Anica Fichioş, meșter în prelucrarea fibrelor și firelor textile, Bacău

Anica Fichioş, meșter în prelucrarea fibrelor şi firelor textile, s-a născut pe 8 noiembrie 1948 in comuna Oituz, județul Bacău.
Mama sa a avut grijă ca toți cei cinci copii să știe câte ceva despre arta țesutului și i-a învățat cum să facă un covor, lăicere sau scoarțe.

Anica Fichioș și-a însușit moștenirea comunității, deprinzând meșteșugul de la o vârstă fragedă.

Lucrând fără ostenire, își perfecționează constant tehnica până acolo încât ajunge un artist iubit.
Lucrează în familie și începând din 1985, participă la expozițiile organizate în cadrul Concursului „Cântarea României”, unde merge la toate edițiile până în 1989.
Anica Fichioș, învățătoare pensionară, a fost desemnată “Tezaur Uman Viu” în 2018. Băcăuanca este specializată în țesutul de covoare, cergi și ii. Ea folosește o tehnică tradițională atât în realizarea acestora, cât și la vopsit. În lucrările sale predomină elementele și simbolurile specifice zonei Moldovei.
Dovedind virtuozitate în lucru, Anica Fichioș lucrează pentru a redescoperi și a aplica tehnicile vechi de lucru, însușindu-și și terminologia veche (îndrugatul).

Folosește cromatica vegetală în țesăturile sale, în abordarea coerentă a tradițiilor zonei. Este o prezență a târgurilor de meșteri din județul Bacău și din toată țara, nelipsind la niciuna din cele 25 de ediții ale târgului meșterilor populari din cadrul Festivalului Județean de Folclor de la Slănic Moldova.

Participă la numeroase expoziții, una dintre ele fiind Expoziția Națională Covorul Popular din România, organizată de Ministerul Culturii și Cultelor și Centrul Național pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale, la Romexpo, în 2006.
Și-a transmis meșteșugul mai departe fiicelor și nepoatelor, dar și elevelor Clasei de Țesături ce a funcționat pe lângă Școala de Artă Populară Bacău.

Ceea ce o recomandă pe oituzeanca noastră ca originală în practicarea ţesutului sunt vechimea meşteşugului, continuitatea practicării, diversitatea produselor (cergi, covoare, ii, scoarţe etc.), natura prelucrării materialelor (doar din culori vegetale), specificul popular al motivelor ornamentale, acurateţea muncii, crearea unei şcoli de ţesut în zona Oituzului, participarea la evenimente de promovare a culturii tradiţionale ş.a.” Feodosia Rotaru, referent de specialitate la C.J.C.P.C.T.
Din mâinile mele au ieșit peste 200 de covoare, multe lăicere, fețe de masă, bete, cămăși. Covoarele, scoarțele, lăicerele, cuverturile, foile pentru fotolii sunt făcute cu lână de oaie, în culori naturale. Ca motive pentru covoare și lăicere am folosit brăduțul, cârligele, coroana reginei, trifoiul, potirul, garoafele, pomul vieții, suveica, coada rândunicii și scărița. Aici, la Oituz, influențele transilvănene sunt puternice și nu avem trandafiri, ca în celelalte sate moldovenești, ci motive geografice.” (Anica Fichioș)

Ajută și pe alții să descopere: