestea încadrau biblioteca şi scara ce duce la etajul întâi. În aprilie 1890, Ionel Brătianu a realizat planul parterului: în centru domina o mare „sală dalată, încadrată în stânga de „săliţă, cabinet, bufet, sală de mâncare (care are ieşire în parc)şi odaia tatei, transformată în bibliotecă”, iar în dreapta de „odaia de lapte, cămară, odaia de baie şi odaia turcească”.Deasupra „pivniţei de lapte” se prevedea construirea bucătăriei şi odăilor pentru servitori, sufrageria trebuia transformată în „odaie de sticle”, iar sub terasă, la intrare, o „odaie pentru fecior”.
Etajul întâi: În aprilie 1889 el a întocmit planul transformării etajului casei, prevăzând realizarea unei „săli de scrimă, biliard, bal şi alte comedii”, flancată pe stânga de „ăliţă, cabinet, odaie de toaletă, odaie pentru Tata, odaie de culcare, odaia mamei”, iar pe dreapta de trei „odăi de culcare şi odaia părinţilor”. De asemenea, mai era cuprinsă o mare terasă acoperită (cu stâlpi sculptaţi), o terasă deschisă, două dormitoare, trei băi, o toaletă, un WC, camera de lucru, camera menajerei şi biblioteca.

În 1925, acoperindu-se terasa de la etajul întâi, de pe acoperiş s-a observat minunata panoramă a Piteştilor într-un splendid apus de soare. Acest moment a hotărât construirea etajului doi, care nu era prevăzut în planul iniţial. Acesta, mai mult o mansardă, a fost construit de inginerul Iliescu în 1925, şi cuprinde o terasă acoperită, camera războaielor de ţesut, camera pentru cărţi, camera de studiu a lui Ionel Brătianu, camera de rechizite, scara şi podul mare.
Constantin Argetoianu, care a vizitat Florica de mai multe ori, ne-a lăsat o descriere foarte plastică a conacului familiei Brătianu: „Noua înfăţişare a reşedinţei de la Florica e datorată împletirii a două patimi: patima lui Ionel pentru construcţii şi aceea a soţiei sale Eliza pentru grădini. Vechea casă părintească, ale cărei încăperi au fost păstrate cu pietate, mobilate cum erau pe vremea bătrânilor, a fost mărită prin adaosul altor încăperi în faţă, în dos, în flanc şi în sus. Succesivele sporiri în jurul nucleului primitiv dau întregii clădiri un aspect sui-generis, în care amintirile trecututlui, cârpeala economică şi tendinţele unui plutocratic confort îşi dau mâna. Diferitele adaosuri şi modificări interioare au complicat atât raportul odăilor cu scările şi cu coridoarele încât n-am putut să mă descurc în ele nici după a cincea sau a şasea vizită„.
Remarcabil este şi parcul conacului de la Florica, pe care Ion Brătianu îl numea „grădinile Semiramisei”. Începând din anul 1869, în jurul Floricăi se amenajează un frumos parc, cu alei în serpentine, străjuite de arbori cu esenţe exotice, monumente, un pavilion. Majoritatea arborilor, unii dintre ei exotici, au fost plantaţi de Alexandru Albu Golescu, recunoscut ca fiind pasionat în acest domeniu. „Aleea lui Brătianu” urca până la pădurea de pe platou, de pe care se vedeau nesfârşitele întinderi ale podgoriilor, la iazul Brătienilor, străjuit de falnici chiparoşi de baltă, ce-şi ridicau deasupra apei curioşii pneumatofori.
Un loc important îl constituie Gara Florica, construită şi dată în folosinţă în anul 1887, când s-a dat în exploatare calea ferată Goleşti-Câmpulung Muşcel, construită la iniţiativa lui Ion C. Brătianu în calitate de prim-ministru al României, fiind una din realizările din timpul guvernării sale.
Cum ajungi la Conacul Bratianu? Din Bucuresti mergi pe A1 pana la Pitesti, apoi faci dreapta pe DN 7 pana ajungi in Stefanestii Noi (in jur de 5 km). Imediat dupa podul peste calea ferata, se face stanga si se mai merge inca 500 m.