Muzeul Satului Bănățean, Timișoara, Timiș

Ideea înfiinţării unui muzeu etnografic în aer liber a fost formulată pentru prima oară de către Ioachim Miloia, fost director al Muzeului Bănăţean între anii 1928-1940, cunoscută personalitate culturală a Banatului.

Privind construcţiile autentice din lemn, piatră, lut, achiziţionate din satele Banatului, demontate şi construite în muzeu cu respectarea tehnicilor locale, obiectele folosite în desfăşurarea traiului zilnic, deschizi o poarta spre viaţa oamenilor din secolele trecute.
Casele au, în general, două sau trei camere de locuit.

Ceea ce constituie însă o caracteristică comportamentală recunoscută a românilor în general şi a bănăţenilor în special, este ospitalitatea relevată de prezenţa în fiecare casă a camerei de oaspeţi, cunoscută sub numele de “soba curată”, “soba mare”, “soba bună”, frumos mobilată şi decorată cu cele mai preţioase tesături – covoare, ştergare şi feţe de masă (“măsaie”).
În muzeu se întalnesc case cu prispa deschisă, prelungită pe toata lungimea construcţiei şi case cu prispa parţială.

La toate acestea acoperişul este sprijinit pe stâlpi de lemn frumos decoraţi prin cioplire si crestare, cu ornamente geometrice tradiţionale; case acoperite cu paie sau şindrilă, case de ţărani şi case de meşteri olari, un atelier de rotărie şi o seamă de instalaţii tehnice tărăneşti – mori, văiugi, oloiniţe.
Muzeul Satului Bănățean din Timișoara este singurul muzeu cu profil etnografic din România care cuprinde centrul civic al satului, format din Primărie, Biserică, Școală, Casă Națională (cu destinație culturală) și birt, în care se desfășoară majoritatea activităților cultural-educative și științifice ale unei localități.