Muzeul Dunării de Jos, Călărași

Muzeul din Călărași a luat ființă în 1950 şi funcționat din anul 1951 într-o casă cu 6 încăperi, situată lângă primărie, pe strada Sf. Nicolae, în spatele bisericii cu același nume.

A început să funcţioneze propriu-zis în anul 1954, având profilul arheologie, ca urmare creşterii rapide a patrimoniului.

Această dezvoltare a patrimoniului se datora unui grup de intelectuali entuziaşti printre care Niţă Angelescu – primul director al muzeului, Vasile Culică, Iatan Constantin, Gheorghe Florea ş.a.

Datorită activităţii lor au fost descoperite numeroase rezervaţii arheologice şi monumente istorice, iar creşterea patrimoniului a determinat autorităţile vremii să schimbe în mai multe rânduri localul în care funcţiona muzeul.
În anul 1981, Secţia Arheologie se transformă în Muzeul Judeţean Călăraşi, pentru ca în anul 1990 să devină Muzeul Dunării de Jos.

Clădirea este monument de arhitectură de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi prezintă publicului expoziţii tematice: piese de arheologie (ceramică, figurine antropomorfe şi zoomorfe, vetre, unelte, fragmente de edificii din neo-eneolitic din situl arheologic Sultana – Malu Roşu, plastică antropomorfă de epocă romană, colecţie de opaiţe romane, ceramică smălţuită şi podoabe bizantine de la Păcuiul lui Soare), numismatică antică şi medievală, exponate care ilustrează istoria locală.
De asemenea, muzeul deţine colecţii de etnografie şi de artă românească modernă şi contemporană.